Pentru a vă forma o idee mai clară asupra impactului economic al pensiilor speciale, vă oferim datele pe care le-am găsit referitor la situaţia existentă în plată din luna aprilie 2017.
Precizăm că ar fi de dorit să primim clarificări clarificări şi anunţarea transparentă lună de lună a acestei informaţii de interes public destul de larg în ultima vreme.
Raportarea acestor sume trebuie facută la pensia medie de 981 de lei, publicata oficial de casa Naţională de Pensii Publice (CNPP) tot pentru luna aprilie 2017. Sau, dacă vreţi să fim mai riguroşi cu noţiunea de pensionari, cu cei 1.121 lei încasaţi în medie de către persoanele care au atins vârsta legală de ieşire din activitate.
Dacă ne uităm în tabel, se poate vedea că, de fapt, pensiile primite de beneficiarii de pensii speciale ar fi putut fi semnificativ mai mari decât media pe ţară pentru pensiile normale şi dacă s-ar fi luat în calcul doar principiul contributiv, respectiv banii care le vin din Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat în baza contribuţiilor virate de ei pe parcursul activităţii.
Diferenţa foarte mare, care merge cam până la un ordin de marime intre pensiile speciale si cele obişnuite, provine din adăugarea unor sume importante procentual ( vezi coloana cu roşu) provenite din bugetul de stat, în baza unor legi votate de Parlament. Evident, nu principiul e problema, ci valorile care sfideaza pensiile celorlalţi romani plătitori de taxe si impozite.
Aşadar, o anumita pensie suplimentară, susţinută de stat pentru categorii speciale se regaseşte şi în alte state dar nu la asemenea proporţii. La noi, în urma unor legi aprobate neglijent (ca să nu spunem altfel) sunt tot mult mai multe categorii care beneficiaza de pensii speciale, de la vârste de 45 – 50 de ani ( recordul merge spre 40 de ani), legi în legătură cu care nu s-a găsit nimeni să protesteze la momentul adoptării lor, să faca un calcul de sustenabilitate sau de echitate socială.
La asta se adaugă posibilitatea să se cumuleze pensia cu salariul, tot bugetar ( posibilitate scoasă de guvernul Boc şi reintrodusă de guvernul Ponta). Mai nou, nici nu mai e clar care din cele două este mai mare, pentru că au fost semnalate cazuri în care a apărut aberaţia ca pensia să fie (altminteri, absolut în conformitate cu legea) mai mare decât salariul pe baza careia a fost stabilită.
Deşi deficitul bugetului de pensii a ajuns (nu doar din cauza pensiilor speciale) la aproximativ patru miliarde de euro pe an, ceea ce face din pensiile speciale un subiect sensibil. De reţinut şi faptul că în anii 2006 şi 2007, adică atunci când am intrat în UE, acest deficit amintit mai sus nu exista.
Estimarea privind sumele alocate de stat pentru pensiile speciale arată că ar fi vorba despre circa 70 de milioane de euro pe lună, ceea ce conduce la puţin peste 0,1% din PIB-ul anual al ţării. Nu pare mult, dar e clar că „cine împarte, parte îşi face”. Discret, după ce va trece valul mediatic al indignării publice.
Dar problema principală cu pensiile speciale e alta. Nu atât sumele exagerat de mari în raport cu forţa economiei primite de beneficiari cât mesajul implicit de nepăsare şi sfidare transmis societăţii. Adică pensionarilor cu şi salariaţilor cu venituri ”după posibilităţi”, cum spunea Nenea Iancu.
Aceştia, inflamaţi de acordarea acestor sume suplimentare de la bugetul de stat, mult peste cele care ar fi corelate cu dezvoltarea economiei, preseaza şi ei să obţina cât mai mult. Ceea ce riscă să destabilizeze cursul monedei naţionale, păstrat aproape neschimbat în ultimii cinci ani, precum şi activitatea economică.
Adica exact sursa beneficiilor sociale oferite cu generozitate suspectă unor categorii restrânse de către stat. Pentru ca asta ar trebui să fie toate pensiile, inclusiv pensiile speciale. Beneficii, nu privilegii oferite selectiv, în dispreţul celor care le asigură din munca zilnică sau cu sfidarea marii mase a pensionarilor.
