vineri

29 martie, 2024

28 septembrie, 2011

E adevărat, au plecat oameni foarte destoinici afară, oameni calificaţi sau oameni tineri extrem de determinaţi. Mulţi dintre ei au plecat fără să fie nevoie. Ştiu supercalificaţi în IT de exemplu care lucrează în România şi se simt foarte bine – nu au avut nevoie de trauma adaptării la societatea străină nu întotdeauna atît de civilizată pe cît ne spune despre Vest the romanian dream.

Banii trimişi de “căpşunari” s-au împuţinat vizibil de la acel maximum din 2007, mulţi se întorc definitiv acasă (mai ales în mediul rural). Plecarea nu mai e acum aventură, ci e o soluţie raţională – se pleacă pe categorii profesionale (exodul medicilor, de exemplu, complet ignoraţi şi umiliţi în perioada de criză). Există însă un discurs al plecării disperate care datează din 1990. Sila de România, neadaptarea, determină plecări isterice care nu asigură neapărat o viaţă mai bună dincolo. Mulţi pleacă doar ca să îndure umilinţe pe care le îndurau şi aici – măcar acolo sînt feriţi de gura lumii.

“Exodul creierelor” este mult supralicitat. De fapt, multe creiere se pierd în decizii nu tocmai înţelepte de studiu sau de lucru ajungînd în locuri vestice în care plafonează. Nu e de ajuns să prinzi un job bun ca să evoluezi. E adevărat că pleacă şi oameni valoroşi, dar aş încerca să nu absolutizez. Nu ei sînt problema.


Problema începe undeva în anul de graţie 1997 (pentru a avea o imagine corectă a valurilor de migraţie în străinătate citiţi excelentul studiu al lui Dumitru Sandu din 2010, “Lumile sociale ale migraţiei româneşti în străinătate”). Atunci s-a produs un prim fenomen care contrazicea tendinţe de decenii: orăşenii au început să plece la sat resemnaţi şi în căutarea unui trai mai liniştit. Iar apoi a reînceput un val important de migraţie în străinătate (mulţi dintre ei erau dezamăgiţii de urban). Plecau în Spani sau Italia direct din rural. Naveta a trecut de la rată, la avion într-un timp foarte scurt. Au reuşit oamenii plecaţi să evolueze cu adevărat, să se “civilizeze”, să se impregneze de cultura Vestului? Aici răspunsurile încep să cadă ca nişte pitre de moară. Intolerenţa etnică rămîne cam aceeaşi, toleranţa religioasă creşte vrînd-nevrînd puţin, iar viziunea politică te lasă uneori mască (Gigi Becali şi Vadim Tudor, aveau susţinere importantă de afară, pe lîngă Traian Băsescu, conform studiilor lui Sandu). Adaptarea la Vest ar fi însemnat şi o mai mică dependenţă de ţara-mamă, deci şi mai puţini bani trimişi înapoi. Dar mai mulţi factori au ţinut “plecaţii” aproape de “acasă”. Unul dintre ei: natura muncii depuse. Majoritatea zdrobitoare arată cam aşa în descrierile sociologice: el e constructor, ea e menajeră.

Apoi, România a primit cele mai mari remitenţe din zonă. Românii au trimis acasă foarte mulţi bani şi pentru că mulţi dintre ei au sperat sau speră la o întoarcerea acasă. Natura temporară prin excelenţă a muncii lor i-a făcut şi să se adapteze mai greu şi să viseze mai mult la o întoarcere la normal. Există deci un optimism fundamental dincolo de “în România nu se mai poate”, optimism forţat şi de naţionalismul din ce în ce mai evident în ţări vestice care îşi uită periodic ospitalitatea, ba chiar gradul de civilizare, şi iau măsuri draconice împotriva mîinii de lucru străine.

Avem aşadar nişte prejudecăţi de dărîmat. Una dintre cele mai mobile categorii sociale a fost tineretul din zona rurală care a încercat, a muncit afară, a văzut lumea. Mulţi dintre ei s-au întors şi se vor mai întoarce. Din păcate la nimic. Prea puţine s-au aranjat în avantajul lor cît au fost plecaţi. Apoi, aceşti oameni vin cu o frustrare sau cu o dorinţă de schimbare accelerată care se poate manifesta neprevăzut (poate chiar prin opţiuni extremiste politic).

Mirajul migraţiei a produs (pe lîngă acei bani care mai reduceau din deficit) sechele importante. Nu aş fi îngrijorat pentru forţa de muncă slăbită din România, cît pentru acele milioane de români semiadapataţi sau neadaptaţi la Vest, loviţi în plex de civilizaţie.


Există o grijă excesivă (mai mult retorică) pentru “creiere”. Sincer, eu sînt mai îngrijorat pentru cum se vor readapta întorşii sau pentru soarta din ce în ce mai grea pentru cei rămaşi în Vest (în condiţiile în care naţionalismul ia şi forme economice dure, mai nou). Nu am făcut nimic pentru ei cît au fost plecaţi, deşi cei mai mulţi ne-au dat semne că vor să se întoarcă. Aici e marea nedreptate comisă de cei rămaşi – le-am cheltuit banii şi i-am lăsat prinşi între două lumi. Aşadar problema migraţiei româneşti nu-mi mai pare a fi exodul, ci marea întoarcere care sau nu se va mai produce, sau se va produce cu o nouă dezamăgire pentru ei.

(Comentariu la articolul „Motorul României duduie afară. Ce şanse avem să-l reconectăm la economia naţională”)

Articole recomandate:

Etichete: , , ,

citește și

lasă un comentariu

2 răspunsuri

  1. Naționalimul vestic se va umfla până se va sparge. Nu are altă șansă, chiar vedeți o confruntare China cu Olanda de una singură? Sau – și mai „la obiect” – cu Finlanda de una singură? În câțiva ani vor accepta unul din prețuri, scăderea veniturilor cu vreo 20 % și locuri de muncă pentru toți, inclusiv cei vreo 150 de milioane din Est (1/3 din toată Europa), exact cum a făcut Germania în 2008.

    În acest sistem România nu va oferi decât forță de muncă, nici un pic de capital, niciun loc de muncă.

  2. Stimate Domnule Rogozanu, in general sant de acord cu punctul Dumneavoastra de vedere,zic in general deoarece am o contra care m-a pus sa scriu.zice-ti… optimism fortat si de nationalismul din ce in ce mai evident in tarile vestice care isi uita periodic ospitalitatea , ba chiar gradul de civilizare, si iau masuri draconice impotriva miinii de lucru ieftine. …Viziune total gresita si acuzatoare.Tarile vestice nu isi uita ospitalitatea ci se apara de elementele negative ce s-au repezit asupra tarii lor.A existat si inainte dar acum dupa revolutie e mai elogventa.Iar gradul lor de civilizare nu se categoriseste dupa acest gest de autoaparare.Iar masurile draconice nu sant impotriva miini de lucru ieftine( vezi mana de lucru turceasca in Germania) ci impotriva hotilor si a evaziunii fiscale.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

2 răspunsuri

  1. Naționalimul vestic se va umfla până se va sparge. Nu are altă șansă, chiar vedeți o confruntare China cu Olanda de una singură? Sau – și mai „la obiect” – cu Finlanda de una singură? În câțiva ani vor accepta unul din prețuri, scăderea veniturilor cu vreo 20 % și locuri de muncă pentru toți, inclusiv cei vreo 150 de milioane din Est (1/3 din toată Europa), exact cum a făcut Germania în 2008.

    În acest sistem România nu va oferi decât forță de muncă, nici un pic de capital, niciun loc de muncă.

  2. Stimate Domnule Rogozanu, in general sant de acord cu punctul Dumneavoastra de vedere,zic in general deoarece am o contra care m-a pus sa scriu.zice-ti… optimism fortat si de nationalismul din ce in ce mai evident in tarile vestice care isi uita periodic ospitalitatea , ba chiar gradul de civilizare, si iau masuri draconice impotriva miinii de lucru ieftine. …Viziune total gresita si acuzatoare.Tarile vestice nu isi uita ospitalitatea ci se apara de elementele negative ce s-au repezit asupra tarii lor.A existat si inainte dar acum dupa revolutie e mai elogventa.Iar gradul lor de civilizare nu se categoriseste dupa acest gest de autoaparare.Iar masurile draconice nu sant impotriva miini de lucru ieftine( vezi mana de lucru turceasca in Germania) ci impotriva hotilor si a evaziunii fiscale.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: