Măsura de aplicare a unei taxe de solidaritate de 16% pe veniturile mai mari de 4.500 lei ale bugetarilor agenerat ample dezbateri fără a se prezenta și modificările salariale care ar avea loc la modul concret. Câți bani se încasează net fără supraimpozitare și câți dacă se va aplica o taxa suplimentară pentru partea din venit care trece de 4.500 lei.
Simularea prezentată mai jos arată că nivelul de referință pentru aplicarea noii taxe este de 5.389 lei , adică aproximativ 1.200 de euro. Adică salariul minim pe economie din Franța sau țările Benelux. Diferența este constituită de cotele percepute de la angajat pentru pensii, sănătate și șomaj, care însumează 16,5% din salariul brut.
Așadar, cine vrea să câștige ca în Occident și poate să facă acest lucru are două posibilități. Prima, să se ducă în Occident, dacă tot ne îndreptăm spre libera circulație a forței de muncă. Și nu mai interesează de unde provin veniturile, pe sistem ”ubi bene, ubi patria”. A doua, să rămână în țară și să o ridice spre nivelul occidental, în pofida neajunsurilor și tracasărilor de zi cu zi.
Caz în care trebuie să mai și suporte oprobiul public ( ce-o face domnule de banii ăia, sigur e pe pile și pe jaf național). Plus oprobiul fiscal-creștinesc, cu sarcină politică de a fi ultrasolidar cu aproapele, dincolo de suma mult mai mare către stat în termini nominali. Cum s-ar spune, de la unii după posiblități, altora după nevoi ( sună cunoscut, nu ?)
Penalizarea muncii de calitate se va putea face începând cu cei care încasează efectiv 3.780 lei lunar. Cu sume pornind de la 82 lei lunar la un salariu net de 4.208 lei (6.000 lei brut), urcând apoi la 215 lei lunar pentru 4.910 lei net (7.000 lei brut) și tot așa, spre 616 lei lunar pentru cei care reușesc să ajungă la 7.014 lei net (echivalentul a 1.560 euro, proveniți din 10.000 lei brut ).
Procentual, pierderea ar fi la nivelul angajatului de 2% pentru 6.000 lei brut, 4,4% pentru 7.000 lei brut și ar urca la aproape nouă procente la 10.000 lei brut. Adică peste cele opt procente din prima fază a reîntregirii salariilor bugetare. Cât ar fi pierderea generală din calitatea muncii celor care ar trebui să determine bunul mers al societății e mai greu de apreciat.
Trebuie subliniat că sumele prezentate se află în zona celor care concept, influențează sau transpun în practică deciziile de sistem. Care ”transpiră” intelectual pentru a ușura munca celor mulți, care lucrează pe salarii mai mici. Soluția corectă a oprobiului public ar fi eliminarea din sistem a nulităților, nu penalizarea celor aproape 100.000 de oameni care ar putea fi afectați la salariu.
Unii consideră că taxarea cu aproape 30% din venitul brut nu e suficientă pentru proletarii ( își vând forța de muncă) de elită ai țării, câți au mai rămas. Atunci se va trece la măsuri de ”înfierare a micii burghezii”, deghizate în angajați la stat. De aceea am și prezentat datele de mai sus, pentru a vă putea forma o imagine clară, nemediată și neretușată.
