duminică

17 martie, 2024

10 decembrie, 2017

Ministerul de Finanțe a pus în dezbatere publică un proiect de Ordonanță ce stabilește că neplata către buget, cu intenție, a impozitelor și contribuțiilor supuse regimului de reținere la sursă, va fi considerată faptă de evaziune fiscală și se va pedepsi cu închisoare de la un an la șase ani.

O prevedere similară a fost declarată neconstituțională în 2015, însă Ministerul de Finanțe s-a asigurat acum că noua ordonanță nu mai poate fi atacată la CCR.

Problema principală rămâne: marile companii de stat care acumulează datorii de zeci sau chiar sute de milioane la contribuții nu au fost deranjate niciodată de caracterul penal al neplății acestor bani: e vorba, firește, de managerii numiți politic ai acestor companii.


Oficial, Guvernul dorește ca reținerea și nevărsarea impozitelor și contribuțiilor să fie reintroduse în categoria infracțiunilor din cauză că a constatat că ”indisciplina la plată a crescut”, mai ales că baza constituțională a fost îndeplinită.

În Codul fiscal intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2016, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă au fost definite la Capitolul I, art 7 astfel:

  • reținere la sursă numită și reținere prin stopaj la sursă – metodă de colectare a impozitelor și contribuțiilor sociale obligatorii prin care plătitorii de venituri au obligația, potrivit legii, de a le calcula, reține, declara și plăti;
  • impozite și contribuții sociale obligatorii cu reținere la sursă sau reținute prin stopaj la sursă – acele impozite și contribuții sociale reglementate în prezentul cod pentru care plătitorii de venituri au obligația să aplice metoda privind reținerea la sursă sau reținerea prin stopaj la sursă.

În iulie 2015, plenul Curții Constituționale a admis cu majoritate de voturi excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale și a constatat că acestea sunt neconstituționale

Curtea Constituțională a argumentat la momentul respectiv: „(…) noțiunea de «impozite sau contribuții cu reținere la sursă» nu este definită. Însă, prin normele infralegale, care au menirea de a aproba modelul și conținutul formularelor utilizate pentru declararea impozitelor, taxelor și contribuțiilor, sunt inventariate impozitele și contribuțiile colectate prin reținere la sursă, iar impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal sau impozitul pe alte venituri ale persoanelor fizice este menționat ca un impozit cu reținere la sursă. Așadar, Curtea reține că obiectul material al infracțiunii nu este configurat prin lege, ci printr-un act administrativ de aplicare a legii al cărui obiect de reglementare vizează, în realitate, un domeniu distinct, respectiv aprobarea modelului și conținutului unor formulare. Or, în ipoteza infracțiunilor, inclusiv a celor reglementate în domeniul fiscal, legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu ușurință prin trimiterea la un alt act normativ de rang legal cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței/inexistenței infracțiunii”.


Prin urmare, Guvernul a creat baza legală, așa cum a solicitat CCR, cu condiția să fie rescris și articolul din legea privind combaterea evaziunii care încadrează fapta ca infracțiune.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Economia României a suferit în ultimul deceniu unele dintre cele

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: