În prima jumătate a anului 2017, mai puţin de un autoturism din cinci nou înmatriculate a fost un autoturism nou, rezultă din confruntarea datelor publicate de Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Autoturisme (APIA) cu cele ale INS.
Mai precis, este vorba despre circa 59 de mii de autoturisme noi livrate faţă de aproape 300 de mii de noi înmatriculări consemnate.
Astfel, vârsta medie a parcului auto şi-a accelerat creşterea undeva spre o valoare situată între 14 şi 15 ani, după ce un studiu al PricewaterhouseCoopers din urmă cu doi ani atrăgea atenţia asupra procesului de îmbătrânire a parcului auto de la 7,7 ani în anul 2008 până la 12,9 ani în anul 2014.
Datele pentru 2016 sunt elocvente, cu doar un autoturism din treizeci mai nou de trei ani şi doar o maşină din 13 cu vârsta mai mica de cinci ani. Aşadar, dacă ponderea maşinilor noi a continut să fie extrem de ridicată, în jur de 80%, situaţia nu avea cum să se îmbunătăţească iar evoluţia va fi tot mai rea în continuare.
În context, pe fondul veniturilor încă relative reduse ale românilor, singura măsură care şi-a dovedit eficienţa a fost programul Rabla, prin care s-au acordat şi în acest an (cu întârzierea deja tradiţională) tichete în valoare de 6.500 lei ( ceva mai mult de 1.400 de euro) pentru casarea unui autovehicul mai vechi de 8 ani.
Pierderea statului: economia la tichete a umplut țara de mașini nefiscalizate
Din păcate, acest program care ţine de Ministerul Mediului a fost puternic subdimensionat faţă de cererea de tichete existentă şi faţă de dimensiunea pieţei auto româneşti. Cu alocări de doar 225 milioane de lei ( dintre care 45 de milioane lei pentru exotica reducere a preţului cu 45.000 de lei pentru autovehicule integral electrice) , foarte mulţi cumpărători au rămas cu maşinile în showroom până la deblocarea unor noi fonduri prin realocarea celor care nu au fost cheltuite pe destinaţii.
Dacă ar fi să admitem cinstit realitatea, de fapt statul ar trebui să ducă nu atât o politică ecologistă de mediu, cât o politică de siguranţă publică în beneficiul propriilor cetăţeni. Cetăţeni plătitori de taxe şi impozite care, de fapt, ar putea achiziţiona autoturisme noi fără nicio limitare de fonduri date de stat prin buget.
De fapt, aplicarea tichetului „fără număr”, s-ar putea face lejer chiar din TVA-ul plătit la achiziţionarea unui autoturism nou. ”Punctul de intersecţie” putând fi calculat undeva la 40.700 lei sau 8.900 de euro la un tichet clasic de 6.500 de lei. Ar fi ca şi cum cel în cauză ar cumpăra un automobil fie chiar şi cu TVA zero dar ar scoate din parcul auto şi din plămânii populației un automobil vechi.
Evident, tot ce trece de acest prag ( practic, toate autoturismele noi vândute) s-ar constitui în încasări destul de consistente de TVA, chiar dacă nu de 19%, şi ar permite readucerea la niveluri rezonabile a vârstei medii a parcului auto. A cărei avansare pare a nu mai putea fi stăvilită de măsurile naţionale firave în raport cu presiunea implicită venită de la Bruxelles de prelua rable occidentale.
Cu avantaje legate apoi de alte taxe şi impozite ce pot fi încasate, de dezvoltarea sectorului de asigurări ( maşinile noi se mai asigură complet, cele vechi extrem de rar), de dezvoltarea activităţii la vedere de service şi, mai ales, s-ar vedea în scăderea numărului de morţi şi răniţi din accidente rutiere la care suntem printre liderii europeni.
Aşa încât, blocând „cheltuielile” cu programul Rabla pe considerente de deficit (situaţie la zi care a exasperat zeci de mii de clienţi şi de producători auto, inclusiv Dacia), statul îşi fură singur căciula. Mai exact, nu face nicio economie, deoarece la orice maşină nouă vândută ar încasa ceva TVA, pe când la second-hand, spre care se duce piaţa în prezent în proporţie covârşitoare din motivele amintite, nu încasează niciun TVA.
Ar mai fi de reţinut un aspect foarte important pentru siguranţa personală dar necunoscut sau neglijat de marea majoritate a participanţilor la trafic. 71% dintre autoturismele existente în parcul auto naţional au o vechime mai mare de 10 ani iar durata de garanţie a airbag-urilor montate pe un vehicul nou este de (aţi ghicit, desigur) 10 ani.
Cu alte cuvinte, 71% dintre cei care conduc şi famiile lor practică un joc periculos de-a ruleta rusească, întrucât nu există nicio posibilitate de a testa acest dispozitiv essential pentru siguranţă în caz de impact. Dacă se deschide cum trebuie, bine, dacă nu, ghinion, oricum nu îşi asumă nimeni răspunderea.
3 răspunsuri
Hai sa ne uitam putin la cheltuieli si venituri
Venituri anuale
45% din angajatii romani sunt angajati pe salariul minim (hai sa zicem 3000 EUR venit net anual).
inca 40% din angajatii romani castiga undeva in jurul salariului mediu/median (6000 EUR venit anual).
Cheltuieli anuale pentru o masina NOUA ieftina (Cost achizitie 8000 EUR):
1600 EUR rate anuala (presupunem costuri zero de finantare)
150 EUR RCA
50 EUR Impozit si rovigneta
600 EUR combustibil (un plin pe luna)
0 EUR CASCO si intretinere caci presupunem ca e o super oferta
Total : 2400 EUR
Concluzia:
Angajatii la salariul minim ar trebui sa isi dea 80% din venituri pentru masina. Realist? Nu. Jumatate din tara nu are sanse din start la o masina noua
Angajatii la salar mediu ar trebui sa isi dea 40% din venituri pentru o masina noua – suportabil DACA nu au si alte credite (de ex imobiliare).
Relitatea este ca 50% din romani isi permit maxim o masina de vreo 2-3000 EUR si inca vreo 40% isi permit masini de 6-10.000 EUR (si unde aleg intre nou si SH).
Prin Tichetul Rabla (ca orice program guvernamental) cei care platesc impozitele si taxele ii sponsorizeaza pe cei ce cumpara masini noi si primesc in schimb un aer mai curat, siguranta rutiera etc. Dar de unde sa finantezi asta? Daca taxezi direct sau indirect masinile vechi lovesti fix in cei 50% din romanii cei mai saraci.
Alte surse de finantare nu sunt in contextul in care oricum se taie deja din sanatate, educatie si investitii pentru a tine pe picioare asigurarile sociale si bugetarii.
Poate un prim pas spre normalitate l-ar reprezenta o crestere a presiunii pe calitatea controalelor ITP cu dublu beneficiu: cresterea calitatii parcului auto vechi si eliminarea rablelor ce reprezinta un pericol public. Piata se va regla singura mai apoi.
Nu „economia la tichete” ci saracia generala obliga saracul sa cumpere o masina de 10-15 ani, cu 300 -500 de mii de km la bord, cu 1500 – 2000 de Euro!De unde sa scoata de la 13 – 15 mii de euro in sus pe o masina noua?Din salariul minim sau cel „mediu” pe economie?
Articolul este gresit si arata prostia persoanelor destepte, care desi sunt economisti buni, necunoscand alte domenii mai deloc – auto in cazul de fata, ajung sa scrie prostii.
La veniturile din RO, lumea nu isi permite masini noi si este o greseala sa isi foloseasca banii pt. asta.
In plus, avantajele unei masini noi sunt relativ mici – si tin 99% doar de design, statut social, brand, etc. si de timp. Adica daca nu ai timp sa duci masina la service, etc., iei masina noua. In rest, o masina veche, dar bine intretinuta, isi face treaba la fel de bine ca una noua. E important sa alegi si un model fiabil, si un exemplar ok.