Ministerul Finanţelor a elaborat un proiect de lege prin care stabileşte condiţiile în care o tranzacţie sau chiar o serie de tranzacţii pot fi considerate artificiale.
Potrivit proiectului, care cuprinde multe criterii generale, tranzacţiile pot fi considerate artificiale dacă:
- Se derulează într-o manieră care în mod normal nu ar fi uzitată în cadrul în cadrul unor practici comerciale considerate rezonabile, dacă includ elemente care au efectul de a se compensa sau de a se anula reciproc sau daca sunt circulere ca natura.
- Conduc la obţinerea de avantaje fiscale semnificative, dar acest lucru nu se reflectă în riscurile comerciale asumate de contribuabili sau în fluxurile sale de numerar, sau profitul preconizat înainte de impozitare este nesemnificativ în comparaţie cu valoarea avantajelor fiscale scontate.
- Scopul constă în evitarea impozitării în cazul în care, indiferent de orice intenţii subiective ale contribuabilului, eludează obiectul, spiritul şi scopul dispoziţiilor fiscale care s-ar aplica în mod normal.
Potrivit documentului citat de Mediafax, în proiect se arată: „Dacă o tranzacţie sau o serie de tranzacţii a condus la un avantaj fiscal, se compară valoarea impozitului datorat de un contribuabil, având în vedere aceste tranzacţii, cu valoarea pe care acelaşi contribuabil ar datora-o în aceleaşi circumstanţe în absenţa tranzacţiei/tranzacţiilor. În acest context se analizează dacă apare una sau mai multe dintre următoarele situaţii: (a) o sumă nu este inclusă în baza de impozitare, (b) contribuabilul beneficiază de o deducere, (c) s-a înregistrat o pierdere fiscală, (d) nu este datorat niciun impozit reţinut la sursă, (e) impozitul plătit în străinătate este compensat.”
Prevederea privind tranzacţiile artificiale a fost introdusă în Codul Fiscal valabil de la 1 ianuarie 2014, dar până în prezent nu sunt definite acest tip de tranzacţii şi nu există norme de aplicare.
Codul Fiscal prevede doar că la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.
„În cazul în care tranzacţiile sau o serie de tranzacţii sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacţii artificiale se înţelege tranzacţiile sau seriile de tranzacţii care nu au un conţinut economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate”, precizează Art. 11, alin. 1 Cod Fiscal.
