Cum au distorsionat partidele politice sistemul politic, în defavoarea electoratului

Orice schimbare a manierei în care se face politică în România nu se poate face fără schimbarea unor legi și măsuri guvernamentale care au distorsionat sistemul democratic al reprezentativității și au creat o clasă de decidenți care nu are alt scop decât puterea propriu-zisă.

Pentru a profita de anumite conjuncturi electorale, partidele politice au decuplat politica de societate, astfel încât dorința electoratului are de bătut cale lungă până să producă un alt fel de politician.

În continuare, vă prezentăm câteva legi și măsuri prin care clasa politică se protejează de societate, făcând din sistemul legislativ care-i privește pe cei aleși o adevărată baricadă. E greu de spus cine o poate străpunge, atâta vreme cât legile necesare sunt tot la voința politicienilor :

1- Abolirea criteriului reprezentativității în favoarea partidului aflat la un moment dat la putere

A- Așa cum funcționează în acest moment, sistemul politic din România depinde într-o proporție covârșitoare de primari – de la cei din orașele mari și până la (sau mai ales la) cei din mediul rural. Dependența centrului politic de teritoriu a ajuns atât de mare, încât contează un număr redus de persoane și nu reprezentativitatea acestora. Două exemple :

Mai 2015, Legea alegerilor locale este modificată, primarii urmând să fie aleşi într-un singur tur. O măsură menită să ducă la perpetuarea în funcţie a primarilor în funcţie, au fost criticile exprimate, critici ignorate evident.

Potrivit acestei legi, la alegerile din 2016 pot fi aleși primari și cu 15-20% din voturile primului tur (adică cu o reprezentativitate de chiar sub 10%).

Septembrie 2014. Se publică în Monitorul Oficial “ordonanţa Dragnea”. Cu derogare de la Legea alegerilor locale şi ignorând votul popular, primarii, președinții de consilii județene și consilierii locali sau județeni primesc dezlegare să schimbe, dacă doresc, partidul.

Restaurarea sistemului politic în favoarea cetățeanului presupune restaurarea bazei: modificarea de urgență a legislației astfel încât baza politică de care depinde centrul si care asigură voturile centrului la alegerile parlamentare să se facă pe criterii de reprezentativitate: alegeri în 2 tururi de scrutin, limitarea numărului de mandate ale primarilor, blocarea oricărui fel de derogare de la legea împotriva traseismului politic. Altfel va fi imposibilă ivirea în prim-planul politicii centrale a unor figuri noi, fără girul primarilor dependenți de resursele acordate în mode selectiv de către guvern. 

De menționat că, după acest principiu, miliarde de euro sunt distribuite într-o legislatură, în modul cel mai selectiv și discreționar cu putință, către zonele din teritoriu în care partidele politice își întrețin și păstrează primarii – creînd cadrul propice corupției generalizate si propagate de la bază.

B- Așa cum a fost conceput sistemul de vot uninominal aflat în vigoare în prezent, numărul parlamentarilor a crescut iar posturile în parlament au devenit sinecuri.

Numărul mare de parlamentari nici măcar nu a garantat reprezentativitatea: au fost locuri în care nu a intrat în parlament cel care a ieșit pe locul 2, însă a devenit parlamentar cel ieșit pe locul 3.

Numărul mare de parlamentari nu garantează nici măcar eficiența votului și a legiferării: Numărul Ordonanțelor de urgență date de guvern este mai mare decât numărul legilor dezbătute de legislativ, prezența zilnică în parlament este sub 50%.

2- Izolarea electoratului din diaspora – acolo unde votul nu poate fi controlat

Alegerile prezidenţiale din 2014 au adus o nouă dovadă – blocarea votului din Diaspora indiferent de presiuni sau consecinţe juridice ulterioare – că partidele se opun ideii de schimbare. O primă dovadă a fost chiar modul de organizare a precedentelor alegeri generale, care au ignorat rezultatele referendumului care a decis reducerea numărului de parlamentari.

Acest gen de conservare a puterii s-a manifestat inclusiv la alegerea membrilor comisiilor parlamentare de control a serviciilor secrete, populate cu personaje cu doctorate obţinute în Băneasa sau cu relaţii de afaceri în zone aflate sub supravegherea acestora.

Legea votului prin corespondență nu aduce îmbunătățiri semnificative: pardidele au negociat timp de 8 luni de zile Nu cum să voteze alegătorii din diaspora mai ușor, ci care vor fi avantajele fiecărui partid din votul din străinătate.

3- Adjudecarea principalului instrument de cenzură: Avocatul Poporului

Legile votate de partidele politice împotriva intereselor politice și electorale ale cetățenilor puteau fi atacate de o singură persoană: Avocatul Poporului, care putea ataca la Curtea Constituțională legislația care crea o falie între politicieni și societate.

De menționat că Avocatul Poporului este și singura persoană care, în mod legitim și potrivit fișei sale de post, poate ataca la CCR legislația de urgență a guvernului, în baza căreia regula jocului politic este deformată.

În aprilie 2014, Parlamentul votează propunerea PSD de numire a lui Victor Ciorbea în poziţia de Avocat al Poporului. O Problemă:  la momentul 2014, Victor Ciorbea avea credite şi împrumuturi personale de peste 1,5 milioane euro – aflându-se, după mărturisirea sa de la acea vreme, într-o situație dificilă.

Rezultatul: Nicio strategie a Avocatului Poporului pentru readucerea legislației electorale în echilibru și în interesul Poporului, însă reacții foarte prompte în favoarea politicienilor anchetați pentru corupție (v. cazul Oprescu – pentru care Avocatul Poporului s-a autosesizat).

4- Conservarea pozițiilor politice cu ajutorul imunității împinse până la impunitate

Rezistența la orice schimbare și blocarea posturilor parlamentare pentru fiecare partid se face chiar împotriva ultimei redute care face diferența între cetățeanul onest și politicianul corupt: Justiția.

Instrumentul imunității parlamentare este binecunoscut, însă el este folosit dincolo de limita de rezonabilitate a sistemului politic: Așa s-a ajuns în situația ca parlamentarii care încalcă legea să facă, în continuare, legi, nu în favoarea societății și cetățenilor, ci pentru aș-și consolida apărarea în fața Justiției.

E bine cunoscut exemplul din decembrie 2013, când parlamentarii îşi trec în program Legea amnistiei și grațierii, două modificări ale Codului Penal, Legea minelor şi Legea lobby-ului. Ziua de 10 decembrie 2013 rămâne în istorie ca “marţea neagră”.

5- Crearea și conservarea monopolului asupra resurselor publice, ca unic deziderat al puterii politice

Maniera în care în ultimii 6 ani a fost creată, implementată și gestionată legea guvernanței corporative, a păstrat în captivitate politică marile companii de stat.

Este binecunoscut eșecul managementului privat la companiile de stat, acolo unde politicienii, după implementarea legii, au intervenit discreționar și au concediat managerii profesioniști pentru a pune în loc tot politicieni.

Câtă vreme companiile de stat vor rămâne princiala miză a puterii politice, nu se poate spera la o schimbare a profilului politicianului, cu unul onest și dedicat dezvoltării societății.

Noua lege a guvernanței corporative este tot o improvizație, ea a fost creată pentru a bifa solicitările europene sau ale finanțatorilor care condiționează depolitizarea companiilor publice, timpul trece tot în favoarea celor care au creat această lege.

6- Crearea de avantaje personale nu doar pentru prezent ci și pentru eventualitatea schimbării clasei poltice

Septembrie 2015, Parlamentarii votează legea prin care beneficiază de pensii speciale. A fost abolit principiul contributivității, a fost înființat pensionarul de rangul 1.