Contribuția impozitului pe profit la asigurarea veniturilor bugetarea a scăzut semnificativ de la începutul crizei, de la 7,9% în anul 2008 până la 5,6% în anul 2012. Scăderea s-a produs de la an la an, dar ritmul s-a diminuat treptat, fiind de așteptat o plafonare a acestei contribuții în anul 2013. De altfel, ponderea în PIB a sumelor colectate din impozitarea activității profitabile a sectorului privat s-a stabilizat la 1,9%.
În volum absolut, minimul de circa 10 miliarde lei a fost atins, după cum era de așteptat, în anul 2010. Acest cuantum este cu aproape 3 miliarde lei mai mic decât valoarea consemnată în anul de vârf al economiei românești, 2008, și nu a crescut decât anemic în 2011 și 2012. De altfel, în pofida creșterii nominale, în anul de creștere economică cu 2,2% (2011), ponderea impozitului pe profit colectat de stat a scăzut atât ca parte din venituri cât și prin raportare la PIB.
Pe de o parte, evoluția negativă a încasărilor poate fi pusă pe seama dificultăților întâmpinate de agenții economici în relațiile cu partenerii externi ( pe fondul recesiunii din Europa Occidentală) și a întârzierilor în perfecționarea mediului de afaceri intern. Pe de alta, însă, ea exprimă apelarea la refugiul pentru supraviețuire în zona economiei gri sau chiar negre și limitarea, prin diverse mijloace, a plăților către Fisc.
Ca nivel al taxării directe, care include impozitarea profiturilor, România se plasează pe locul al optulea în clasamentul celor mai reduse ponderi ale impozitelor directe, cu 22,6%. Ea se situează alături de Ungaria și este precedată de fostele colege de bloc estic Lituania (17,4%), Bulgaria (18,8%), Slovacia (19,1%), Estonia (19,9%), Cehia (20,8%), Slovenia (21,8%) și Polonia (21,9%).
Trebuie remarcat, însă, că România a marșat pe o poziționare în topul țărilor care colectează cu prioritate venituri din taxarea indirectă ( TVA, accize, taxe vamale), țara noastră fiind situată pe locul al treilea în UE la acest indicator, cu 45,2%, imediat în urma Ungariei (45,5%) și după liderul incontestabil Bulgaria (55,4%).
La nivelul contribuțiilor de asigurări sociale, ne aflăm exact pe locul 14 cu 32,2%, la mijlocul valorilor practicate de statele membre UE. Acestea merg fie pe valori mici ale acestor contribuții ( Suedia, Marea Britanie, Irlanda au sub 20% pondere în veniturile bugetare din aceste impozite), fie pe valori relativ mari ( în jur de 40%, precum Franța sau Germania). Interesant că cele care excelează la acest capitol sunt Slovacia (43,7%) și Cehia (45,2%).
Așadar, nu taxarea de ansamblu este cea care sufocă derularea afacerilor în România. Mai degrabă aplicarea neuniformă a legislației, birocrația excesivă și arieratele statului, blochează fluxurile financiare necesare. Împreună cu procesul de înăsprire a condițiilor de acordare a creditelor pentru derularea afacerilor.
În fine, dar nu în ultimul rând, stimulentele insuficiente pentru stimularea reinvestirii profiturilor și taxarea destul de firavă a averii acumulate de cei mai avuți oameni de afaceri au creeat paradoxul unei creșteri importante a pieței produselor de lux, în condițiile în care marea majoritate a micilor afaceri au întâmpinat dificultăți tot mai mari.
Astfel, numărul companiilor intrate în insolvență a crescut semnificativ în ultimii ani, de la 14.483 în 2008, la 22.650 în 2011 iar primele date colectate pentru 2012 sugerează o continuare a acestui trend, potrivit companiei specializate în astfel de analize, Coface.
De remarcat că situația s-a înrăutățit și în același an de creștere 2011, menționat anterior.
