Analiză

O măsură de exact trei lei. Cu proiecţia bugetară pe trei ani cum rămâne ?

În pachetul de măsuri fiscale pentru anul 2018, Executivul a anunţat intenţia de majorare cu 70% a deducerilor pentru salariile cele mai mici. În cazul… Mai mult

29.10.2017

Chestiunea

Ce forță de muncă pregătește România: Printre cele mai mici ponderi ale tinerilor înalt calificați, și cele mai mari de tineri slab calificați

Între 2005 și 2015, sistemul de educație românesc a produs una dintre cele mai restrânse forțe de lucru înalt calificate și unul dintre cele mai… Mai mult

29.10.2017

Chestiunea

Guvernul României, pe curs de coliziune cu Comisia Europeană din cauza politicilor fiscale

O misiune de evaluare a politicilor fiscale românești sosită la București luna trecută a constatat că Guvernul nu dorește să țină cont de recomandările pe… Mai mult

26.10.2017

Chestiunea

Competitivitatea României 2017: Contribuția mediului de afaceri la scăderea cu 6 poziții în Top

World Economic Forum a publicat un nou Raport al Competitivității Globale, în care România este clasată pe locul 68 între cele 138 de state care… Mai mult

25.10.2017

Cristian Grosu / Un moment care nu trebuia ratat: De ce nu poate România cumpăra documente din Panama

de Cristian Grosu 8.9.2016

cristian-grosu-11Proiectul de OUG privind modificări în Codul Fiscal – care face atâta vâlvă de 2 zile – e unul ratat. Secretarul de stat Gabriel Biriș a demisionat acum câteva minute, și odată cu demisia sa e înăbușită din fașă și dezbaterea care ar fi putut tranșa apele nu doar în filosofia fiscală românească, ci, mai ales, în privința recuperării măcar a unei sutimi din averea pe care România a scăpat-o, în ultimii 25 de ani, peste graniță.

Din capul locului: personal NU sunt de acord cu multe din propunerile din Proiect : dar cum să nu te miri că dezbaterea a fost sugrumată – printr-o rafală de minciuni și de la politicieni și de la presă – chiar înainte ca datele esențiale ale proiectului să fie explicate și prezentate ca atare ?

Din numeroasele motive care configurează acest eșec, o să ne oprim astăzi asupra celui mai spectaculos : cel în care e vorba de recuperarea averii României. Căci proiectul cuprinde o parte consistentă care se referă tocmai la așa numita ”amnistie fiscală”.

Iată despre ce vorbim :

Ori de câte ori oamenii de afaceri onești din România deschid gura să ceară tratament egal cu al companiilor străine în fața autorității de stat , li se răspunde – uneori cu legitimă indignare : dar unde-i economia privatizată de capitalul autohton și unde-i industria preluată de la comuniști, uneori pe degeaba ?

Indignarea acestei întrebări e legitimă, dar esența ei e nedreaptă :

Pe vremea când Germania lui Helmut Kohl prelua economia lui Erich Honecker și-o dădea pe mâna companiei Treuhand pentru privatizare/valorificare/restructurare, România structurilor prelua economia lui Ceaușescu și-o dădea pe mâna lui Diebhand pentru destructurare/transformare în lichizi/trasferare.

Astfel încât România a pornit-o în capitalism nu de la iarbă verde, ci de sub iarbă verde: de la Ibiza la Monaco, din Panama până-n Cipru, economia lui Ceaușescu a luat calea conturilor din străinătate .

Astea ar putea părea legende urbane dacă din când în când, în războiul surd al funcționarilor de rang înalt din structura administrativă a României și al serviciilor, nu ar apărea vreun facsimil, poze, interceptări, stenograme, denunțuri și dosare de calibrul Microsoft, Hidroelectrica, EADS etc etc etc – configurând calea miliardelor – a zecilor de miliarde de euro scoși din România, din economie, din societate, din circuitul de multiplicare naturală :

La finele anilor 90, după ani de andrenalină și nopți nedormite în presă, m-am oprit puțin ca să văd lucrurile de deasupra : ”asta a fost, economia a fost preluată, băieții noștri s-au făcut capitaliști – dacă tot a dispărut miza îmbogățirii o să vedem toți acesti bani și toate aceste fabrici și toate aceste noduri din economie la treabă – să înceapă, așadar, mult așteptatul capitalism concurențial – am trăit o epocă de neevitat” – mi-am zis.

Dar banii ăia – și tot ce s-a mai furat de-atunci încoace – uite că nu s-au întors în economie. Singura șansă a României de-a mai alege ceva din ei ar fi fost o amnistie fiscală care să-i întoarcă, să-i scoată la vedere și să-i absoarbă în economie. Chestiunile etice urmau să pălească în fața adevărului drastic că s-a încheiat o etapă, criza a sporit setea de bani iar statele – chiar cele bine puse la punct și cu sisteme de control adevărate – au consimțit că din când în când e necesară o spovadă bună și-o pocăință consistentă :

Germania a început să cumpere CD-uri de la bănci din paradisuri fiscale, Elveția a fost constrânsă să-și transparentizeze sistemul bancar, Italia a trecut la amnistie oficială, Grecia se pregătește și ea să-și amnistieze hoții salvatori – au apărut wikilieksuri, Panama-le și alte scurgeri de informații bine gestionate, la cadența cu care curgeau la București armaghedoanele de la începutul anilor 2000.

Important: toate aceste state și-au permis să meargă în căutarea banilor ascunși pentru că aveau legislația adecvată și puteau exercita presiuni legislative asupra evazioniștilor, corupților, comisionarilor de tot felul. Danemarca a anunțat alaltăieri că va cumpăra câteva sute de documente din Panama și că va intra peste cei aflați în bazele de date.

România NU poate face asa ceva la această oră nici să cumpere baze de date din Panama, sau din băncile elvețiene și de nicăieri – și nu are absolut nicio pârghie pentru amnistia fiscală și pentru recuperarea si impozitatea miliardelor, zecilor de miliarde de euro scurși afară din țară vreme de 25 de ani.

Această pârghie se afla în Proiectul de OUG desființat miercuri în doar 2 ore (înainte de-a se edifica opinia publică despre ce e vorba, de fapt) de clasa – toată clasa – politică și de presă. De la Articolul 81 încolo, Proiectul propunea crearea acelui așa numit moment T zero, de la care să poată fi declanșată operațiunea de scoatere la lumină a acestor bani și de impozitare a lor. Fără acest moment T zero, orice încercare de-a lua urma banilor scoși din economie și din România și ascunși, se izbeste de prevederea din Constituție care spune că ”Caracterul licit al averii se prezumă”. Astăzi, se prezumă ca fiind licite toate miliardele acunse – după intrarea prevederii în legislație s-ar fi prezumat doar ceea ce a fost declarat, asumat, scos la lumină.

Legende? Un minut, să dau un google :

Fostul ministru (de stânga) de la Industrii (când s-au semnat contractele de devalizare a Hidroelectrica), Dan Ioan Popescu, se războiește cu justiția pentru confiscările unor milioane. Între timp, iată și niște mărunțiș (AICI)...

Fostul șef la CFR Alexandru Noapteș (funcționar pe viață) pierde un mărunțiș de 1,4 milioane de euro tot după un shoping (AICI) – întâmplător e cuscrul lui Viorel Hrebenciuc (pe care sigur nu l-a cunoscut la Patriarhie la coadă la aghiasmă).

În dosarul Microsoft au ajuns la închisoare și la confiscarea bănuților la vedere (niște zeci de milioane de euro numai de la plevușcă) doar intermediarii (că asta înseamnă ”trafic de influență”) – cât le-or fi rămas cumpărătorilor de influență și vânzătorilor de influență și unde sunt acei bani și câți or fi dacă intermediarii au luat câteva zeci de milioane?…

Sau – cazul cel mai fierbinte: fostul viceguvernator Bogdan Olteanu, cu cele 2 milioane de euro cât pretinde SOV că i-a dat pe guvernatorul Deltei : ce avere ar fi urmat să-și declare și cum i s-ar fi impozitat la ”amnistia fiscală” creată de acel moment T zero prevăzut în proiectul pe care politicienii l-au desființat ieri în 3 ceasuri înainte ca România să apuce să-l citească ?

Să mă ierte zecile – sau poate sutele – de mii de români din zecile – sau poate sutele – de domenii și noduri ale economiei pe care nu-i loc (și nici rost) să-i pomenesc aici că sunt proprietarii încă vreunui PIB al României ascuns prin toate cotloanele posibile cu speranța că statul român va fi încă multă vreme atât de slab încât să nu-i găsească: doar n-o să ne punem speranțele în ANI, care ”bate” numai în interiorul granițelor noastre.

Dar ce prevede, de fapt, în detaliu, proiectul referitor la scoaterea la lumină a banilor ascunși – poate fi citit AICI.

Ce ar produce o astfel de lege – care să preia în Codul Fiscal prevederea din Proiectul spulberat ieri – la nivelul clasei politice?

Am putea să ne explicăm cum parlamentari de mai multe mandate care și-au construit averi din lefurile lor de 1000 de euro pe lună, sau funcționari pe viață care se preling de la Văcăroiu încoace pe lângă holurile întunecate ale ministerelor cu vile și conturi pe care speră să nu le declare, sau oameni de afaceri lipiți de afacerile statului în toate guvernele și de liderii tuturor partidelor – puși, de-odată, să-și exhibe banii dacă nu vor să-i piardă :

Mă gândesc la asta amintindu-mi de cei câțiva profesioniști din economia reală de care auzeam anul trecut, când se făcea guvernul, că l-au refuzat pe Dacian Cioloș tocmai pentru că din leafa de ministru sau de secretar de stat nu ar putea trăi.

Niște ”proști”: uite că unii nu doar că trăiesc bine în eșaloanele 3-4-5 din ministere sau deconcentrate cu câteva zeci de milioane de lei vechi pe lună – dar mai și acumulează averi a căror proveniență reușesc să o mai amâne o dată la tranșare.

Doamna ministru al Finanțelor nu doar că nu-și asumă proiectul – dar nici măcar nu vorbește de ceea ce ar putea fi recuperat bun din el. Nu mă miră. Presiunea politică iscată imediat după apariția documentului s-a îndreptat spre ea. S-a speriat degeaba: nu cred că ar fi suspectat-o cineva de-o măsură atât de curajoasă.  Va lăsa în urmă un draft de buget, în care deficitul va fi ținut sub control prin tăieri de la investiții – ceea ce, cu tot respectul, o puteau face și dnii. Vâlcov din arest, Chițoiu de sub lupa procurorilor, Teodorovici din discotecă.

E drept că ne aflăm deja în capmanie electorală iar problemele sensibile nu se discută în atare moment – dar ăsta nu-i nici un argument și nicio scuză : tot anul guvernării tehnocrate (insist aici pe accentul pozitiv al tehnocrației unui guvern) a fost unul sensibil, iar speranțele celor câțiva lucizi care chiar se întreabă încotro se îndreaptă România tocmai în asta au și constat – în ignorarea de către miniștrii tehnocrați a sensibilităților electorale.

Mai ales că o atare prevedere, care să tranșeze problema banilor ascunși – ar fi reabilitat și capitalul autohton, ai cărui oamenii de afaceri onești au jucat, de la un capăt la altul al ultimilor 25 de ani, cu mâinile pe masă și cărora NU li se va mai putea spune cu ignoranță și nedreptate ”Tăceți, că voi românii ați furat destul”.

Asta e, mai stăm o tură…

*
Notă: Gabriel Biriș s-a numărat, până la a fi numit secretar de stat, printre contributorii cu analize și texte pe cursdeguvernare.ro – colaborare asupra căreia am căzut de acord să înceteze câtă vreme se va afla de cealaltă parte a baricadei.
Odată cu ieșirea din guvern, și dacă nu va intra în politică – îl așteptăm cu texte.

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 8.9.2016

7 comentarii

  1. Caliman Eugen - consultant dezvoltare economica
    8.9.2016, 11:34 pm

    1.Pentru Romania intotdeauna un astfel de moment va fi ratat, considerindu-se naiv ca leii politicii vor lasa vreodata sa le scape din falci (“halcile” de) milioane de Euro, rupte din trupul economiei si industriei nationale, aduse la starea de “schelete”.
    Aceasta naivitate se aliniaza celei anterioare, a reformatorilor de la Cluj sau ale d-nei Macovei (si altii) care credeau ca in plina epoca a profitorilor politici, lumea poate fi schimbata de DNA sau de normele/legile unor “iluminati” purificatori de la partide, Guvern sau M.Finantelor!
    2.O lume putreda se poate schimba doar printr-o REVOLUTIE politica sau economica.Revoloutia politica nu are cine sa o faca, existind alternativa “Vest” cu o noua viata.Apoi, nici nu-i nimic de rasturnat politic, sistemul fiind democratic cu deplina libertatea de a muri de foame sau boli, fie strigind la luna, ca n-ai loc de munca.
    Asa ca unica sansa ramine o revolutie economica, declansata chiar si de “reformatori esuati”, pentru “reconstructia economica si industriala” a tarii, de iesire din starea de colonie straina si feudalism democratic national.
    Cum altfel, baronii pot deveni industriasi si comercianti, dupa modelul samurailor japonezi, iar milioanele de lumpen-salariati (cu salariu minim pe economie) lucratori industriali?
    3.In naivitatea generala nationala (in care nu se pricepe ca schimbarea este imposibila in lipsa unei “revolutii economice” nationale) nu doar avocatii ajunsi in functia ministeriala, ci si publicatiile economice cred (pina cind oare?) ca lumea dimboviteana poate fi schimbata de “voluntari”, inscrisi in campionatele morale ale perioadelor electorale…

  2. Alexu
    9.9.2016, 9:41 am

    Momentul t zero al furtului a fost cand Basescu a scos declaratiile pe impozitul pe venit ( obligaorii 200 -2005 ) fiindca era greu de calculat pentru matematica (…) lui . Cu acele declaratii erau opozabile orice averi chiar daca nu erau persoane publice. Acum , chiar cum spuneti , nimic nu ii opreste sa isi ia o casa pe numele unei rude , pe care sa o mosteneasca apoi legal ….
    Era atat de simplu , insa noi continuam sa inventam. Declaratia anuala a veniturilor era ceva ce functiona foarte bine , iar acum cautam sa dregem ce a stricat DobiBoc, Basecu si toata serparia de PDL !

  3. Ștefan A.
    9.9.2016, 11:23 pm

    1- “Singura șansă a României de-a mai alege ceva din ei ar fi fost o amnistie fiscală care să-i întoarcă, să-i scoată la vedere și să-i absoarbă în economie”
    Justificare gresita .
    -Istoria italiana invata ca ABSOLUT TOATE admistiile fiscale legiferate (in principal de guvernele conduse de Silvio Berlusconi ) NU AU REVARSAT MILIARDE DE EURO IN ECONOMIA NATIONALA .
    Au asigurat in schimb :
    “albirea ” unor cifre colosale depozitate peste hotare unde au si ramas dupa admistia fiscala (e notoriu ca insusi Berlusconi , beneficiar direct al admistiei fiscale , se lauda ca au revenit in tara peste 100 miliarde euro . Doar ca dupa 1,5 ani , datele publice a Bancii Centrale Italiene au “dezvaluit” cifrele crude . Legalizate averi de peste 100 miliarde euro dar rimpatriate in Italia doar 20 miliarde euro. Si acestea majoritar rapid din nou expatriate )
    – “obolul” ultimei admisti fiscale , o taxa de 5 % pe suma legalizata . Statul a incasat ceva mai mult de 6 miliarde euro (asa au redus in mod si masura ridicola deficitul bugetar pe anul respectiv ) dar a asigurat “legalitate” fiscala unor persoane si societati care au evaziunea fiscala in singe . In primis mafia si mafiosii dar nu numai ei .

    2- “România NU poate face asa ceva la această oră – nici să cumpere baze de date din Panama, sau din băncile elvețiene și de nicăieri”
    Avem un SIE , SRI care in fiecare an au suplimentari de fonduri pe care oricum nu le controleaza nimeni . Deci banii sint dar nu se doreste sa se aiba listele . Prea multi “cu greutate ” si fonduri peste granite ar deveni implicati .

    3- Reamintesc
    Primele “voci” romanesti legate de admistia fiscala au aparut in presa exact cind Elvetia marea dobanda la 20 % pe profiturile bancare a nerezidentilor . Cit timp a fost 12 % (sub celebrul 16 % impozit mioritic) nimeni nu a propus nimic in RO. Au aparut propunerile doar si exclusiv cind au descoprit ca noua cota de impozitare elvetiana depasea pe cea mioritica . 🙂

    4- In general , un stat corupt foloseste admistia fiscala regulat pentru a baga ceva banuti in bugetul de stat care creste mereu pe partea de cheltuieli si cu mult mai mult decit incasarile fiscale . Tipic pentru natiuni cu bugete de stat peren deficitare (nu se vede in viata reala pe ce se cheltuieste deficitul . Nu lasa urma in infrastructura , dezvoltare economica , sanatate , aparare , scoala ) si unde clientela politica are foame baneasca mereu .

    Oricum istoria altora invata . Dupa o admistie fiscala urmeaza mereu si garantat altele . Un cerc vicios in care problemele bugetare “se rezolva” prin incasari suplimentare fiscale datorita admistiilor . Practic , fara a rezolva insasi modul de concepire a deficitelor bugetare , admistia fiscala va fi mereu prezentata ca solutia “salvatoare” dar in realitate:
    A – produce efecte limitate in timp . Un an , doi de incasari fiscale suplimentare dupa care deficitul bugetar e din nou in puternic derapaj .
    B – Nu intra nimic in economie din fondurile admistiate . Raman in continuare (banii) peste hotare .
    C- In general , “capitalistii de carton” mioritici scoliti la ASE sau scoala de ofiteri de securitate din Baneasa nu au capacitatea mentala de a dezvolta o afacere in un teritoriu bazat pe concurenta . Vezi ce au facut cu fosta industrie socialista pe care au pus mana . De la fabrici la banci , ori fier vechi ori falimente rasunatoare . Pentru ei si directii lor urmasi , a devaliza un buget de stat , o industrie in propriul interes (sau de gasca ) e unica strada de “capitalism ” invatata .

    PS . Elvetia plateste fiecarei natiuni UE impozitul special de 20 % pe profiturile bancare a nerezidentilor . De ce nu ne intrebam NICIODATA :
    Cum de in Romania absolut nici un ministru , nici un serviciu (tip ANAF, MFP , BNR ) , nici o guvernare sau partid politic NU A PUBLICAT SI NICIODATA citi bani au intrat in conturile statului din acest impozit al elvetienilor ?

    Nu e nici un roman cu conturi in bancile elvetiene sau mai bine sa nu publicam cit se incaseaza (si de aici pina a afla cine e in spatele contului cifrat producator de profit taxat e doar un pas de copil )

    • Cristian Grosu
      10.9.2016, 8:14 am

      nu contest ceea ce spuneti, dar :

      1- trebuia creat un mecamisn de referință prin care să se incerce evaluarea si recuperarea a măcar unei părți din decapitalizarea ”istorică” pe care a suferit-o România în cei 25 de ani de tranzitie – ptr căvorbim de o tranzitie, de fapt, nu doar economică ci si institutionalaă, de mentalitate etc

      2- trebuia creat un moment zero de la care să ne raportăm măcar pentru viior atunci când vom incerca să evaluă și să taxăm banii si averile construite ilegal. dacă nu se creaza un astfel de moment, nu vom putea găsi si taxa astfel de averi pentru că nu există un punct din timp de raportare, fată de care să se evalueze veniturile ilegale. pentru că actualmente, banii necurati obtinuti pănă acum sunt sub incidenta unor fapte prescrise.

  4. Caliman Eugen - consultant dezvoltare economica
    10.9.2016, 11:14 pm

    1.Problema Romaniei “economice” de azi, nu mai este recuperarea banilor rezultati din decapitalizarea economica si industriala, fiindca documentele doveditoare au cam disparut odata cu intreprinderile devalizate/falimentate.Nu stiu sa existe o arhiva “nationala” in care sa fie ele depuse, pentru a putea fi evaluate si recuperate pagubele/pierderile produse in cei 26 de ani.Apoi cercetarile si procesele ar dura inca 26 de ani!
    De asemenea, nici din taxarea/impozitarea banilor si averilor realizate ilegal n-ar iesi mare beneficiu, deoarece odata ajunsi la buget, banii s-ar irosi prin diverse pomeni…
    2.Problema de fond a “societatii economice romenesti”, este lipsa (mai precis imposibilitatea promovarii) “proiectului de tara”, cu obiectivul “reconstructiei economice si industriale nationale”, care ar cuprinde si amnistia fiscala totala, pentru “banii emigrati adusi acasa” si investiti (partial macar) in BANCI DE INVESTITII si SOCIETATI DE INVESTITII romanesti.Acesta ar fi semnalul schimbarii, atit pentru noi cit si pentru strainatate, dovedind ca Romania intelege sa iasa din fundatura actuala, incepind cu recuperarea pe cale voluntara a banilor devalizati din intreprinderi in tranzitie.Altfel detinatorii lor vor continua sa-i tina ascunsi pe termen nelimitat, deoarece le lipseste capacitatea de face investitii in strainatate, temindu-se si sa-i scoata la vedere pentru un asemenea pas.Asa ca de ei nu are cum sa beneficieze Romania si poate nici insasi proprietarul lor, daca li se da de urma si vor fi confiscati.Este adevarat, ca aceasta ultima ipoteza, este de domeniul SF…

  5. EU - 74 - RON
    11.9.2016, 10:51 pm

    Esenţă: Cap sau Pajură!
    Articol: cap şi coadă:

    Titlu: ,,Un moment care nu trebuia ratat…”

    Concluzie-oftat: ,,Asta e, mai stăm o tură…”.

    Mă-ntreb: dar cine vă opreşte dom-le să dezbateţi?

    __________________________________________________

    Numai reprodus integral, îşi păstrează…valoarea:

    ,,Ori de câte ori oamenii de afaceri onești din România deschid gura să ceară tratament egal cu al companiilor străine în fața autorității de stat , li se răspunde – uneori cu legitimă indignare : dar unde-i economia privatizată de capitalul autohton și unde-i industria preluată de la comuniști, uneori pe degeaba ?”

    Carevasăzică: STATUL le răspunde românilor afacerişti (imperial introdus: oneşti), cum că ……
    __________________________________________________________

    D-le Grosu…pînă şi Cioloş strînge gunoaie, merge la economic la Bruxelles, cu CFR-ul la Zalău, mănîncă parizer şi bea brifcor la protocoale…(eeeii, cum adică, nu încă!? urmează…)

    ___________________________________________________________

    Citindu-vă articolul, conchid (ca prostu’, bine-nţeles!): pictorii nu studiază matematici şi nici fizicienii nu compun simfonii…

  6. Ștefan A.
    21.10.2016, 9:23 pm

    Si o completare de ultimul moment pentru a confirma ce am scris anterior .
    Italia a prezentat pentru control si aprobare la comisia UE, planul financiar pe anul 2017 (adica bugetul de stat ).
    A aparut (printre altele) si o noua admistie fiscala . Deghizata in “legalizarea” banilor detinuti de cetateni prin casa ,sub saltea , casete se siguranta din banci si eterna legalizare a banilor detinuti peste hotare.
    Prevazute intrari fiscale de 2 miliarde de euro . Si asta confirma ca lipsa de reforme structurale in un buget de stat (taieri permanente de cheltuieli prin reforma/modificarea unor legi financiare care produc efecte in cheltuielile bugetare an de an )duce inevitabil a folosi intens si constant admistia fiscala ca metoda de a umple (cumva) sacul bugetar . Chiar deghizata sub alte denumiri , admistia are purul rol de a reduce deficitul bugetar PROGRAMAT . Care programare nu inseamna si efectiva incasare a banilor respectivi dar asta e alta poveste . QED . 🙂

Lăsați un comentariu


Stiri

Acordul de preluare a Bancpost de către Banca Transilvania a fost semnat

Adrian N Ionescu

Banca Transilvania și Grupul Euronbank au semnat, vineri, acordul prin care cea dintâi va achiziționa acțiunile deținute de grupul grec la Bancpost S.A., ERB Retail… Mai mult

Stiri

TAXEDU – portalul european de educație fiscală a fost realizat de consorțiul condus de Siveco

Vladimir Ionescu

Portalul de informare al tinerilor europeni menit să îmbunătățească nivelul de educație în ceea ce privește sistemul taxelor și impozitelor se bucură de apreciere la… Mai mult

Stiri

Liviu Dragnea contestă sechestrul pe avere. Argumentul său – nicio instituție nu revendică recuperarea vreunui prejudiciu

Vladimir Ionescu

Liviu Dragnea contestă la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) sechestrul pus pe întreaga sa avere, în ancheta Tel Drum. Argumentul forte al liderului… Mai mult

Stiri

Ioan Neculaie, condamnat la 2 ani de închisoare cu executare, prins în timp ce încerca să fugă din țară

Vladimir Ionescu

Omul de afaceri Ioan Neculaie, condamnat joi la doi ani de închisoare cu executare, a fost prins în timp ce încerca să fugă din țară… Mai mult

Stiri

Premierul Tudose acuză BNR că nu a intervenit pentru a opri deprecierea leului. Reacţia BNR

Razvan Diaconu

Premierul Mihai Tudose a susţinut, joi seară, că Banca Naţională poartă o parte din vină pentru deprecierea leului în raport cu euro, afirmând că BNR… Mai mult

Stiri

Ultim omagiu adus Stelei Popescu de către Catena

Vladimir Ionescu

Catena își exprimă regretul că una dintre cele mai importante actrițe pe care România a avut-o, draga noastră prietenă, Stela Popescu, a încetat din viață,… Mai mult

Stiri

UE analizează includerea Turciei pe lista neagră a paradisurilor fiscale

Vladimir Ionescu

Uniunea Europeană )UE) ar putea decide luna viitoare includerea Turciei pe lista neagră a paradisurilor fiscale, fapt care ar încorda şi mai mult tensiunile dintre… Mai mult