Cristian Grosu / Teoria celor 200.000: Noul guvern și provocarea lui neobișnuită

Dacian Cioloș are două mize mari.
Nu e doar mandatul strâmt pe care-l are ca un guvern ne-politic. Acolo e limpede: trebuie să gestioneze moștenirii rezultată din ultimele luni inconștiente ale guvernului PSD – presiune uriașă pe deficit, risc major de derapaje – venituri tăiate la cheltuieli crescute.

Cea de-a doua miză e alta: să găsească măsuri și legislație pentru a pune în valoare acum drangul de schimbare care în România se acumulează cu aceeași ritmicitate ca și plăcile tectonice din Vrancea. ”Strada” de săptămâna trecută arată că acum suntem pe acumulare.
Dacă ratează această ”steluță”, e greu de crezut că ea va mai răsări mai devreme de o generație: și generațiile se resemnează exact asemenea indivizilor care le alcătuiesc.

În urmă cu vreo 2 ani, un distins om de afaceri îmi prezenta teoria lui. Suna cam așa :

”Țara e blocată de numai 200 de mii de inși. Cam atâta apreciez eu că numără sistemul – pe toate direcțiile politic, economic – cu tot ce presupune asta: decizie, profitori, întreținători – aproape aceiași de 22 de ani – ei sau reprezentanții lor direcți.
Problema cea mare este că cei care înțeleg asta sunt și ei tot numai vreo 200 de mii.
Ei, când se va forma masa critică la cei care înțeleg, vor putea fi măturați și cei 200 de mii ai sistemului astăzi de nezdruncinat”.

Sună bine – problema poate fi pusă și așa, la modul cel mai direct și – deci – mai vizibil.

Problema ..

Am, însă, câteva amendamente valabile și acum doi ani, dar mai ales azi, 11 noiembrie 2015 :

a- Primul: Da, cei 200 de mii își conservă numărul : țara asta mare e prea mică pentru mai mulți de 200 de mii de privilegiați organizați pe niveluri foarte precise: cei care decid, cei care distribuie decizia, cei care o monetizează, cei care adună banii, cei care-i redistribuie înapoi în sus.
Și, firește – mai importantă decât oricare din aceste categorii : nivelul care asigură ”mentenanța” sistemului : treaba să meargă bine, ciclurile să se reia indiferent ce decid alegerile și, mai nou, DNA-ul.

De ce e prea mică țara cea mare pentru atât de puțini inși: dacă fiecare s-ar invârti de numai o leafă brută de bugetar cu experiență (prin absurd! – doar 1000 de euro pe lună) – s-ar aduna 2,5 miliarde de euro pe an. În 2 ani am avea autostradă până la Budapesta, în alți 2 ani Vasluiul ar fi legată cu autostradă de Bruxelles.

b- Cei 200 de mii pot fi cu greu măturați pentru că ei fabrică legislația prin care într-o democrație pot fi măturați cei ca ei.

Dacă guvernul Cioloș nu reabilitează legislația electorală, atât primarii, președinții de consilii județene cât și parlamentarii vor fi aleși după această paradigmă distorsionată (despre care am scris AICI): în spatele fețelor noi vom avea sforile celor care le aleg după aceleași criterii strâmbe ca în ultimii 25 de ani.

c- Sistemul celor 200 de mii are imunitate. Suntem într-un moment critic – adică exact ceea ce pândesc politicienii pentru a ni se afișa la televizor. Ei: câți politicieni vedeți în aceste zile la televizor?

Prima formă a acestei imunități este stabilirea criteriilor după care se face selecția noilor veniți. Uneori ai impresia că un CV bun e Nu unul care descrie performanțele obiective ale candidatului: ci lista de negative care-l fac compatibil, șantajabil, în acord cu ce poate aștepta sistemul de la el.

Dar nu vorbim doar de instinctul de conservare: ci și, mai ales, de anticorpi. ”Sistemul” poate produce ”independenți” și ”tehnocrați” cu aceeași lejeritate cu care produce manageri experți politici în companiile de stat.

Tocmai de aceea: dacă schimbarea nu se va face în anul care urmează, sistemul celor 200 de mii va ieși întărit : anticorpii au cnp, nume, adresă, grade, susțin principii democratice, țin post, fac binefaceri și vorbesc foarte antisistem.

d- sistemul are instrumente nu doar de apărare, ci și de atac. Instituțiile de forță sunt controlate de oameni puși de sistem. Iar forța se poate aplica – cum de altfel se și aplică – foarte selectiv. ANAF, Protecția consumatorului, pompierul, sanepidul etc etc etc.

Doar nu crede cineva că posturile din deconcentrate provoacă războaie la București pentru lefuri de 4-5-600 de euro pe lună.

e- Și o veste bună: sistemul se teme de lumină. Ați ridicat vreodată, în pădure, o buturugă putredă?

La asta asistăm azi: cineva zgâlțâie buturuga, iar sutele de specii de sub ea se ascund în toate fisurile…

Soluția …

… Dar tocmai de aici poate veni și soluția. Demonstrațiile de săptămâna trecută – vagi, lipsite de adecvarea punctuală a mesajelor, bazate mai mult pe sloganuri și clișee decât pe informație înțeleasă etc etc (un exemplu – AICI) – pot zgudui sistemul celor 200.000 numai dacă privesc în cunoștință spre temelia lui :

• – știi ce face primarul tău care primește bani de la bugetul de stat pentru a întoarce servicii guvernului ?
• – știi ce face președintele consiliului județean care ține în spate 4-5-8 parlamentari (care nici n-ar putea respira fără el) – cei care fac legile pentru sistem și cei care construiesc și asigură sistemul și mentenanța din teritoriu a acestuia ?

– De câte ori ai făcut scandal/demonstrație/proteste/meettinguri pentru faptul că fără șpaga în jurul căruia e construit sistemul nu mai poți face un pas?

Desigur, acest gen de informații nu se găsesc pe facebook – facebook-ul are altă rațiune și utilitate – o nouă mentalitate psiho-culturală se construiește pe baza informării continue și precise, pe înțelegerea sistemului și a mecanismelor prin care acesta reușește să nu se schimbe. Căci cei 200 de mii înțeleg cum funcționăm noi, ăștialalți.

Și până când nu va fi înțeles precis – sistemul va produce oameni noi, dar după chipul și asemănarea sa :

• – Ce e de făcut pentru ca în instituțiile publice să fie reinstaurată meritocrația?
• – Cum facem ca sistemul de educație să nu fie luat cu asalt de produsele fabricilor de diplome?
• – Cum procedăm ca în politica la vârf să ajungă oameni care au învățat și confirmat mai întâi într-o meserie ?

Până când aceste întrebări vor produce răspunsuri și, mai ales, acțiune, primarii comunali vor decide consiliile județene, consiliile județene vor decide care sunt parlamentarii, parlamentarii vor decide care sunt miniștrii.

Să nu riscăm ca după un an de guvern Cioloș să ne întoarcem la morți care votează, turiști care înclină balanța alegerilor, primari cu 10% voturi din electoratul total, parlamentari puși pe liste în funcție de numărul de sponsori – iar sistemul să se reseteze, întărit și cu sânge proaspăt în aceeași învechită instalație.

***
Cât despre noul guvern (am plecat de la premisa că va trece lejer, tocmai pentru că ”cei 200 de mii” și-au activat sistemul de conservare și cel imunitar) are și o a treia misiune :

– prima – ceea de a scoate cu bine la capăt anul 2016 – cifrele pe care se va face bugetul sunt foarte (foarte, foarte) proaste – ele s-au înrăutățit în ultimele zile
– a doua – de-a continua – dincolo de gestiunea curentă – foaia de parcurs a României pe câteva direcții indispensabile (infrastructura, energia, educația ) și a pregăti cifrele anului 2017 (care se anunță sumbre din cauza lipsei investițiilor din ultimii 2 ani)

și cea de-a treia: de-a fructifica această oportunitate de energie socială, astfel încât ea să devină punct de inflexiune împotriva sistemului celor 200 de mii.

Șansa Dlui. Dacian Cioloș constă, însă, într-o dexteritate care pentru România ar fi o premieră: i-ar putea ieși toate trei doar dacă le face cu o singură mână: pe cealaltă să și-o țină lipită de cur.