O să încep cu partea a doua – urmând ca ”ceaslovul” (hehe… – ce acoperire fonetică a tâlcului său) care ar trebui să mai atenueze din subdezvoltarea care ne macină zilele, să-l răsfoim la sfârșit. Ceaslov: așa a numit premierul Grindeanu, în 3 rânduri, programul de guvernare, în conferința de presă de miercuri seara.
Premierele
Retragerea sprijinului politic de către PSD-ALDE pentru guvernul Grindeanu după bizara ședință de miercuri seară produce câteva premiere care au o indubitabilă relevanță :
1-, PNL nu ar fi fost în stare să conceapă un rechizitoriu atât de punctual, de concret și de politic exagerat până la halucinație pe măsuri și persoane cum a făcut împotriva guvernului PSD-ALDE de însăși conducerea coaliției PSD-ALDE
2-,Citesc mereu – cu o perversă plăcere, așa cum se citeau pe vremuri brobotele ”din caietul grefierului” din Scînteia – paralogicele și agramatele moțiuni de cenzură pe care de ani de zile partidele și le depun împotriva adversarilor politici :
E prima oară în ultimii 27 de ani când văd o moțiune (denumită, în acest caz, ”evaluare”) atât de focusată împotriva unor oameni și nu a unor măsuri, chiar și în incoerențele dezideratelor ei .
Psihologii ar putea găsi o explicație : luptele interne dintr-un partid sunt mai pline de determinare și de ură decât cele cu adversarii politici – iar adrenalina e mult mai abundentă în cazul ”fratelui” decât în cazul unui dușman pe care-l poți înțelege.
3 -, E prima oară când o majoritate politică se ridică împotriva celor mai lucizi și profesioniști miniștri din guvernul pe care cu atâta trudă l-a propus, l-a impus și l-a salvat de la cădere după ieșirea unui milion de oameni în stradă și de sub camerele de luat vederi ale Europei și agențiilor de știri internaționale.
Evident, ne gândim la cei doi profesioniști deasupra oricărui dubiu – cel de la Finanțe (care să scape echilibrul României de delirul populist al Ceaslovului) și de cel de la Justiție (care să mențină zidul dintre lăcomia politicului și interesul cetățeanului ajuns victimă) – pentru care a izbuncnit tot acest scandal.
(Pentru că acolo au fost ”neîmpinirile”: la aritmetică și la folosirea ei – și la legislația împotriva abuzului și la deturnarea ei). De obicei, ”jupânul”, (sau, mă rog, ”daddy”) , care i-a pus acolo cu un scop, merge cu ei până la moarte
4-, E pentru prima oară când am văzut o atât de mare determinare a liderului suprem (în cazul de față Liviu Dragnea) în a se dezice atât de violent și de total, după numai 5 luni, de echipa pentru care băga mâna în foc. Pare un fel de ”am fost un dobitoc!”, al lui Emil Bobu, spus de nepotul său politic.
Pare. Pentru că, în realitate, guvernul PSD-ALDE fusese din capul locului gândit ca un guvern de sacrificiu (nu ”de tranziție” – cum ciripește premianta evaluărilor, dna. Olguța Vasilescu) , pus să execute treburile murdare și foarte presante ale coaliției :
Oare de ce un om cu experiență precum Robert Cazanciuc a refuzat portofoliul Justiției (în care ”reforma” și ”programul de guvernare” aveau termene la fel de fixe și de ”cu celeritate” precum cele din dosarele Dragnea, Tăriceanu, Vâlcov și alți speriați)?
5-, E prima oară când un premier al PSD mizează – ca Sorin Grindeanu în acest caz – pe sprijinul disidenței din partid, și nu pe o majoritate externă (cum făcuse C.P.Tăriceanu cu un guvern de 20% – și care-l acuză azi pe premier că ”se cramponează” se scaun).
Gâtuirile din PSD s-au făcut mereu în beciuri, pe tăcute, aveau caracter ”pur politic” : însă guvernele erau susținute ”până la moarte”. Până la moartea politică a liderului partidului, nu până la moartea politică a premierului propus și impus de partid.
6-, În premieră, clipul publicitar al partidului e luat atât de în serios și revendicat în cei mai populiști pixeli ai lui, ca și cum partidul chiar l-ar lua în serios. Cu atât mai mult cu cât promisiunile din el se bazează pe date și estimări sfruntate.
7-,Atenție : e pentru prima oară când în PSD (de fapt, într-un partid de stânga european) cineva (Sorin Grindeanu) scoate limba la Rusia (prin Sorin Grindeanu) și aruncă această temă tabu a stângii pe masa de dezbatere publică.
8-,E o premieră că un demnitar PSD, ”dă din casă” la mazilire.
Premierul Grindeanu ne-a dat de înțeles în mod explicit că miza pe legile Justiției a stat la baza devorării guvernului său (ca și cum nu știam, ca si cum n-am fi observat că tergiversarea pragului pentru abuzul în serviciu a fost elementul declanșator după docilitatea cu care Curtea Constituțională și-a ieșit din atribuții),
că simpatia secretă pentru Rusia i-a făcut pe liderii coaliției PSD-ALDE să treacă asta în mod explicit în ”evaluare”(poate notează ceva presa de la Moscova despre asta, nu?) ,
și că așa numita comisie de experți sângeroși și riguroși privind programul economic e formată dintr-un singur om – Darius Vâlcov – și ăla aflat între 2 termene de judecată pentru corupție.
9-, în fine – dar nu la urmă: e o premieră că atât președintele Senatului cât și cel al Camerei (adică al doilea și al treilea om on stat), concomitent si președinții partidelor care formează majoritatea parlamentară, sunt în același (exact același) timp urmăriți penal și/sau deja condamnați, iar guvenul pe care l-au numit a fost presat să schimbe legislația penală în favoarea celor 2 cetățeni (sau făptași) care însumează puterea legislativă și executivă totală
Și uite-așa, ajungem la ”Ceaslov”.
”Ceaslovul” și prioritățile reale ale guvernului
Mai întâi, o problemă ”filosofică” – necesară, pentru că ea stabileste cadrul conceptual de discuție (iar în concret, de guvernare) :
Nu e o întâmplare că premierul Grindeanu a insistat – în ce privește programul de guvernare – pe termenul de ”Ceaslov” și nu de ”Biblia PSD” sau chiar (dacă tot pare un om citit) ”Dogmatica populismului militant”.
Premierul Grindeanu a insistat pe acest simbol pentru a spune ceea ce NU poate articula cu subiect și predicat : confuzia în relațiile cu Rusia (de orice fel) a partidelor din actuala coaliție. Și nu doar cu Rusia – ci, în genere, cu tot ceea ce este mâzgos, turbure, imprevizibil, unsuros în politica românescă pentru care putem băga – istoric vorbind – mâna în foc.
Ar fi o eroare să uităm că premierul Ponta a fost singurul lider european care nu a boicotat jocurile olimpice din Rusia (în poză cu Putin), iar apoi drumul spre Ankara făcut cu avionul președintelui Erdogan; sau anunțul la televizor al fostului premier C.P. Tăriceanu, când a decretat că România se retrage din Afganistan – de-au rămas alianții mască în fața unui asemenea mod de-a aborda relația cu aliații.
De obicei, cine face așa ceva are scrupulele omenești anulate de ceva mult mai concret și tenace – căci impredictibilitatea e adevărata armă, nu niște sute de inși trimiși la război cu câteva ARO-uri care se defectează înainte de-a fi atacate.
”Ceaslovul” ne privește, însă, până la ruși, pe noi :
așa cum cursdeguvernare.ro s-a străduit în ultimele 6 luni să demonstreze cu cifre, aritmetică, logică și premiziuni decente, programul de guvernare al dlui. Darius Vâlcov (livrat la termen dlui Liviu Dragnea) e doar o colecție de deziderate populiste – un fel de ”listă a lui Moș Crăciun” de care însuși Dariu Vâlcov pare să fi râs în barbă :
el a fost construit NU pentru a fi aplicat – căci premisele de la care pleacă sunt false, profund neeconomice și, în orice caz, lipsite de orice viziune de dezvoltare; ba chiar, acest program poate fi aplicat NUMAI dacă se bizuie pe subdezvoltare.
Problema ”ceaslovului” e aceea că el trebuie finanțat, iar creșterea economică sustenabilă (atenție! – mă refer doar la partea sustenabilă a creșterii economice) e diferența dintre creșterea efectivă pe care o producem noi, cei din economia reală, din care se scade finanțarea ”Ceaslovului” : de aia nu ne mai rămân bani pentru autostrăzi, pentru resetarea pe baze fundamental diferite a educației, pentru cele 5-6 proiecte strategice mari care să crească potențialul de valoare adăugată al economiei în ansamblul ei.
De la ”Ceaslov” la programul de guvernare
Lista de ”wishful thinking” elaborată de dl. Darius Vâlcov pe baza unor date false și bazat pe speranța (oarecum secretă) a subdezvoltării are, totuși, o șansă de-a deveni program de guvernare, șansă care ar putea fi articulată în 3 puncte :
1-,o listă de priorități bazată pe o draft conceptual de țară: unde ne vedem noi pe noi peste 10 ani, și unde ne vedem noi în Europa peste același deceniu.
Cele 10-15 priorități (de la măsuri guvernamentale concrete la modificări de legislație în Parlament pentru a debloca drumul spre dezvoltarea minimală, care să ne ducă măcar la nivelul Bulgariei, care trece în viteză pe lângă noi) alese din tabloul psihedelic al ”Ceaslovului” ar putea configura responsabilitatea față de actul de guvernare focusat pe politici care să ne tragă înainte, nu să ajungem în situația paradoxală de-a trăi o ”creștere” care ne dezavantajează.
2-,O galerie de miniștri care să se tragă de brăcinari cu decidenții europeni. Da chiar brăcinari – să meargă împreună la ședințe, la Consilii, la șeptic, la femei, la ECOFIN-uri, la șprițuri, la JAI-uri, la pădure, la Summit-uri.
Cu mentalitatea că democrația și statul de drept sun un ”bull-shit” (textual, dintr-un interviu al dlui. Dragnea) e dificil să-ți treacă cineva cu vedere mustăcioara.
3-, Echipe de experți care să înțeleagă logica și bunul simț al celor 10-15 măsuri din ”Ceaslov”, care să coboare viziunea (Viziunea!) în real : adică nu niște metrosexuali cu ghiul, cărători de geantă puși pe la prefecturi, nu niște păsărici puse în Consiliile de Administrație la companiile strategice, nu niște securiști bătrâni conservați în formolul ideologic și păstrați ca interfață între economia românească și harta unei economii globalizate…
Poate – de fapt: pot Grindeanu și ai săi să scuture Ceaslovul de muștele strivite între paginile lui și să rețină alea 10-15 pagini ?
Dar aici începem deja o altă – și foarte, foarte complicată – discuție :
în următoarele luni, România are de luat una dintre cele mai complicate decizii ale sale. Să se poziționeze în răvășita alianță transatlantică, să pună ceva pe masa negocierilor ca să nu mai negocieze în genunchi ( la schimb cu clemența față de derapaje) – are de gestionat trecerea prin dreptul bancului de oportunități, pe care, daca le pierde, o să scoată iarăși năvodul cu 2-3 obleți pe fund.
Să ne uităm puțin în Parlament și să încercăm să ghicim – așa, de plăcerea jocului – care să fie acea majoritate transpartinică, care să scuture muștele moarte strivite în Ceaslov. Că așa se întâmplă când nu ai Opoziție.
*
PS-uri:
a) Nu-i un secret sau noutate – în România sau Europa – scăderea deprimantă a calității leadership-ului politic și guvernamental.
Totuși, aici putem opera cu nume și fizionomii pe care le cunoaștem – și putem face un pas scurt, de 15 ani :
Tovarăși de tovarăși (mai liberaliști cu siguranță decât – nu social democrații, nici socialiștii – ci comuniștii de azi din PSD) – cu ”grijă față de om” și ”responsabilitate față de țară” :
Gospodarul Mitrea, virilul Bombonel, perversul Hrebenciuc, lacomul mitologic DIP, pielea de crocodil a lui Talpeș și coarnele de rinocer ascunse în orice ungher din Kiseleff 10. Bandiți de bandiți, tâlhari și violatori de tâlhari, psihopați de psihopați : în orice țară civilizată care are în legislație principiile și legislația condamnării la moarte, ar fi fost condamnați la moarte.
”Dar coaie, frate”. Dragnea, Grindeanu și Ponta nu au la un loc păr pe ei câte tuleie erau într-o jumătate de mustață a lui Miron Mitrea.
La fel ALDE: toată pilozitatea partidului – de la Tăriceanu până la ultimul comunist – nu se ridică la înălțimea unui perciune al lui Brătianu.
Poate nu contează – dar merită să ne gândim la asta: dacă chiar contează?
b) –”Bravo” pentru Sorin Grindeanu (și echipa sa!) pentru ”faza cu Ceaslovul” – ea se aseamănă cu bancul ăla cu scrumiera din tren. Dacă aveți și expertiză pentru a face din el un program inteligent de guvernare, o criză politică e binevenită:
dar ține cineva volanul câtă vreme voi vă împărțiți pumni ?
c-, Nu știm, din păcate, cum se va sfârși:
premierul are un guvern din care lipsesc miniștrii (demisionați in corpore) : rămâne, însă, această luptă care nu se mai poartă la nivel politic : e un bun moment s-o conștientizăm noi, cei care plătim și factura de război, și bunăstarea criminală a beligeranților – deși nu ne spune nimeni să ne deschidem pulgile, ci doar ne somează să nu cumva să le închidem.
Bătălia abia a început: indiferent dacă Sorin Grindeanu ar demisiona sau ar fi demis cu moțiune de cenzură,
noi să refacem socotelile, și să ne pregătim de rabat financiar (ferească-ne Dumnezeu de adaos sau, mai rău, de comision ) : creșterea economică reală și sustenabilă va fi restul dintre munca noastră și prejudiciile produse de această majoritate absolută.
d-, mai jos, câteva tiluri prin care anticipam aberațiile din Ceaslov
