Azi, 1 iulie 2018, dna. primar general bagă Bucureștiul în elita capitalelor europene:
tariful de parcare crește de 7 ori și ajunge la 10 lei/oră, iar după 2 ore crește la 20 de lei/oră. Iarna trecută, eu am plătit în centrul Luxembourgului mai puțin…
Se ajunge, astfel, ca impozitul anual pe o mașină să fie jumătate din costul de parcare pentru o jumătate de zi. Deh: ”stânga”…
Gabriela Vrânceanu Firea spune că astea sunt tarifele de parcare și în alte capitale europene (exemplele furnizate: Viena, Berlin, Londra etc) – dar de mirare e că și cetele de zgomotoși ai opoziției din Consiliu general s-au arătat de acord cu măsura: e plină administrația noastră de lume subțire, opoziție europeană, inși făcuți și crescuți cu pian în casă între Sorbona și Oxford…
Cât despre invocata luptă împotriva poluării urbane, ce să mai spunem: când într-un singur an înmatriculezi 5-600 de mii de rable din Europa numai ca să câștigi alegerile – ăsta da pretext european.
Nu-i un detaliu! Măsura e absolut relevantă față de raportul dintre Administrațile locală și centrală față de cetățean – iar înainte de-a demontra asta să explicăm în ce constă idioția pură a măsurii cu parcările:
1-, Gabriela Vrânceanu Firea, cu sprijinul opoziției, sancționează tocmai pe cei care parchează în… parcare.
Problema Bucureștiului nu era prețul parcărilor, ci faptul că în general acestea nu se folosesc la capacitate maximă.
2-, Bucureștiul a ajuns un oraș sufocat de rable – o spune, fără pic de rușine, primărița Bucureștiului. Da: asta a fost o măsură electorală care a ajutat PSD (adică și pe G.V. Firea) să câștige alagerile.
Odată cu programul ”liber la rable” s-a dus naibii și scopul programului ”prima de casare” – în care s-au băgat sute de milioane pentru înnoirea parcului auto – nemaivorbind de industria nefiscalizată de peste 2 miliarde (miliarde!) de euro care scoate valuta din țară.
Cine merge pe marile bulevarde din zona a doua, nu are cum să nu observe sutele de mașini fără număr de înmatriculare, cu anunț ”de vânzare”, parcate pe trotuare.
”Fenomenul” este plătit, începând de azi, 01 iulie, de către cei care parchează regulamentar, în parcările oficiale.
3-, Situația e atât de halucinant aberantă, încât numai câteva minți din țara asta o puteau născoci: impozitul anual pe o mașină costă jumătate din parcarea pe o zi!
Și acum, cei 4 pași către esența problemei :
La rând.
1-, Bucureștenii care sunt tot timpul în mișcare nu au alternative:
Prețul parcărilor în Viena, Berlin, Muenchen etc, etc a ajuns la 2 euro pe oră (nu la 4, ca în București) numai după ce transportul public a ajuns impecabil: ore fixe și respectate, sisteme sofisticate și inteligente de abonamente, legături coordonate între mijloacele de transport în comun.
În București nu doar că nu s-a mișcat nimic sub mandatele Oprescu (PSD-istul ”independent”) – Firea: dar și cele mai simple planuri s-au dovedit inaplicabile:
Banda pentru autobuze a picat, metroul din Drumul Taberei e în întârziere cu 3 ani, iar întârzierea e abia la început, șinele de tramvai taie anvelopele mașinilor pentru că G.V. Firea are alte priorități cu banii – adică totul e haotic, improvizat, mizerabil, penibil.
Tariful parcărilor trebuie să crească abia după ce transportul în comun e funcțional și gândit de capete de inteligență măcar medie.
Incapacitatea Administrației de-a rezolva problema transportului în comun e suportata financiar de către cei care folosesc parcările oficiale – adică tot de către cei care plătesc.
Ca să nu mai vorbim de diferența de venit dintre bucureșteni și vienezi.
2-, Marea problemă în București în privința parcărilor (problemă agravată de măsura electorală luată de PSD-G.V. Firea – s-au înmatriculat în București peste 100.000 de rable într-un singur an) e lipsa locurilor ”în spic” plătite cu ”automatul”.
Dacă primărița Bucureștiului n-a observat cum funcționează lucrurile la Viena când merge acolo la shoping sau la un consult medical când îi iese vreun coș pe nas, să se uite la Sibiu, la Oradea, la Alba Iulia și, mai nou, la Cluj-Napoca (unde administrația vine tare din urmă) – cu primari de primari: orașe care au găsit această soluție și care fac minuni cu bani europeni.
Un astfel de sistem de plată, cu un tarif rezonabil de să-i vină omului să-l plătească, nu doar că ar aduce o grămadă de bani în visteria primăriei, dar ar împărți costurile de parcaj în mod rezonabil pe cât mai mulți plătitori, și nu ar lăsa greul și scumpetea numai pe cei care parchează în parcările oficiale.
Important: până se învață tot românul cu un astfel de sistem, metoda poate fi verificată de poliția locală, care ar putea face ceva mai inteligent și mai civilizat decât să pândească șoferii care parchează aiurea numai pentru că în locul ăla nu e nimic altceva amenajat.
3-, Măsura ”G.V. Firea” deschide drumul unui lung șir de abuzuri ale administrației și unor mănoase afaceri pentru firmele de casă al primăriței și ale PSD:
Nu văd prea mulți șoferi care să se înghesuie să mai intre într-o parcare unde 4 ore îi costă cât impozitul anual pe mașină:
mai mult ca sigur că și mulți din cei care foloseau parcările cu plată se vor ”descurca” cumva: iar asta înseamnă redeschiderea afacerilor de ridicat mașini – o business din care firmele de casă ale partidului au trăit boierește până acum câțiva ani.
Dar nu e vorba numai de ele: vor da lovitura și parcările private aflate în parohia partidului – și nu e nevoie de alt exemplu decât de parcarea din strada Doamnei (nr. 5 sau 7, sau așa ceva) – față în față cu Banca Națională – adică inima de inima Bucureștiului:
ce să mai spunem că e neasfaltată: dar e plină gropi adânci, de bălți, de gunoaie, de improvizații, lațuri, funii, benzi de plastic, înconjurată de zidurile prăvălite ale clădirilor demolate din jur, duhnind a urină și resturi menajere, neluminată seara – probabil că prețul include și comisionul violatorului ascuns între mașini:
or ăia n-ar ține o parcare în zona zero la standarde de Ferentari dacă nu li s-ar da voie de către administrație.
Oricum, băieții se vor îmbogăți după măsura ”G.V. Firea”.
Ce să mai spunem de firmele – noile SRL-uri ale primăriei – care abia așteaptă să se facă utile în zona afacerilor cu parcaje și cu parcarea incorectă: fără licitație, la rapt și japcă, cu prețuri și comisioane aduse din condei – că tot a fost scopită Curtea de Conturi și nu se va mai putea apropia de ele.
4-, Dacă ți-ai cumpărat voturile cu prețul înmatriculării a 100.000 de mașini în numai un an, într-un oraș de 2 milioane de oameni, e limpede că trebuie să rezolvi și problemele pe care le ridică, brusc (brusc!) o asemenea aglomerare de mașini: e logic că nu e loc pentru toată lumea.
Or situația asta nu se rezolvă scumpind parcările oficiale decât dacă ești inconștient.
Tocmai de aia și cred că reprezentanții opoziției din Consiliul general au votat măsura asta făcându-și un calcul pervers:
rareori găsești o situație atât de direct îndreptată împotriva unui singur om – recte primarul general.
Și rareori găsești o situație atât de fără ieșire, încât un număr tot mai mic de oameni să plătească și pentru un număr tot mai mare.
Și rareori e mai limpede că o măsură costisitoare nu are nicio legătură cu scopul declarat, ci numai cu foamea primăriei de-a mai aduna niște bani pentru acțiunile populiste (ca să folosim un eufemism!) ale primarului general.
Cred, mai degrabă, că măsura va fi la fel de fezabilă ca și creșterea încasărilor la TVA după aplicarea legii split TVA: zero rezultate, cu efort suplimentar făcut tot de către cei care oricum plăteau.
De această dată, însă, măsura poate fi personalizată mult mai puternic:
doamna primar general Gabriela Vrânceanu Firea – această imposibilă combinație între Andreea Marin și Mugur Ciuvică – va avea o situație foarte greu de rezolvat în următoarele luni: ca să nu se trezească, cumva, că la intrarea în parcările oficiale umplute doar pe jumătate, să-i apară postere electorale în plin mandat, cu ”Scuipați aici”.
Sutele de mii de mașini cu șoferi cu tot vor găsi – așa cum se întâmplă mereu – o cale de ieșire:
Nicio lege nu e justificată dacă e imposibil de aplicat de marea majoritate.
