Analiză

România – pe contrasens în UE cu evoluţia deficitului bugetar

România este singurul stat membru UE care a atins limita de deficit bugetar permisă prin regulile de stabilitate economică stabilite la Maastricht pentru aderarea la… Mai mult

24.10.2017

Analiză

De ce mutarea contribuţiilor e o manevră riscantă: Matematica schimbării

Mutarea contribuţiilor de la angajator la salariat, în forma anunţată de Executiv, ar avea un efect relativ minor asupra încasărilor şi salariilor, din punct de… Mai mult

23.10.2017

Chestiunea

Un paradox care să ne pună pe gânduri: creştere economică rapidă fără întreprinderi care cresc rapid

Deşi ne-am plasat în fruntea UE la creştere economică pe ultimii doi ani în termeni de evoluţie a PIB, această performanţă notabilă primii a fost… Mai mult

22.10.2017

Analiză

Taxa de solidaritate: ce se ascunde, de fapt, în cei 2% și de ce a ales guvernul soluția asta

Guvernul va introduce o taxă de solidaritate de 2% din fondul de salarii, taxă ce va fi plătită de angajator, a anunțat joi, oficial, ministrul… Mai mult

19.10.2017

Cristian Grosu / Editorialul de Crăciun

de Cristian Grosu , 20.12.2013

Un text cu totul altfel decât cele obișnuite pe cursdeguvernare.ro. Un fel pe care ni-l permitem doar în momente de respirație ”înspre partea cerului” – cum spera, la un moment dat, Julien Benda.
Cu fiece an care trece, mecanismul nebuniilor în mijlocul cărora trăim – unele frumoase, altele sordide de-a binelea – arată tot mai mult ca un sistem de consecințe superficiale, în spatele cărora s-au estompat valorile care le-au produs.

De la decidentul politic, la partenerul de afaceri, la coleg, la concurent, și până la noi, cei care privim pe fir în sus spre tabloul de bord al deciziilor – părem cu toții a nu mai fi în stare să facem legătura adevcată între ceea ce trăim și umanitatea viguroasă de-a lungul căreia am ajuns, generații, până aici.

Din combinația fericită între coerența Dreptului roman, fibra creștină a eticii noastre și avântul critic al reformei lui Luther nu mai trăim azi decât civilizația formală sub care ne simțim îndreptățiți să punem orice temelie.

Azi n-am să fac ”o analiză”. Ci propun un text – pur frumos și simplu mișcător al lui Petru Creția (LINK ).

Într-un fel – în Acel fel – e tot despre relațiile noastre sociale, despre afaceri, despre termenul lung al opțiunilor noastre și, în definitiv, despre oameni ”buni” (nici nu-i mai numim așa – rezerva elogiilor noastre merge cel mult până la ”oameni de caracter”..).

Textul care ne propune să privim puțin spre rădăcină, al lui Petru Creția :

**

Pentru cei fara nume

Pentru cei nestiuti si uitati si pierduti in lutul orb si risipiti prin veacuri, dar care au fost sarea pamantului si care au purtat pe umerii lor binele lumii sunt scrise randurile acestea.

Cred ca nu e nimeni dintre noi care sa nu fi cunoscut asemenea oameni.

Sa-i inmultim cu numarul incalculabil al generatiilor, cu intinderea continentelor si cu puzderia insulelor si, adunandu-le, in gandul nostru, umbrele fara nume si chip, sa-i celebram o clipa, aici si acum, in zarva plina de nume a istoriei.

In ei se intrupeaza acea parte din bine a speciei gratie careia omenirea are totusi chip omenesc si a dainuit in ciuda crancenelor ei cusururi. Am putea sa-i numim buni prin natura sau, daca vreti, buni pentru ca asa i-a lasat Dumnezeu printre noi.

Ei nu trebuie neaparat ganditi in functie de anumite crezuri, coduri morale sau legi, ci in spontaneitatea din adanc a bunatatii lor, care poate fi chiar bunatate, sau cinste sau rabdare sau dreptate, smerenie, indurare sau curaj, daruire, necrutare de sine, chezasia cuvantului dat, devotament, fidelitate si onoare, darzenie sau, printre nu multe altele, puterea de a raspandi in jurul lor incredere si bucurie, iubire si har.

Sunt cei inzestrati cu un fel de exemplaritate inefabila, ca reprezentanti ai unui bine necontingent, martori ai acelei parti a omenescului pe care, printre atatea rele si printre atatia rai, suntem inclinati prea adesea s-o uitam.

Exista un mit hasidic potrivit caruia se afla mereu si mereu, imprastiati pe pamant, treizeci si sase de intelepti, oameni de obicei nevoiasi, umili si umiliti, oameni fara nume pe care se sprijina lumea ca sa nu cada in pierzanie, oameni drepti in strambatate si indaratnici sub bici, in intunericul vremilor. Dar treizeci si sase este doar expresia simbolica a unei prezente mult mai cuprinzatoare in dainuirea ei. A tuturor celor care traiesc si faptuiesc tinand dreapta cumpana istoriei cu o mana nevazuta, iar apoi se duc in uitare.

Daca cineva vrea pilde, sa reciteasca parabola samariteanului, caruia, spre deosebire de preot si de levit, i s-a facut mila de cel cazut in drum si i-a legat ranile si a turnat peste ele untdelemn si vin ; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han si a ingrijit de el. A doua zi, cand a pornit la drum, a scos doi dinari, i-a dat hangiului si i-a zis : “Ai grija de el si, orice vei mai cheltui iti voi da inapoi la intoarcere”.

Sau sa reciteasca Insula lui Artur a Elsei Morante.

Conditia noastra este inaltata si izbavita prin neincetata aflare in lume a celor buni si drepti si curati. Si nu trebuie sa ne gandim la ei decat cu veneratie, cu recunostinta si cu dragoste, fara vreo incrancenare pentru soarta lor: prezenta lor in omenire este, spre binele ei, adanca, cum adanc e si raul, dar este si usoara, ca un zambet ascuns in lumina, mereu.

Cineva, prin Renastere, pare-mi-se ca in Olanda, a scris in latineste cateva tomuri de Vieti ale oamenilor obscuri. N-am citit cartea, dar iata ce s-ar mai cuveni spus :

la sfarsitul sfarsiturilor, cand toate vor inceta si vor fi judecate, ultimul poet al lumii sa citeasca la sir, in tacerea aceea si in acel alt timp si alta lumina, numele tuturor celor fara de nume, de la un capat la altul al vremii. Numele celor nevaditi si uitati si de nici o seama, care au purtat lumea, sarea pamantului, samanta si roada ascunsa a lui.

Numele celor care, din sinele lor si de-a lungul neincetatei patimiri, au pastrat sensul august al umanului.

(Petru Creția)

**

PS: Sărbători Fericite!

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 20.12.2013

3 comentarii

  1. casandra
    21.12.2013, 1:08 pm

    Frumos text. Vă mulţumesc pentru el. Şi tatăl meu, acum plecat în Lumină, spunea la fel: omenirea stă pe umerii câtorva oameni buni, fără vini şi fără păcate.

    Oare ce ar face “oamenii buni” de astăzi cu realitatea şi cu tendinţele descrise în tabelele şi graficele care pot fi consultate la adresa de mai jos?
    http://www.data.gouv.fr/fr/dataset/le-capital-au-xxie-siecle

    Datele din sutele de grafice şi tabele sunt zguduitoare. ele arată “mişcarea lumii” pe decenii şi secole.
    Cum mai poate fi împiedicată azi o mare catasfrofă globală violentă? Căci violenţa va fi răspunsul unei omeniri în curs de dezmoştenire şi pauperizare.
    Cum putem opri mersul înapoi al omenirii, către secolul XIX, chiar XVIII? Se şterg nu doar realizările secolului XX (un secol social, cu toate tragediile lui), ci şi ale secolului XIX (secolul liberal).
    Ce pot face oamenii buni?

  2. malureanu
    21.12.2013, 10:38 pm

    ce bine ca ne-ati lasat, domnule grosu, cu textele dvs. lipsite de echilibru, tendentioase si cu o doza mare de politica… portocalie! nu este chiar totul asa de negru economic cum vreti dvs. sa aratati! fiti mai echilibrat si vom intelege mai bine cum functioneaza tara asta!sarbatori fericite!

    • Cristian Grosu
      22.12.2013, 12:07 pm

      la fel, Domnule. Să aveți ani mulți de viață, și cât mai puțini până să înțelegeți că aici culorile nu mai contează de mult. Și felicitări pentru că stați în partea care merge a economiei – azi e un adevărat privilegiu.
      PS: mi-ar fi plăcut să primesc comentariul Dvs. la unul din acele texte ”tendentioase” și nu la acesta.

Lăsați un comentariu


Stiri

Autoritatea Bancară Europeană se mută la Paris

Razvan Diaconu

Plecat în runda finală cu a doua șansă, Parisul a câștigat competiția de relocare a Autorității Bancare Europene. La fel ca la desemnarea ofertei câștigătoare… Mai mult

Europa

”Declarația de la Paris” a unui grup de intelectuali neoconservatori: Falsa Europă nu mai cultivă libertatea, ci o omogenitate dirijată

Victor Bratu

Un grup de intelectuali de orientare neo-conservatoare a publicat manifestul intitulat „O Europă în care putem să credem“. Izvorât dintr-o profundă îngrijorare şi deziluzie faţă… Mai mult

Stiri

Al cincilea director într-un an la Tarom: Werner Wolff, fost șef al reprezentanței BMW Timișoara

Vladimir Ionescu

Consiliul de Administraţie al companiei Tarom l-a numit luni în funcţia de director general interimar pe Werner Wolff (foto), cetățean român de origine germană, fost… Mai mult

Stiri

Siegfried Mureșan despre relocarea Agenției Medicamentului: Guvernul și-a dat măsura incompetenței la nivel european. Vor mai urma alte oportunități pierdute

Victor Bratu

Europarlamentarul Siegfried Mureșan atribuie Guvernului susținut de coaliția PSD-ALDE întreaga responsabilitate a eșecului înregistrat în cursa de relocare a sediului Agenției Europene a Medicamentului. ”România… Mai mult

Stiri

Statutul Casei Regale va fi dezbătut în procedură de urgenţă în Parlament

Razvan Diaconu

Iniţiativa legislativă privind statutul Casei Regale va fi dezbătută în procedură de urgenţă în Parlament a decis luni plenul Senatului la solicitarea lui Călin Popescu… Mai mult

Stiri

Agenția Europeană a Medicamentului se mută la Amsterdam. România a ieșit din competiție în primul tur

Razvan Diaconu

UPDATE 3. Amsterdam va fi noua locație a Agenției Europene a Medicamentului. Oferta olandeză a fost declarată câștigătoare printr-o metodă inedită, după ce la al… Mai mult

Stiri

România, din nou “tigrul Europei” – rata copiilor expuși riscului sărăciei, cea mai mare din UE

Vladimir Ionescu

În România existaă 1,8 milioane de copii expuși riscului sărăciei și excluderii sociale, potrivit unei statistici Eurostat. Procentual, aproximativ jumătate dintre minori se aflau în… Mai mult