Cristian Grosu / Doru exportatoru și Constituția lui Doru. Și viața lui Doru în țara lui Doru

de Cristian Grosu | 9.2.2017 .

N-am să uit niciodată privirea lui Doru (personaj real), în acel miez de zi din acel miez de vară din 1999. Luciditatea sadică cu care i-am comunicat în ce situație nașpa se află rostul lui pe lume – deși nu premeditasem nimic : reacția mea fusese cea mai pură și implacabilă impulsie de viață.

Cu un an sau doi înainte – nu mai știu exact – amândoi decisesem să ne direcționăm jumate din energia zilnică pentru ”propășirea României”, aproape indiferent cu ce preț : eu ca ziarist, dispus să port în spinare zeci de procese de calomnie din partea mafioților zilei și locului, el, ca om de afaceri dispus să înfrunte ”sistemul” :

eu: aveam, pe vremea aia, doar 4 copii, și deprinderea de-a mă uita peste dealuri la România de peste 20 de ani și convingerea că ce fac, scriu sau nu dorm va mișca ceva într-o țară de rahat pe o planetă de căcat într-o galaxie jenantă : o să fie altfel!

Doru: avea controale de la fisc în fiecare lună , niciodată ăia nu-l amendau și nu-i puneau vreo poprire. Eu i-am deschis ochii la un moment dat : oficialii statului îi verificau nu atât prezumtivele ilegalități, cât prețurile : niște inși de la fisc trecuseră în civilie (sanchi!) unde-și deschiseseră o firmă care făcea exact ce făcea Doru : export de carne procesată, cu – mă-nțelegi! – valoare adăugată mare.

Poate că nu strică să fie știut : ”operam”, amândoi, în județul lui Hrebenciuc, al lui Iacobov, al fraților Sechelariu – poate cel mai ostil loc din România anilor 90 – chiar dacă la putere erau – of, ce vorbă mare – ”partidele democratice” : oamenii își vedeau înainte de proiect.
Și: nici Doru și nici eu nu aveam bani : era cam ca în Paradis, când Adam – fără cont în bancă, fără internet și mobil și cu Eva la ciclu – îl înfrunta pe șarpe. Cu mânile goale.

Doru mă convocase – în acel miez de zi din acel miez de vară la o cafea cu mare caracter simbolic. El reușise : reușise, cu o zi înainte – și-mi adusese dosarul ORIGINAL, ca să mă spulbere – un export în valoare de 122.000 de lire sterline către Anglia. Eu o dădusem cam nasol : doar jumătate din procesele mele cu mafioții ajunseseră la termen și mă achitaseră.

În timp ce eu făceam ”peștiori” pe unghie în fața exclamației lui – ”Îți dai seama, am adus în țara asta pe care nimeni n-o bagă în seamă 122.000 de lire sterline!” s-a produs dezastrul : în fața cârciumii Subway – unde amândoi ne celebram victoria parțială și discutabilă – peste țiuitul miezului de zi din acel miez de vară, se suprapune un alt țiuit : un Porche (nu-i mai știu vesriunea – , suficient că era Porche) oprește lângă șpitzurile deștelor noastre lugite pe trotuar și din el coboară, cu freza dată cu briantină, puștiul unui magnat (de fapt, hai să fim serioși : al unui măgnățel) local. Devastator : Și eu și Doru știam amândoi că banii pentru Porche-ul de sub freză și sub muci nu figurau în nicio contabilitate de pe teritoriul României.

Diavolul din mine a ignorat privirea fixă, de revelație a lui Doru și i-a tras cuțitul până jos, sub buric : ”Na, Dorule: uite unde ți s-a dus valuta muncită în ultimele 7 luni. Măcar ai încasat factura?”.

Nu mai știu mai nimic de Doru de vreo 5-6 ani : eu am insistat cu demența proceselor mele, el cu exportul lui de carne procesată, ”cu valoare adăugată mare” (ajunsese high level : nici englezii nu erau suficient de serioși față de standardele lui – ”l-au dat afară pe Dave din firmă – nu se mai putea cu ritmul lui” – mi-a strecurat Doru, la un moment dat) – s-a afiliat unui partid despre al cărui lider eu i-am spus, textual, că e un bou. (Boul e la butoane și azi și dacă l-aș vedea pe Doru i-aș spune tot așa : ”Ți-am zis eu că e un bou?”).

Doru și cu mine, însă, ne decisesem, în serile în care ne trăgeam sufletul după o zi românească judecată după standarde foarte neromânești, să avem un mic azimut de raportare : Curtea Constituțională – aveam noi doi mici superstiții legate de legitimitate și constituționalitate bazate pe legături personale cu experții idealiști ai domeniului – și deciziile ei. Cu un amendament : ce facem cu deciziile Curții când ele sunt contrazise de realitate ?

N-am ajuns la un răspuns comun – era de la sine înțeles că asta-i o chestie la fel de insolubilă precum teoria lui Maister Eckhart privind rostul suferinței și acceptul lui Dumnezeu asupra acestui rost :

cum însă noi eram nu doar suflete vii și nemuritoare, ci și români sadea și repede trecători, eram deciși să luptăm până la capăt și să mergem, în fața lui ”Dumnezelea” (cum zice Cărtărescu) cu jalba noastră : până când ?!

Nu știu ce mai face Doru și nici nu îndrăznesc să-l disturb : există dezamăgiri în care nimeni nu te poate ajuta – poate tocmai pentru faptul că logica și rațiunea (și: litera legii) contravin flagrant bunului simț : ”când p…. mamii lui a avut ăsta timp să cheltuie ce am adus eu în țara asta după luni bune de muncă?” – cum exclamase, pentru sine, numai pentru sine, Doru, în acel miez de zi din acel miez de vară? O fi știind, el Doru, că freza aia a trecut și ea, de la integrarea în UE încoace, la nivelul următor : și-o fi luat femeie, o fi făcut copii din ăia de-ai lui, și-o fi aliniat pretențiile la noua creșetere de PIB ?

Of, Dorule – i-aș spune azi dacă l-aș vedea – n-o să-ți vină să crezi : da, freza aia dată cu briantină care-a coborât din Porche scapă (el sau tac-su pe care-l știm amândoi) printr-un simplu OUG dat de guvern chiar dacă mai apoi e respins de Parlament – deși lumea pare întorsă cu susul în jos iar România a ajuns un reper al anormalității în lumea normală:
nu-i totul pierdut. Azi, la 18 ani de la cafeaua aia, indiferent de cât de bine sau pieziș îți merge – că faci tot 122.000 cu speranță sau 12,200 milioane (cât și cred, de altfel, că faci) cu silă și resemnare ce-o fi în sufletul tău  – nu-i totul pierdut :

Facem un act adițional, pe gentleman-agreement – la contractul ăla, de demult ? Altfel, nu plătește nimeni,. NIMENI.

Publicat la data de 9.2.2017 .

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Marin Pana

Ai murit? N-ai terminat. Pentru noi rămân peripețiile înmormântării și lichidării conturilor

Deşi obişnuit la job cu problemele macro, inevitabil apar în viaţă momente micro. Cum ar fi un deces. Prilej cu care organizarea românească apare...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Și 2 informații: Justiția, mamele noastre și mama lui Liviu Dragnea

Există meserii din care n-ai nicio șansă să ieși ca de la saună. Politica, afacerile, presa – sunt îndeletniciri după care, de la o...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Când lumea merge mult mai repede decât oamenii. De la generația Flower Power la generația Flower Power

Rândurile de mai jos nu sunt despre alegerile din SUA : ele se bizuie, însă, pe acest exemplu și țin de un fir care...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Justiția mea și justiția celorlalți

Dumnezeu să-l odihnească pe Gil. Cu vocea aia a lui minunată cu tot. ”Cristi, nu mă pot băga oficial, mă termină ăștia. Dar vreau...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Noua guvernare: Enclava și prețul ei

Pentru că mi se pare absolut ridicol (din multe motive) să formulăm o listă de așteptări economice de la noul guvern Ponta, încep prin...Citeste mai departe »
Valute 234:
4.5250 lei
4.1556 lei
5.3254 lei

OPINII & EDITORIAL

Gabriel Biriș / O (nouă) revoluție fiscală? În ce scop?

Gabriel Biris

Recent au apărut în piață două proiecte ale guvernului PSD-ALDE: Introducerea unui nou concept, impozitul pe gospodărie, concept care ar urma să schimbe din...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / De ce este normal ca o țară ca România să importe mai mult decât exportă

Aurelian Dochia

Mi-a atras atenția o analiză publicată de cursdeguvernare.ro (aici) care trece în revistă structura comerțului exterior românesc și deplânge faptul că țara noastră înregistrează...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Macron va fi Preşedintele Franţei, dar transformarea politicii în Europa continuă

Valentin Naumescu

Puncte cheie: În absenţa unei „lebede negre” în următoarele două săptămâni, candidatul pro-european de centru, Emmanuel Macron, va fi ales pe 7 mai Preşedintele...Citeste mai departe »

Care e treaba cu disputa privind banii din pilonul II

Marin Pana

Aproape 7 milioane de români au acumulat până acum circa 7 miliarde de lei în cadrul aşa-numitului pilon II al sistemului de pensii, respectiv...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Cele două Turcii vor intra într-o lungă perioadă conflictuală. Dar este ceva și mai grav

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Rezultatul în sine al referendumului din Turcia nu este surprinzător. Eu m-aș fi așteptat la o diferență chiar mai mare decât 51,4%...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Zona euro – iluzii europene, iluzii românești

Radu Crăciun

Privind in trecut, inca refuz sa cred ca un proiect de complexitatea zonei euro a fost demarat ca un proiect politic. Adica, un proiect...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Start-up nation: un mare viciu de construcție

Andreea Paul

Cel mai mare viciu de construcție al programului START-UP NATION este acordarea fondurilor de la stat antreprenorilor debutanți în proporție de 100%, fără contribuții...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Problema (mare, foarte mare) a Serviciilor secrete: Rezolvați-o odată!

Cristian Grosu

Problema Serviciilor secrete în România Nu ține doar de drepturile omului – așa cum știm/credem că se petrece în democrațiile consolidate, ci e una...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Trump-Merkel: O întâlnire transatlantică ratată şi o ridicolă „factură” a unei „datorii” care schimbă paradigma de securitate a Europei

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Zilele trecute, întâlnirea şefilor executivelor din cele mai importante două puteri ale lumii occidentale, Statele Unite şi Germania, ne-a lăsat un gust...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Din miezul noii faze istorice a (de)capitalizării României: Fenomenul ”Cocotierul” și efectul ”Bombonica”

Cristian Grosu

La ora la care scriu aceste rânduri, sistemul judiciar din România tocmai turnează încă un episod penibil, dintr-un șir tot mai lung de episoade...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Balada elefantului alb: deci, ce facem cu Cioloș

Cristian Grosu

Percepția și studiile noastre arată că cititorii cursdeguvernare.ro se împart în trei : -,antreprenori sau manageri pe toate palierele, care conduc societăți în terenul...Citeste mai departe »

România cu două viteze

Marin Pana

” Preşedintele României s-a poziţionat ferm împotriva ideilor vehiculate în ultimul timp cu privire la o Europă cu mai multe viteze – o Uniune...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Ipocrizia „Europei cu două viteze”. Începe refluxul Occidentului. Rămânem pe uscat?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Ceea ce se discuta de multă vreme ca posibilitate teoretică, înainte chiar de valul extinderii masive spre Est, adică aşa-zisa alternativă a...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / Să nu fim naivi, Europa cu mai multe viteze există deja!

Aurelian Dochia

În ultimele zile a produs ceva emoție în rândurile europarlamentarilor români o rezoluție redactată de belgianul Guy Verhofstadt și aprobată cu un scor foarte...Citeste mai departe »

Cristian Tudorescu / Patru întrebări cheie despre Fondul Suveran de investiții. Și întrebările cheie ale contribuabililor

Cristian Tudorescu

Se discută în aceste zile din ce în ce mai intens despre Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții (FDSI) al României, despre necesitatea și...Citeste mai departe »

Guvernare cu faţă umana

Marin Pana

Ai murit? N-ai terminat. Pentru noi rămân peripețiile înmormântării și lichidării conturilor

Deşi obişnuit la job cu problemele macro, inevitabil apar în viaţă momente micro. Cum ar fi un deces. Prilej cu care organizarea românească apare...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română