Cristian Grosu / Doru exportatoru și Constituția lui Doru. Și viața lui Doru în țara lui Doru

de Cristian Grosu | 9.2.2017 .

N-am să uit niciodată privirea lui Doru (personaj real), în acel miez de zi din acel miez de vară din 1999. Luciditatea sadică cu care i-am comunicat în ce situație nașpa se află rostul lui pe lume – deși nu premeditasem nimic : reacția mea fusese cea mai pură și implacabilă impulsie de viață.

Cu un an sau doi înainte – nu mai știu exact – amândoi decisesem să ne direcționăm jumate din energia zilnică pentru ”propășirea României”, aproape indiferent cu ce preț : eu ca ziarist, dispus să port în spinare zeci de procese de calomnie din partea mafioților zilei și locului, el, ca om de afaceri dispus să înfrunte ”sistemul” :

eu: aveam, pe vremea aia, doar 4 copii, și deprinderea de-a mă uita peste dealuri la România de peste 20 de ani și convingerea că ce fac, scriu sau nu dorm va mișca ceva într-o țară de rahat pe o planetă de căcat într-o galaxie jenantă : o să fie altfel!

Doru: avea controale de la fisc în fiecare lună , niciodată ăia nu-l amendau și nu-i puneau vreo poprire. Eu i-am deschis ochii la un moment dat : oficialii statului îi verificau nu atât prezumtivele ilegalități, cât prețurile : niște inși de la fisc trecuseră în civilie (sanchi!) unde-și deschiseseră o firmă care făcea exact ce făcea Doru : export de carne procesată, cu – mă-nțelegi! – valoare adăugată mare.

Poate că nu strică să fie știut : ”operam”, amândoi, în județul lui Hrebenciuc, al lui Iacobov, al fraților Sechelariu – poate cel mai ostil loc din România anilor 90 – chiar dacă la putere erau – of, ce vorbă mare – ”partidele democratice” : oamenii își vedeau înainte de proiect.
Și: nici Doru și nici eu nu aveam bani : era cam ca în Paradis, când Adam – fără cont în bancă, fără internet și mobil și cu Eva la ciclu – îl înfrunta pe șarpe. Cu mânile goale.

Doru mă convocase – în acel miez de zi din acel miez de vară la o cafea cu mare caracter simbolic. El reușise : reușise, cu o zi înainte – și-mi adusese dosarul ORIGINAL, ca să mă spulbere – un export în valoare de 122.000 de lire sterline către Anglia. Eu o dădusem cam nasol : doar jumătate din procesele mele cu mafioții ajunseseră la termen și mă achitaseră.

În timp ce eu făceam ”peștiori” pe unghie în fața exclamației lui – ”Îți dai seama, am adus în țara asta pe care nimeni n-o bagă în seamă 122.000 de lire sterline!” s-a produs dezastrul : în fața cârciumii Subway – unde amândoi ne celebram victoria parțială și discutabilă – peste țiuitul miezului de zi din acel miez de vară, se suprapune un alt țiuit : un Porche (nu-i mai știu vesriunea – , suficient că era Porche) oprește lângă șpitzurile deștelor noastre lugite pe trotuar și din el coboară, cu freza dată cu briantină, puștiul unui magnat (de fapt, hai să fim serioși : al unui măgnățel) local. Devastator : Și eu și Doru știam amândoi că banii pentru Porche-ul de sub freză și sub muci nu figurau în nicio contabilitate de pe teritoriul României.

Diavolul din mine a ignorat privirea fixă, de revelație a lui Doru și i-a tras cuțitul până jos, sub buric : ”Na, Dorule: uite unde ți s-a dus valuta muncită în ultimele 7 luni. Măcar ai încasat factura?”.

Nu mai știu mai nimic de Doru de vreo 5-6 ani : eu am insistat cu demența proceselor mele, el cu exportul lui de carne procesată, ”cu valoare adăugată mare” (ajunsese high level : nici englezii nu erau suficient de serioși față de standardele lui – ”l-au dat afară pe Dave din firmă – nu se mai putea cu ritmul lui” – mi-a strecurat Doru, la un moment dat) – s-a afiliat unui partid despre al cărui lider eu i-am spus, textual, că e un bou. (Boul e la butoane și azi și dacă l-aș vedea pe Doru i-aș spune tot așa : ”Ți-am zis eu că e un bou?”).

Doru și cu mine, însă, ne decisesem, în serile în care ne trăgeam sufletul după o zi românească judecată după standarde foarte neromânești, să avem un mic azimut de raportare : Curtea Constituțională – aveam noi doi mici superstiții legate de legitimitate și constituționalitate bazate pe legături personale cu experții idealiști ai domeniului – și deciziile ei. Cu un amendament : ce facem cu deciziile Curții când ele sunt contrazise de realitate ?

N-am ajuns la un răspuns comun – era de la sine înțeles că asta-i o chestie la fel de insolubilă precum teoria lui Maister Eckhart privind rostul suferinței și acceptul lui Dumnezeu asupra acestui rost :

cum însă noi eram nu doar suflete vii și nemuritoare, ci și români sadea și repede trecători, eram deciși să luptăm până la capăt și să mergem, în fața lui ”Dumnezelea” (cum zice Cărtărescu) cu jalba noastră : până când ?!

Nu știu ce mai face Doru și nici nu îndrăznesc să-l disturb : există dezamăgiri în care nimeni nu te poate ajuta – poate tocmai pentru faptul că logica și rațiunea (și: litera legii) contravin flagrant bunului simț : ”când p…. mamii lui a avut ăsta timp să cheltuie ce am adus eu în țara asta după luni bune de muncă?” – cum exclamase, pentru sine, numai pentru sine, Doru, în acel miez de zi din acel miez de vară? O fi știind, el Doru, că freza aia a trecut și ea, de la integrarea în UE încoace, la nivelul următor : și-o fi luat femeie, o fi făcut copii din ăia de-ai lui, și-o fi aliniat pretențiile la noua creșetere de PIB ?

Of, Dorule – i-aș spune azi dacă l-aș vedea – n-o să-ți vină să crezi : da, freza aia dată cu briantină care-a coborât din Porche scapă (el sau tac-su pe care-l știm amândoi) printr-un simplu OUG dat de guvern chiar dacă mai apoi e respins de Parlament – deși lumea pare întorsă cu susul în jos iar România a ajuns un reper al anormalității în lumea normală:
nu-i totul pierdut. Azi, la 18 ani de la cafeaua aia, indiferent de cât de bine sau pieziș îți merge – că faci tot 122.000 cu speranță sau 12,200 milioane (cât și cred, de altfel, că faci) cu silă și resemnare ce-o fi în sufletul tău  – nu-i totul pierdut :

Facem un act adițional, pe gentleman-agreement – la contractul ăla, de demult ? Altfel, nu plătește nimeni,. NIMENI.

Publicat la data de 9.2.2017 .

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Mariana. Și dilema ei sângeroasă în România ei europeană

Din capul locului: fără nicio derută, rândurile care urmează sunt tot despre ce se petrece în economie, în mediul de afaceri, în sistemul social,...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Comedia neagră a mascotelor guvernului Grindeanu

Următoarea frază a fost spusă în mod public astăzi – și are importanța ei (zilele următoare vom arăta pe cifre și cât ne costă,...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Țoapele și viermii: Scandalul de la Podul Constanța și gradul său de multiplicare

E o problemă pe care o ignorăm zilnic: cea de atitudine. În business, în relația cu administrația, în viața de zi cu zi. Până...Citeste mai departe »

Marin Pana

Ai murit? N-ai terminat. Pentru noi rămân peripețiile înmormântării și lichidării conturilor

Deşi obişnuit la job cu problemele macro, inevitabil apar în viaţă momente micro. Cum ar fi un deces. Prilej cu care organizarea românească apare...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Și 2 informații: Justiția, mamele noastre și mama lui Liviu Dragnea

Există meserii din care n-ai nicio șansă să ieși ca de la saună. Politica, afacerile, presa – sunt îndeletniciri după care, de la o...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Valentin Naumescu / Şi Cehia? Europa Centrală se scufundă în euroscepticism. Cât timp mai rezistă opţiunea proeuropeană în România?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: După virajul recent al Austriei spre o dreaptă conservatoare contondentă, care va coabita tot mai dificil cu Bruxellesul, apropiatele alegeri parlamentare din...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Mutarea contribuțiilor: Calcule, probleme și posibile soluții

Gabriel Biris

Vara anului 2017 a adus un noian de reglementări noi care vizează fie direct, fie indirect legislația muncii, mai toate având scopul declarat de...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Suntem inundați cu bani. Ce urmează?

Radu Crăciun

Tentatia diversilor analisti sau lideri de opinie de a anticipa viitorul prin prisma evolutiilor istorice nu conteneste sa ma uimeasca. Pentru ca este dovada...Citeste mai departe »

Cronica unei Președinții anunțate … (I)

Gabriela Drăgan

Se apropie cu pași repezi momentul în care România va prelua Președinția Consiliului UE. În fapt, au mai rămas 15 luni până la 1...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Un doctorat cu prim-viceguvernatorul: noua mare problemă a economiei private

Cristian Grosu

Pare halucinant că nu știm azi cum va arăta fiscalitatea peste 3 luni? și că n-am știut acum 6 luni cum o să arate...Citeste mai departe »

Justiția în România – din perspectiva cazurilor Poloniei și Ungariei. ”Armele” Comisiei și severitatea reacțiilor

Horațius Dumbravă

Din capul locului, precizez poziția și experiența de pe care vorbesc: am fost membru al comitetului executiv al rețelei consiliilor judiciare din Uniunea Europeană...Citeste mai departe »

Pensiile românilor de azi şi de mâine – cum se poate da cu stângul în dreptul

Marin Pana

După ce a naţionalizat parţial „de facto” pensiile a şapte milioane de români, Executivul caută, în lipsă acută de bani, să amputeze pilonul doi...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Taxarea giganților internetului: situația și problemele

Mircea Coşea

Reuniunea de la Tallin din 16-17 septembrie a miniștrilor de finanțe din țările membre ale Uniunii Europene s-a încheiat cu un comunicat  privind realizarea...Citeste mai departe »

Siegfried Mureșan / Reforma bugetului UE post-2020, oportunitate sau amenințare

Siegfried Muresan

Bugetul Uniunii Europene (UE) este un buget al investițiilor, iar predictibilitatea veniturilor este esențială. De aceea, o întrebare legitimă pe care trebuie să ne-o...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Turcia post-kemalistă se înarmează din Rusia. Regândirea spațiului de securitate din sud-estul NATO, centrată pe România

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Deși anticipată de câteva luni, semnarea contractului de 2,5 miliarde de dolari prin care Turcia cumpără din Rusia sisteme de apărare antirachetă...Citeste mai departe »

Prognoze şi Tudose

Marin Pana

Atenție la această eroare a primului ministru: Premierul României a atras atenţia reprezentanţilor FMI („am chemat reprezentanţii FMI”, „ultimele două prognoze le-au cam greşit”)...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cele 10 porunci ale României economico-sociale către cei câțiva inconștienți de la butoane

Cristian Grosu

Nu mai e o joacă: ceea ce acum câteva luni socoteam doar simple diversiuni și spectacol de incompetență, intră în lucru de săptămâna viitoare...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Justețe și Justiție. Erorile în care se bălăcește ministrul Toader și momentul de răscruce al clemenței față de corupție

Cristian Grosu

Dl. Tudorel Toader, ministrul Justiției, pare decis să schimbe din temelii Codurile. Pregătește terenul, citează latinește, strecoară ca pe niște aluzii principiile după care...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Un nou experiment fiscal: Contul defalcat de TVA – sau cum reinventăm roata

Gabriel Biris

După deja discutatele și uitatele subiecte fiscale (impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri și taxa de solidaritate) care au pus pe jar...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Dan Bădin

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română