Cele 3 elemente ale ipotezei :
-, Marți, 8 martie, am publicat pe cursdeguvernare.ro o analiză a lui Adrian Mitroi – expert în economie comportamentală (dar despre asta voi scrie mai jos – despre ce înseamnă economia comportamentală în țara ”Caritasului” târziu) despre legea dării în plată.
-, În aceeași seară, l-am văzut – străin – ca miorița între oile ciobanului din ”Miorița” – în emisiunea lui Rareș Bogdan – unde ceilalți invitați – aflați toți pe aceeași parte a baricadei, s-au străduit, după regulile basic ale diversiunii, să inhibe discuția pur financiară (că economică – nici vorbă..) pe legea dării în plată, și târândul în periferia politicianistă a abordării legii în plată (pentru că există și zona lucidă a discuției).
Important: Nu li se poate reproșa reaua intenție celorlalți din platou: modul de gestiune a discuției e singurul pe care ei îl cunosc, cât despre argumente… : Dl. parlamentar Zamfir este – potrivit unei declarații date cursdeguvernare.ro, între Iresponsabilii cu acoperire legală din România, care nu va percepe niciodată menirea unui parlamentar într-un stat civilizat, iar Dl. Soviani, prezentat ca jurnalist… hmmm: astăzi acuză ceea ce susținea (tot de pe poziții acuzatoare – că ăsta-i jurnalismul economic din România acum – și nu e singurul) acum câțiva ani – e drept, din alt hugiriș al pieței.
(Important: zeci de postaci își varsă, de azinoapte, frustrările, injuriile, invectivele și neamprostia pe articolul lui Adrian Mitroi de pe cursdeguvernare.ro. Tuturor acestora: nu vă obosiți, folosiți latrinele, domnilor, dacă nu sunteți obișnuiți aflați că așa e civilizat. Publicăm doar comentariile argumentate și de-o anume ținută).
-,Legea dării în plată are în România o miză mult mai mare decât reglarea unor conturi între debitori și bănci și numai efectele ei psihologice sunt mai mari decât această miză: Aud aceleași argumente economice cu care, la începutul anilor 90, Mihai Tatulici (vă mai amintiți?) apăra afacerea ”Caritas”. Desigur, ca și epigonii săi de azi, din caritate .
Observații de principiu pe lege
*_În primul rând, e o lege necesară: chiar sunt oameni care, din lipsa educației financiare, s-au aruncat acolo unde nu le era locul – iar articolul lui Adrian Mitroi atrage atenția tocmai asupra acestui fenomen la unul din cele 20 de puncte. Ce să mai spun că ”dezbaterea” pe temă, de la televiziuni, adâncește această lipsă de educație…
*_ În al doilea rând, problema cea mare a legii: nu pot să nu observ câtă energie se consumă pentru ca legea Să Nu se refere doar la cei cu probleme sociale. Există câteva cuvinte cheie în discursul părinților legii dării în plată: Elena Udrea, ”bogătanii”, BNR, clasa de mijloc, tinerii. Chiar: care să fie limita explicită a ”bogăției” în România – și de ce părinții legii cheltuie atâta energie și bani ca să nu fie explicită.
Detaliat:
-, legea dării în plată, așa cum o pritociseră Dnii. Zamfir și Piperea salva, îaninte de săraci, tocmai pe cei cu creditele ”tip Elena Udrea”: milioane de euro pe achiziții prezumtiv speculative, devalorizate brusc după spargerea bulei imobiliare. Numele acestea sunt folosite pentru a ține discuția departe de educația financiară și criteriile economice și de principiu – adică în zona Antena3: dezideratul e priza politică, nu rezolvarea cu luciditate și echitate a chestiunii.
-, Legile cu caracter social – iar într-o economie de piață legile cu caracter social sunt excepția, să știe și dnii ”jurnaliști” economici – trebuie foarte detaliat articulate :
e imperios necesar într-o țară care are nevoie de ”tătuc”, de ”autoritate”, de ”trebuie până la urmă să facă ăștia ceva”, de inși care cred că creditele le dau fie BNR, fie guvernul, fie Parlamentul, fie, chiar președinția (mă și mir că nu-l tăvălesc ”analiștii” la ora asta pe Klaus Iohannis..) . Legile cu caracter social ”se dau” pentru cei care nu mai au nimic de pierdut: or e greu de crezut că un tânăr, un om care a luat credit prin prima casă, un om care mai are planuri de viață și de viitor are nevoie să intre pe o listă de insolvabili pe viață. Dar despre asta ”analiștii” nu spun nimic: or să spună (tot belicos, peste vreo câțiva ani, din alt hugiriș al pieței) invers.
De notat aici: o lege a dării în plată croită după principii de protecție socială ar fi însușită de toată lumea asemenea legii cu ”prima casă” – NU am nicio îndoială.
-,dacă legea dării în plată va pica la Curtea Constituțională (lucru cât se poate de probabil), zboară inclusiv caracterul social al acesteia. Consecința va fi foarte perversă: susținătorii actualei formule a legii vor poza în eroi (așa se și porecleau în emisiune unii pe alții) , în timp ce alegătorii, clienții, fanii lor (că despre asta vorbim, nu despre publicul lucid și avid de informare) vor suporta consecințele.
-, Sunt mulți bani în joc, multă ”lume bună” aștepta ca asta să fie legea cu care fosul premier și președinte al PSD Victor Ponta își va răsplăti alte câteva sute de susținători potenți, scoțând în față interesele ”celor cu probleme financiare” și mizând pe ura poporului față de bănci.
De notat încă două lucruri aici:
- niciunul dintre ”analiști” și legiferatori nu caută soluții de bun simț economic și social (și, până la urmă, de interes personal pentru cei afectați de neplata creditelor) și, mai ales, niciunul abordează frontal problemele (foarte reale!) ale comportamentului băncilor în România : …
- o lege cu o asemenea miză nu are cum să nu producă modificări în piața creditelor individuale – ba chiar aș fi îngrijorat dacă nu ar produce astfel de modificări – ar însemna să avem o piață strâmbă; hai să ghicim unde se vor deconta aceste modificări ale pieței , privind pe oamenii obsedați să se încadreze în contractele comerciale fără ajutorul (excepțional – într-o piață sănătoasă) de stat.
BNR și Băncile
… pentru că toată lumea mizează, în acest joc neeconomic, pe falia emoțională care desparte pe lucizi de zăltați.
-, Sistemul bancar din România are o foarte (Foarte, FOARTE) mare problemă cu finanțarea economiei, cu creditarea, cu ”sistemul circulator” al economiei reale. Cu toate acestea, raportează profituri si fac dezintermediere și este, pentru companiile mamă – mană cerească în criza europeană – pentru că așa e aici, cu politicienii de tip Zamfir – banii se fac în România cu eroi ai PIB-ului (așa se laudă fostul premier Victor Ponta citând articole din cursdeguvernare.ro) dar cu și mai mari eroi în țările de origine ca Produs național brut (pe care nimeni, de la Zamfir la Ponta nu spune nimic). (despre acest aspect am scris AICI).
Chestiunea e că niciunul din ”eroii” de la televizor nu abordează aceste probleme în cheie economică: ei vor să ”se strice” cu băncile pentru ”adeziunea populară”, nu pe lucrurile serioase : ne hîrjonim pe voturi, dar nu ”dăm la vaccin”.
-, BNR are multe alte erori (foarte serioase – dar despre care nu sune nimeni nimic, pentru că fie nu sunt înțelese, fie nu sunt știute, fie nu au priză la masse) dar nu în ce privește legea dării în plată și reacția înainte de criza din 2009 (când și-a depășit mandatul și a transmis semnale punctuale – semnale combătute la acea vreme chiar de ”analiștii” și ”jurnaliștii” de azi – pe atunci mari fani ai băncilor comerciale și ai delirului creditării – nu-i așa? – dar atunci vorbeau din alt hugiriș al pieței).
-, Băncile din România au o mare problemă de adecvare și la piață, și la clienții punctuali:
personal tot mai prost pregătit, profituri indecente provenind nu din creditare ci din ”periferice”, o relație arogantă și suficientă cu mediul de afaceri, și, mai ales, o tentație neobișnuit de mare de-a ”percuta” la aberațiile unor palavragii de la televizor înainte de-a percuta la clienții din business care știu și înțeleg :
or maniera de-a aborda România economică așa cum te raportezi la o țară bananieră Nu are niciun viitor – pentru cei care speră să aibă viitor într-o Românie dezmeticită și depolitizată economic.
Și, da, dreptatea :
Există în textul lui Adrian Mitroi o referire de mare bun simț (care, evident, le scapă celor fără bun simț), dar pe care eu o trec în sfaturile către copii mei (am 5) :
a-, e vorba de evaluarea sau, mai bine spus, ”chibzuința” corectă între ciclurile economice ale unei țări și ciclurile vieții personale/individuale ale unui cetățean care aspiră la clasa de mijloc. Rezonanța perversă dintre aceste cicluri îți poate da viața peste cap – când te imprumuti, cu ce viitor te imprumuti, ce te paste în viața personală/profesională după ce te imprumuti etc etc. (în treacăt fie spus, e de dorit ca, după un atare credit, să nu fii nevoit să ”faci prostii” în activitatea profesională pentru a rămâne în grafic cu plata – v. de exemplu mulți jurnaliști care-și fac meseria în funcție de datoriile pe care le au – și ca jurnaliștii sunt și alte profesii).
b-, aceste cicluri sunt, în România, foarte perverse: apare un inconștient care vrea voturi repede și prin orice mijloace, devine legiuitor, găsește banii care să-i finanțeze populismele și influențează ciclul economic. De aia și-mi sfătuiesc copiii: mergeți în țara unde o lege precum cea a dării în plată e dezbătută corect și de oameni lucizi, nu de niște inși bolnavi de ei înșiși.
c-, si-i mai sfătuiesc un lucru: faceți tot posibilul să puteți controla contractele comerciale pe care le faceți – nu sperați că cineva (îndeosebi din politică – din politica românescă îndeosebi) să vă țină spatele pentru erorile de percepție : veți primi o cămașă de vreme rea, dar vi se va lua, pentru ea, pielea. Și fiți atenți: cei care vă promit urmăresc, la capitolul caritate, exact ce urmăreau cei de la ”Caritas”: vă vor cheltui banii pe noroaie în loc de autostrăzi, pe protectie socială pe care v-o plătiți singuri după ce ei vor fi furat 3 sferturi din ce se adună, pe șepci și cizme de cauciuc în loc de canalizare, pe facilități în loc de investiții în care să fiți parte :
Șansa României e ca, într-o bună zi, să scape de politicieni precum Dl. Zamfir și să se seteze pe reguli corecte dpdv economic și comercial – și cât de pregătiți suntem noi să întâmpinăm acea zi ?
Așa-i în economia de piață, așa-i în viața extrauterină. Cine vă va învăța altfel nu-și dorește să fiți lucizi și nici în clasa de mijloc, vor ei să fie sătui și în clasa bogată pe banii voștri: trimiteți-l la intrauterin.
8 răspunsuri
Am vazut emisiunea dar din pacate dl Mitroi (desi ca absolvent CFA?) pentru a ramane in linia argumentelor nu a raspuns la cateva intrebari directe/logice puse de moderator si invitati.
Plus ca a furnizat anumite informatii vadit eronate – arg 2 „nimeni nu le va mai da noi credite/cazier financiar”. Nu exista o asemenea prevedere in lege asa cum este acum iar pe viitor bancile vor acorda noi credite d ela caz la caz. Ca si criza din 2008 si legea darii in plata va fi un evenimnet unic.
Personal consider ca a fost departe de un CFA, profesor de finante ci a ramas doar un fost bancher ce a acordat credite cu multe clauze abuzive in cantracte,
Domnul profesor Mitroi a fost ne-credibil pe tv, ieiri la B1. Cu un ton mieros, cumpatat, de ofiter de credite ce te vrajea sa ii dai dreptate. Are ceva fals in logoica si logica nu trebuie sa fie niciodata de „bun simt” ci doar logica. Jenant, nu a putut sa dea raspuns concred la interbarea d-lui Soviani legata de recompensarea unei bune bonitati.
Articolul e slab, la fel si prestatia autorului la TV, „logica” nu exista in argumentatie, si sincer nu am ce comenta, articolul e plin de greseli factuale, de presupuneri care sunt luate drept fapte, si mai ales de o completa necunoastere a realitatii, si oricum e f. greu de urmarit, nici nu-l pot citi.
Din pacate specific pt. nivelul profesorilor din ASE.
Cel mai interesant este ca se recunoaste ca se modereaza comentariile si nu sunt postate. D.ex. un comentariu al meu de ieri, f. scurt si politicos, nu a aparut.
Asta iarasi arata practica din ASE, unde incompetenta este acoperita si nu exista transparenta. Credeam ca nu e cazul pe CDG.ro…. dar ma insel.
Dragilor, Mitroi e slab. Nu-l mai publicati. Nu face decat copy-paste la idei probabil.
2: Da, domnule – se ”moderează”: e un loc unde cititorii trebuie să vină cu argumente. nu să înjure ca (cel mai probabil) acasă la ei – așa cum curg zoaiele și ce e mai rău în oamenii zăltați. (sau, la fel de probabil, ce nu pot face acasă la ei fac cu pseudonime pe articolele din presă).
1: Da, chiar nu ați putut urmări: Cred că nu sunteti de aici – iar asta pentru noi nu e niciun regret. Ne-am fi bucurat să ne puteti combate după ce ne veti fi urmărit.
(Cristian Grosu)
Si inca ceva. Daca Mitroi e asa bun, si articolul are „logica”, de ce trebuie „aparat”? Piata libera – cititorii, ar fi inteles imediat. Dar asta e, la fel cum la „curs” la ASE se scrie dupa dictare ceva lung si plicticos si fara logica, la fel este si articolul si din pacate la fel si prestatia. Si la fel si cenzura voastra. Hai sa vedem daca publicati comentariul, mai ales acum ca v-am provocat cu textul asta.
nu Adrian Mitroi e apărat, ci o anume manieră – foarte ”stranie” în dezbaterea românească – de a pune problema.
în plus, înseamnă câ nu știți ce pâine se mănâncă din postările la articolele din presa…
In cazul in care nu stiati domnul demnitar Zamfir are o intreaga armata de postaci platiti sa il sustina agresiv.
Au intrat unii tineri pe pagina acestui „deputat” sa ii spuna ca au dosarele de credit blocate-n banci. Ce credeti ca au patit? Au fost terfeliti, din „betivi, bancheri, inconstienti, milogi, prostituate, drogati” nu au fost scosi. Deci, asta este stilul de abordare al marelui politician. Intre noi fiind vorba, poate imi raspundeti dvs., daca aperi dreptatea si nu interese de ce platesti postaci?
Stiti ce este pacat? Ca situatia nu este abordata dintr-o perspectiva constructiva – sa se rezolve in modul cel mai bun pentru intreaga societate, ci ca fiecare incearca sa traga de partea lui. Din pacate bancilor le-a reusit timp de 8 ani acest exercitiu distructiv pentru societatea RO.
Din pacate – si voi v-ati alaturat acestui stil – fara sa va dati seama – si cu intentii bune, sunt convins. – luand partea bancilor – pe niste argumente si motivatii gresite, si in necunostiinta de cauza, subliniez ultimul punct in special.
Sunt consumatori care de 8 ani sunt complet neprotejati printr-o lege a insolventei personale, sunt banci care incaseaza rate cu 30% mai mari decat ar avea dreptul prin contract. Si da, se castiga in instanta. Dar nu, nu este rezonabil, eficient si corect sa trimiti 1 milion de consumatori in instanta.
Ca se corecteaza un abuz (al bancilor) prin alt potential abuz (legea DiP), posibil. INSA – daca primul abuz al bancilor a durat timp de 8 ani (!!!!) – voi realizati marimea abuzului – timp de 8 ani – zeci de mii de familii cu probleme, poate 100 de sinucideri, deci daca primul abuz nu a fost corectat de 8 ani, atunci Legea DiP este un mod echitabil de a corecta acest abuz.
Si ce este minunat – este ca este un mod simplu, adica functional.
Va garantez ca functioneaza deja Legea DiP in sensul ca e primul lucru care permite negocieri intre consumatori si banci dupa 8 ani.
Va garantez ca „postacii” nu sunt platiti.
Ca acesta este nivelul lor intelectual si de civilizatie… Ei doar isi striga disperarea si isi promoveaza interesul. Interes LEGITIM. Buna dimineata, aceasta este nivelul a 90% dintre romani. Este vina noastra, a celor mai destepti ca timp de 8 ani nu am fost in stare sa dam niste legi sa-i protejam de abuzurile bancilor si s-a ajuns aici.
Informatiile le am in urma contactelor cu persoane aflate in dificultati financiare si carora le-am acordat consultanta, deci cunosc indeaproape problema, sunt informatii de prima mana.
Inainte de asta gandeam si eu ca voi, inainte sa cunosc si sa inteleg problema.
In fine, daca vreti si publicati, o sa scriu un articol cu „20” de argumente Pro legea DiP. sau in fine, cate o sa iasa, poate doar 4 :-), ca nu stau sa scot cifre rotunde acum.