Chiar că Dl. Klaus Iohannis vede lucrurile și acționează exact invers decât Dl. Traian Băsescu.
În vreme ce fostul președinte nu putea pur și simplu respira fără conflicte, pe actualul șef al statului numai vreun conflict îl poate determina să respire. Iar odată instalat un guvern fidel și, mai ales, ocupat și cu probleme mari pe cap, la Cotroceni se poate reinstala tihna.
Ce vedem însă – cu numirea guvernului și suspendarea guvernării în favoarea gestiunii țării – riscă să se transforme, dintr-o speranță de schimbare, într-o improvizație foarte românească, condusă, de această dată, de un neamț :
Și dacă ar face minuni guvernul Cioloș în următorul an, la finele lui 2016 ne așteaptă reîntoarcerea la mecanismul gripat al politicii de până acum, pentru că nu există absolut nimic care să schimbe această stare de lucruri. Există, însă, tot ce e necesar ca să nu se poată schimba nimic.
Înainte de-a demonstra acest fapt și de a propune o soluție, să ne slujim de 3 exemple :
- – numirea unui practicat de 28 de ani la un portofoliu greu cum e Sănătatea a fost ideea PNL, premierul desemnat la acea oră l-a înghițit pe nevăzute/necunoscute, după ce postul a fost refuzat de câțiva tehnocrați sadea:
Dacă asta a înțeles PNL (adică ”alternativa”) că înseamnă ”resetare” și asta a înțeles din ”vocea străzii”, înseamnă că viziunea sa asupra viitorului politic nu bate mai departe de mintea și interesele Dlui. Bușoi. Despre asta vom vorbi mai jos. - – Scoaterea din programul inițial de guvernare, de către premier, a paragrafului referitor la reabilitarea legislației electorale s-a făcut la presiunea partidelor.
- – Legea pentru votul din diaspora s-a născut atât de greu nu din preocuparea PSD-PNL pentru acuratețea voturilor – căci nimeni nu a stat cu fața spre cetățean : a durat mult pentru că toată lumea a avut nevoie să-și facă planurile și studiile din care să afle cât pierde/câștigă dacă românii din străinătate pot să vină cât mai mulți la vot.
Și încă un lucru: Nu există absolut nicio șansă de-a schimba ceva în sistemul politic distorsionat de la bază până la Palatul Parlamentului , fără schimbarea unor legi electorale până la alegerile locale. Dacă se ratează acest lucru în următoarele 2 luni, mai avem o șansă de-a schimba ceva abia peste 5 ani.
Despre cum ar putea sta lucrurile până atunci – vom vorbi la final.
Există 2 persoane care pot efectiv să întreprindă o aventură cum e schimbarea legilor electorale Acum : Klaus Iohannis și Vasile Dâncu.
Iată despre ce vorbim :
De ce sistemul politic din România nu e democratic
Să așternem mai întâi câteva adevăruri, luând-o de la chiar rădăcina democrației, de la bază :
1- la acestă oră, primarii sunt aleși dintr-un singur tur de scrutin: așa au decis partidele mari, PSD și PNL.
2- Acest lucru conservă aproape 100% șansele actualilor primari de-a mai obține încă un mandat : la mai mulți candidați, cineva poate deveni primar și cu 25-20% din voturile valabile. Prima șansă o au cei în funcție, care au deja sprijin politic garantat, mecanismele de-a aduna voturi și ceva bani primiți de la centru pentru ceva activitate. Dacă cineva din ”afara sistemului” periclitează poziția primarului, în cursă sunt trimși și câțiva ”iepurași” : candidați care să mai spargă din voturile contracandidatului – din alt partid sau chiar din afara ”sistemului”.
Dacă prezența la vot e de 50-60%, reprezentativitatea viitorului primar poate fi de doar 10-15%. de fapt, așa e și acum în multe locuri.
3- Politica ”mare” (de la București) este dependentă de puzderia de primari – în special de cei din rural și din orășelele mici (captive în mita electorală) :
– primarii adună voturi și trag după ei garnitura pentru Consiliile județene
– un președinte de Consiliu Județean produce și duce în spate campania și celelalte trebuințe a 5-6-8 parlamentari. Cine are primarii, consilierii locali și consiliile județene are șansa întâi la alegerile parlamentare.
– parlamentarii decid guvernele, miniștrii, politicile.
Dependența politicii ”mari” (Parlament, guvern, miniștri) e atât de mare de micile primării, încât toate bugetele anuale se fac cu ochii la necesitățile comunităților mici – unele din aceste necesități (însumând MILIARDE anual) fiind pur electorale :
- – nu-i de mirare că autoritățile locale nu-și mai bat capul cu atragerea fondurilor europene : ele primesc bani de la Centru atunci când sunt în dificultate, iar unele așa numite ”investiții” sunt de fapt pietruiri de drumuri, vreun podeț, vreun pâlc de palmieri (ne e glumă), parcuri în sate de munte, săli de sport în care apoi se organizează nunți etc, etc.
- – guvernele se află sub presiunea parlamentarilor de-a întreține aceste mici mecanisme locale : ele nu mai fac politici strategice – au de gândit la această ”Românie paralelă” a mecanismelor electorale pe care să o treacă în bugete care nu au deseori nicio legătură cu dezvoltarea locală.
Per total, lucrurile ies cam așa :
niște aleși locali cu reprezentativitate între 10% și maximum 30% produc (nu decid!) prin mecanismul cu dus-întors descris mai sus parlamentul, guvernul, premierul – și alte instituții unde acestea au un cuvânt de spus: între ele, justiția (de aceea nici nu se poate spune că progresele de-acolo nu sunt ireversibile) : și asta se cheamă democrație.
Să mai spunem un lucru aici:
atunci când marile partide (PSD și PNL) au agreat alegerile într-un singur tur de scrutin, nu au făcut-o cu ochii la electorat : fiecare avea deja pe masă lista cu primarii care, potrivit calculelor acestui mecanism, vor câștiga alegerile din iunie 2016. În rest, nu mai contează pe cine va pune fiecare partid pe listele de la parlamentare – măcar că uninominalul ar fi trebuit să mai primenească garniturile.
Dacă acest mecanism nu este înlocuit în următoarele luni prin alegeri locale în 2 tururi, nu e nici o șansă pentru vreun pas, cât de mic, înainte – indiferent ce vor face tehnocrații lui Cioloș.
Cine, cum, ce
Există 2 persoane care pot iniția demersuri pentru a reda cetățeanului sistemul de vot și, prin urmare, sistemul politic :
Unul este Klaus Iohannis. Mulțumit cu faptul că diavolul i-a făcut cadou la un an de mandat incendiul care să-l măture pe Victor Ponta, președintele își savurează victoria cu noul guvern. Pare să aibă nevoie de-o perioadă de odihnă și de reflecție înaintea pasului următor – însă acest pas nu e valabil decât contratimp : se apropie alegerile și nu poți modifica legislația electorală când și cum vrei.
Da, e dificil să reiei discuții cu partidele (ambele ostile – si PNL și PSD) și să forțezi o schimbare atât de sensibilă cum e cea a legislației electorale : dar miza în viață (mai ales în viața politică) nu e să murim odihniți și nestresați.
Mai ales că ar trebui să aibă un aliat din alt aluat decât e Liviu Dragnea – e vorba de cel de-al doilea care ar putea face ceva în sensul ăsta :
Tare aș vrea să-i văd în conferință de presă pe sociologul Vasile Dâncu și pe vicepremierul Vasile Dâncu – să ne explice două lucruri:
– sociologul Dâncu să ne povestească cum stă treaba cu mecanismul pe care l-am descris mai sus si cu reprezentativitatea politică și cu consecințele ei asupra sistemului politic.
Chiar știe, are o mie de povești reale și peste o duzină de teorii – una mai științifică decât alta privind distorsiunea mecanismului politic la români, cu impact devastator asupra ideologiei partidelor
– iar vicepremierul Dâncu să ne vorbească despre o soluție la nivel legislativ/administrativ – ce pași vede el de urmat – mai ales că ar trebui să aibă influență în PSD, dacă partidul tot l-a propus pe o atare poziție : cât va putea trăi în această schizoidie sociolog-care știe cum ar trebui să iasă lucrurile pentru popor / vicepremier – care trebuie să facă lucrurile pentru clasa politică ?
Chiar aș vrea să-i vedem pe cei 2 sau, de fapt, 3 – sociologul, președintele și vicepremierul – căutând, găsind o soluție și smulgând de la clasa de crocodili care se prefac că nu înțeleg de ce-a ieșit lumea acum 2 săptămâni în stradă , soluția corectă care să redea politicii din România rațiunea ei democratică și eficiența ei elementară : să ne întoarcem, adică, la pasul mic, al celor 2 tururi de scrutin.
Ca nu cumva să ajungem, în toamna următoare, la o ”schimbare” mai parșivă decât ne-o putem închipui – dar produsă tocmai prin mecanismul pe care l-am descris mai sus :
să candideze nu Vasile Blaga, ci șeful său de cabinet, nu Liviu Dragnea, ci șoferul său, nu Kelemen Hunor, ci șeful cine știe cărui depozit de cherestea de pe la Verestoy Attila. Iar asta să ni se vândă drept schimbare.
Iar în ce-l privește pe președinte, această scânteie ar trebui să pornească – nu în povești și declarații care dau bine la televizor – de la el : suflecat la mâini și fără pauze de uitat în oglindă.
Also Herr Iohannis stehen Sie auf, und tun Sie es!
*
PS: Detalii cu privire la situația sistemului politic și la sistemul administrativ care trăiește din el pot fi citite în articolele-comentariile/referință de mai jos.
