joi

28 martie, 2024

4 februarie, 2015

Cristian Grosu-O zi se scurge după alta cu breakingnews-uri și deschideri de ziare pe arestările spectaculoase și dezvăluirile (la fel de spectaculoase) ale Elenei Udrea.

Nu se scurge fără consecințe: Fiecare din aceste zile e pierdută pentru economie și pentru societate : se scurge timpul pe care România și l-a cumpărat cu bani grei și concesii economice și strategice până să-și conceapă și să-și implementeze proiectul de țară care să o facă să conteze în Europa iminentă.

Înainte de-a desena ce vreau să zic, trei (numai 3) fraze despre spectacolul acestei dispute dintre România și vectorii ei de putere și influență din ultimul deceniu :
pentru că în aceste săptămâni, cu Rusia la ușă (căci România e ușa occidentului) și cu planul noii Comisii europene pe masă și cu planurile de luptă (da) ale NATO în buza noului război rece, România își reglează conturile cu un anume fel de-a face politică și politici.


Cele 3 fraze:

1-, Cred că trebuie luate în serios și verificate declarațiile dnei. Elena Udrea – este probabil că va fi arestată : dar atunci când ni se pare just să luăm în serios și pe cel din urmă hoț de buzunare care poate oferi detalii despre o crimă, să nu ascultăm oare un om are a văzut ”totul” în ultimii 7-8 ani și a făcut parte din sistem? Căci ( da) dna. e parte din sistem – n-ar fi supraviețuit altfel la intersecția faliilor dintre servicii, politică și economie – iar când va părăsi scena locul îi va fi luat de dl. Sebastian Ghiță – cel care a ieșit din PSD exact la fel cum a ieșit din fostele sale firme care au început să primească mai apoi și mai multe contracte (de zeci și sute de milioane de euro) cu statul.

2-, Dacă dna. Elena Udrea știa (iar eu, personal, cred că știa), sau nu știa că fostul ei bărbat și-a împrumutat firma cu mărunțiș mi se pare insignifiant, față de PNDI-ul pe care-l pusese la cale în timpul guvernului Boc (și la care s-a opus FMI) prin care banii (miliardele de euro) de la centru erau drenați către clientela din teritoriu:
PNDI e întrecut în perversitatea alcătuirii și scopului numai de PNDL-ul dlui. Liviu Dragnea – acolo unde alocările (de aceeași măsime a sumelor) se fac din pixul ministrului fără să mai treacă măcar pe la Monitorul Oficial – o să așteptăm oare încă 3-4-5 ani să vedem ce pierd (definitiv) economia și bugetele publice ca să aflăm atunci ce pierdem azi, sau am pierdut ieri sau vom pierde mâine – 5 februarie – dimineață ?

3-, În fața acestei juste și legitime răfuieli cu administratorii ei, România e blocată – dar eu m-aș apleca nu doar pe cei 150.000 de euro de care dna. Elena Udrea știa sau nu, ci de fenomenele economice care se întrevăd în declarațiile grave pe care ea le face cu o seninătate care arată că era obișnuită cu atare anomalii – cum e ”gestionarea” pieței de cereale de către tot felul de instituții ale statului și servicii de informații  (60% contrabandă și la negru !) cu exemplul Culiță Tărâță ( un mort care poate vota, dar nu poate depune mărturie ) fenomen pe care mi-l povestise încă din vara trecută un amic căruia îi cerusem și eu dovezi și nu putea să le producă .


Dincoace de acest spectacol zilnic – al mecanismelor de delapidare și al intereselor unei pegre formate din politicieni amatori, afaceriști făcuți peste noapte și servicii secrete profesioniste – sunt economia și bugetele publice, e România dezmembrată șurub cu șurub ruginit – și pusă la dispoziția unei noi generații care se pregătește din umbră să o conducă prin originalul ei capitalism.

Vom înșira mai jos (tot) 3 lucruri fundamentale pe care le ignoră (și, astfel, le pierde capacitatea de-a produce eficiență) ”capitalismul” cu care România vrea să conteze în noua ordine economică europeană – lucruri la fel de spectaculoase ca și arestările pionierilor (la propriu) capitalismului românesc din ultimii 25 de ani.

Cu o mențiune : cum totul pe lumea asta costă, cineva trebuie să plătească – iar acel cineva e economia sănătoasă, căci nu noi, ci ”ei” sunt cei care iau banii de bilet dinainte de acest gen de spectacol.

Vom vorbi despre fundalul pe care se produce această ignorare a problemelor reale ale economiei românești, despre ce poate face statul (român !) în acest fel de capitalism atins de efectele globalizării și despre capitalul autohton și categoriile sale de capitaliști între care recunoaștem, pe unii, în aceste seri la televizor.

A- Fundalul pe care se deruleză proiectul României economice în UE

E sumbru, sub aspectul sănătății economiei.
60% din cifra totală de afaceri e ISD (investiții străine directe) unde se practică prețurile de transfer – acolo Nu se poate vorbi de economie concurențială (adică de piață – vorbind din perspectiva pieței românești) decât în sens exclusiv global.

  • Sub aspectul concurenței: aproape de zero.
  • Sub aspectul bugetelor (în afară de niște sălărele – mici – si taxele aferente – și mai mici): cota unică (mică) și TVA de primit înapoi de la stat (că sunt export, adică motorul momentului).
  • Sub aspectul ocupării forței de muncă: mic – că au, slavă Domnului, productivitate mare.
  • Sub aspectul regulilor fiscale și bugetare: optimizare maximă, procedurizare, notorietate și forță corporatistă.
  • Sub aspectul cash-ului – lipsite total de inters local – oamenii fac delivering, banii se întorc unde le e locul (adică de unde ai venit)
  • Sub aspectul raportului calitate/preț : cei care operează pe piața românescă (îndeobște retailerii) – înțelegeri pe prețuri, v. Consilul Concurenței pe marii retaileri care ”garantează” prețurile la bunurile de larg consum mai mari decât în Germania, Luxembourg, Franța etc – vorbim de rețelele de supermarketuri.

Rămân 40% capital autohton – dăm de-o parte :

  • – marile companii economic strategice, cu cifre de afaceri uriașe (Transgaz, Romgaz, Transelectrica etc, etc)
  • – marile companii de interes politic strategic (nu dăm nume) – îndeobște enclave controlate de servicii și foști clienți/moștenitori/urmași de facto ai fostei nomenclaturi PCR și securitate, din energie, IT (unde numai 6 companii au dreptul de a-și disputa contractele – care totalizează sute de milioane de euro anual, cu statul), farma, construcții.
  • – companiile de interes politic local (contracte de numai zeci de milioane de euro anual) : licitații trucate, contracte cu dedicație, acte adiționale umflate, finanțare a politicii, control discreționar al baronilor locali etc, etc, etc.

Ei: rămân 20% piață concurențială?

Acești 20 % din economie asigură plata transparentă la bugete pentru 60% din forța de muncă.

Acesta e tabloul economiei ”de piață” a României la data de 4 februarie 2015.

B-, Intervenția (în sensul legitim) a statului în acest fel de economie

În mod normal, știrea de ieri nu a fost arestarea lui Adrian Sârbu, nici noile ”dezvăluiri” (nu dezvăluie nimic, dna. încă amenință printre rânduri) ale Elenei Udrea, nici noile decizii ale DNA privind pe judecătorul CCR Toni Greblă: pe astea le-am plătit deja, până azi, timp de 25 de ani.

Știrea de ieri (pe care tocmai o plătim și o vom plăti tot anul 2015 și următorii ani) este că rafinăria RAFO (de pe fosta platformă Borzești) va fi vândută la fier vechi.

Să ne înțelegem: realitatea economică a zilei de 3 ianuarie 2015 cere dezembrarea și vinderea la fier vechi a unei companii private care nu-și mai are locul în piață.

Să ne înțelegem: industria energofagă și prost tehnologizată a lui Ceaușescu Nu mai are ce căuta în piață.

Dar :

Să ne înțelegem : la ora deciziei de a dezmembra RAFO, România înregistrează un deficit comercial de 7,5 MILIARDE de euro anual pe petrochimie.

Iar ce se petrece la RAFO, la OLTCHIM, la ARPECHIM și la cele 7,5 miliarde de euro este consecința modului în care statul român și-a proiectat politica economică în ultimii 25 de ani.

Cartea spune că statul Nu poate interveni (într-o societate cu economie de piață sănătoasă) în economia privată.
Cartea a fost, însă, scrisă, înainte de globalizare.

Ceea ce puteau face guvernele post-decembriste ale României – și era de datoria lor să o facă :

conservarea și valorizarea avantajelor comparative ale României, astfel încât economia autohtonă și conteze pe piața europeană și internațională.

Guvernele României nu doar că nu s-au îngrijit de aceste avantaje comparative (resurse, infrastructură industrială, mână de lucru rezonabil calificată, agricultură superpotențată etc,etc), ci au pus-o la dispoziția unei clientele incompetente și lipsite de bună-credință, care a reușit să transforme totul în cash care nici măcar nu se mișcă în România.

Să vorbim de celelalte instrumente pe care le are statul pentru a modela economia mi se pare parfum : fiscalitatea (care să încurajeze producția și eficiența) și bugetul (care să nu lovească la infinit și să omoare boul care trage) – au fost și sunt, în România, create în laboratoarele în care mai funcționează paradigma colhozuilor sovietice din anii 60, începutul anilor 70.

(Or, la fiscalitate, locul profesionștilor a fost luat de niște ”gagici”, iar la buget – locul vizionarilor și strategilor a fost luat de niște oportuniști).

Să mai amintim de faptul că statul ar trebui să asigure un sistem de educație și formare care să producă (măcar peste 15 ani) valoare adăugată mare?
Sau de sistemul de sănătate care să-l țină pe cetățean apt de muncă măcar până la 65 de ani?

C- Capitalul autohton: de la (mica) economie sănătoasă, la economia DNA

Vizionarii de la începutul anilor 90 aveau următorul plan :
”OK – avem de recreat capitalismul în România. Să începem să fabricăm capitaliști. Evident, capitaliștii vom fi noi, că doar n-o să facem capitalist orice prost de pe stradă. ”

Așa a început devalizarea economiei – o piesă cu introducere, cuprins, intrigă și încheiere din care vedem câteva scene în aceste seri, la televizor.

Capitalul autohton poate fi – simplist vorbind – împărțit în două :

  • -, capitalul care a luat (și ia) de la stat
  • -, capitalul autohton sănătos, care plătește totul.

Primul – capitalul autohton care a luat (și încă ia) de la stat : este cel mai vulnerabil.
E o nedreptate să considerăm că ”Patentul SIVECO” aparține numai SIVECO : bani scoși pe facturi fictive emise pe contracte fictive de la ”țiganii din Țintești”. Majoritatea au procedat așa : au trebuit să scoată milioane de euro pentru șpăgile către politicienii (guvernanții, adică) momentului, pentru contractele care să alimenteze și să producă ”capitalul autohton”.

Ei bine: toți acești oameni se află în buzunarul cuiva – nu vedem în stenogramele DNA sau SRI interceptări sau corespondență vechi de ani de zile?

Al doilea : capitalul autohton care (dincolo de investițiile străine care fac delivering și-și repatriază banii) finanțează tot acest spectacol : inițiativele private corecte, transparente, creative, tenace, cinstite – care suportă pe umerii lor tot acest eșafodaj de corupție, de politici corporatiste internaționale ostile, de lipsă de viziune și lipsă de cea mai minimală competență.

Am cunoștință (sper ca sursele să nu exagereze) că vor urma controale, arestări, dislocări, dezmembrări etc, etc – pe unele branduri autohtone care au supraviețuit șpăguind clasa politică pentru a duce business-urile mai departe.

Ei bine : aceasta e economia pe care o ignoră, au ignorat-o și o vor ignora (în cel mai bun caz pentru următorii nu mai mult de 5 ani) toți guvernanții.

Și în numele acestui gen de economie am trecut președinția în titlul articolului :

dacă fostul președinte Băsescu a poziționat România față de conjunctura externă, noul președinte are obligația și posibilitatea de-a poziționa România față de ea însăși : eliberarea capitalului autohton transparent de distorsiunile de piață produse de contrabandă, de dezvoltarea ostilă și distorsionată a pieței, de controlul unor structuri interne oculte care, în loc să combată fenomenele anti-piață, le gestionează, le controlează și le stoarce; în beneficiul unor persoane fizice și al unor partide politice. Am mai scris despre asta, mai detaliatAICI-LINK.

***
În urmă cu 15-16 ani – când luase sfârșit așa numita ”lege a privatizării accelerate” și când înțelesesem că pentru România se încheie un ciclu de țară dominat de adjudecarea capitalului economic de către cei care dețineau capitalul politic (eram jurnalist de investigație și fusesem martor – fie și numai prin cele peste 20 de procese de calomnie – la rudimentele de acumulare a capitalului) mă gândeam așa :

”În sfârșit, s-a terminat : copiii noștri vor fi angajații copiilor <lor>”.

Din nefericire, Nu-i așa : copiii ”lor” nu știu să facă din economia României mai mult decât o afacere imobiliară – cu dezmembrare și valorificarea terenului și a infrastructurii – pentru că nici părinții lor nu au știut mai mult decât să fure. Iar asta s-a petrecut pe o economie care avea una din cele mai importante avantaje conparative din Europa – avantaje comparative care ar fi avut, însă, nevoie de o minimală VIZIUNE și o sănătoasă bună-credință.

Viziune și bună-credință…
Despre asta, însă, într-un comentariu viitor.
***

Cristian Grosu este redactor-șef al cursdeguvernare.ro

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

3 răspunsuri

  1. Intrebarea fara raspuns este de ce aceste declaratii „patrotice” apar atat de tardiv si numai atunci cand apare iminenta arestarii. In al doilea rand , afirmatiile fara demonstratie nu prea inseamna nimic , si indiferent de la cine vin, in nici o tara din lume si nu prea vad de ce la noi ar fi altfel.
    Realitatea trista pe este ca toata aceasta galagie mediatica nu face decat sa confirme faptul ca nu exista un proiect pentru Romania.
    Cine sa-l faca ?! „Varfurile” au avut si au cu totul alte prioritati si de aceea acum se calca reciproc pe bataturi si pe la DNA.
    In sfarsit, decat proiecte facute de 25 de ani de fosti securisti sau de fii lor , si de alde Hrebengiuc,Videanu,Elena Udrea,Toni Grebla, Barcina, Sarbu , etc. , mai bine lipsa.

  2. Stimate,
    Sergiu Simion,
    I.Exista un „proiect pentru Romania”, el fiind oferit fostului presed. Basescu, Guvernului Boc, P.M. Ponta, ca „proiect de reconstructie economica si industriala”, postaderare,dar care nu i-a interest pe nici unul, dintre acesti „destinatari”.Proiectul valorifica experienta asiatica a dezvoltarii economice rapide, tehnicile utilizate de tarile foste comuniste pentru accelerarea dezvoltarii industriale si instrumentarul de aducere a competitivitatii economice nationale, catre indicii tarilor dezvoltate!Ce sa faca Presedintele Iohanis, aflat in acelasi vid stiintific in domeniul reconstructiei economice a Romaniei, alaturi de cei (din PDL)care intre 2010 si pierderea guvernarii(PDL)in 2012, au refuzat evaluarea si prompvarea acestui unic proiect?Romania are proiectul necesar, insa nu am „calea” de a-l face cunoscut Presedintelui, fiindca pina la el te maninca…consilierii!
    Daca imi comunicati un E-mail, la Caliman.eugen@yahoo. com, sint dispus sa va comunic scrisoarea de oferta a „proiectului de tara”, catre premierul Ponta – care a ramas fara nici un raspuns pozitiv.
    II.Acest tip de declaratii „avertizante”, patriotice, au fost in permanenta facute pe acest portal si in special, de autorul articolului.
    Daca autorul este doar un ziarist, iar nu ceva cu „putere” de actiune/decizie in stat, asta-i altceva…

    cu stima,

  3. Excelenta prezentare.
    Intelectualii tarii, cunoscatorii, trebuie cumva sa gaseasca o cale pentru a-i pune pe guvernantii nostri aiuriti sa urmareasca o linie cit de cit corecta si stabila.
    Anul trecut s-au cheltuit pe investitii 5-7 mld euro. Poate sa spuna cineva ce obiective concrete s-au realizat?
    Anul acesta se va cheltui cel putin aceiasi suma; poate cineva sa spuna concret pe ce?
    Licitatiile trebuie sa fi obligatorii pentru indifert ce sume. Altfel n-are cum se dezvolta competitia, care trebuiesa fie chiar la nivel de comuna. Etc, etc…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

3 răspunsuri

  1. Intrebarea fara raspuns este de ce aceste declaratii „patrotice” apar atat de tardiv si numai atunci cand apare iminenta arestarii. In al doilea rand , afirmatiile fara demonstratie nu prea inseamna nimic , si indiferent de la cine vin, in nici o tara din lume si nu prea vad de ce la noi ar fi altfel.
    Realitatea trista pe este ca toata aceasta galagie mediatica nu face decat sa confirme faptul ca nu exista un proiect pentru Romania.
    Cine sa-l faca ?! „Varfurile” au avut si au cu totul alte prioritati si de aceea acum se calca reciproc pe bataturi si pe la DNA.
    In sfarsit, decat proiecte facute de 25 de ani de fosti securisti sau de fii lor , si de alde Hrebengiuc,Videanu,Elena Udrea,Toni Grebla, Barcina, Sarbu , etc. , mai bine lipsa.

  2. Stimate,
    Sergiu Simion,
    I.Exista un „proiect pentru Romania”, el fiind oferit fostului presed. Basescu, Guvernului Boc, P.M. Ponta, ca „proiect de reconstructie economica si industriala”, postaderare,dar care nu i-a interest pe nici unul, dintre acesti „destinatari”.Proiectul valorifica experienta asiatica a dezvoltarii economice rapide, tehnicile utilizate de tarile foste comuniste pentru accelerarea dezvoltarii industriale si instrumentarul de aducere a competitivitatii economice nationale, catre indicii tarilor dezvoltate!Ce sa faca Presedintele Iohanis, aflat in acelasi vid stiintific in domeniul reconstructiei economice a Romaniei, alaturi de cei (din PDL)care intre 2010 si pierderea guvernarii(PDL)in 2012, au refuzat evaluarea si prompvarea acestui unic proiect?Romania are proiectul necesar, insa nu am „calea” de a-l face cunoscut Presedintelui, fiindca pina la el te maninca…consilierii!
    Daca imi comunicati un E-mail, la Caliman.eugen@yahoo. com, sint dispus sa va comunic scrisoarea de oferta a „proiectului de tara”, catre premierul Ponta – care a ramas fara nici un raspuns pozitiv.
    II.Acest tip de declaratii „avertizante”, patriotice, au fost in permanenta facute pe acest portal si in special, de autorul articolului.
    Daca autorul este doar un ziarist, iar nu ceva cu „putere” de actiune/decizie in stat, asta-i altceva…

    cu stima,

  3. Excelenta prezentare.
    Intelectualii tarii, cunoscatorii, trebuie cumva sa gaseasca o cale pentru a-i pune pe guvernantii nostri aiuriti sa urmareasca o linie cit de cit corecta si stabila.
    Anul trecut s-au cheltuit pe investitii 5-7 mld euro. Poate sa spuna cineva ce obiective concrete s-au realizat?
    Anul acesta se va cheltui cel putin aceiasi suma; poate cineva sa spuna concret pe ce?
    Licitatiile trebuie sa fi obligatorii pentru indifert ce sume. Altfel n-are cum se dezvolta competitia, care trebuiesa fie chiar la nivel de comuna. Etc, etc…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: