Cristian Grosu / ANAF: contrarevoluție și reformă

de Cristian Grosu | 10.1.2016 .

Cristian-Grosu-11Sunt 2 motive pentru care reformarea ANAF trebuie să fie prioritatea anului 2016 – în materie de upgradare a instituțiilor publice. Iar ele privesc toate firmele din România care joacă la vedere.

Primul ține de prejudiciile pe care le face pe bugetele publice brusca relaxare fiscală : greul bugetelor (pândite de imprevizibile deficite) cade pe ANAF.

Al doilea motiv : experiența ultimilor 3-4 ani ne arată că, prins sub stringențele creșterii ratei de colectare, ANAF a apelat la măsuri arbitrare, chiar abuzuri, chiar încălcări flagrante ale legii atunci când a năvălit peste firmele sleite de criză și le-a confiscat și ceea ce nu datorau.

Trei exemple :
poprirea și executarea din toate conturile unei companii a sumelor întârziate la plată – chiar și după săptămâni, chiar luni de când acestea fuseseră plătite. O recunoaștea, la acea dată, însuși actualul președinte al ANAF – Dl. Gelu Ștefan Diaconu, într-un interviu acordat cursdeguvernare.ro.
Apoi: reinterpretarea legilor la ani de zile după ce acestea fuseseră aplicate într-un anume fel chiar cu consimțământul inspectorilor ANAF : scandalul meseriilor liberale de anul trecut, în baza căreia guvernul Ponta a dat așa zisa ”amnistie” se referea, în fapt, la amnistia ANAF în fața celor deciși să-și caute dreptatea în justiție.
În fine, presiunea dublă la care sunt supuse companiile transparente din România, aflate între nicovala concurenței neloiale făcute de evazioniști, și ciocanul ANAF care dacă vine în control ține morțiș să nu plece cu mâna goală : în definitiv, cei transparenți sunt singurii care plătesc.

Exemplul de mai jos nu e un capăt de țară : dar arată că ANAF, în loc să progreseze și să se ”destupe”, a luat-o în sens invers :

Exemplul vizează toate firmele care plătesc TVA, iar afrontul ordinului ANAF atât la bunul simț și la logică, cât mai ales la legi în vigoare și Constituție crează situații hilare de-a dreptul, dacă nu ar crea probleme suplimentare companiilor.

E vorba de celebrul (prin inepțiile și ilegalitățile de ultimă oră) ale celebrului formular 088.

Mai întâi exemplul ..

Ordinul ANAF (valabil, în esență, încă de anul trecut) publicat în MO în 6 ianuarie, obligă firmele care vor să se înregistreze în scopuri de TVA + firmele deja înregistrate deja, dar care fac anumite modificări minore în organizarea proprie, să depună o declarație față de care securitatea sau miliția lui Ceaușescu ar fi plesnit de invidie.

Detaliile ordinului pot fi citite, punct cu punct – AICI – LINK.

Să le luăm (ba chiar cu haz de necaz) la rând :

1-, O prevedere soft :

De ce trebuie ca asociații unei companii să-și declare la ANAF și studiile și alte venituri decât cele din compania unei sunt acționari ?

Dacă asta are relevanță pentru decizia ANAF de a acorda înregistrarea de TVA, atunci încalcă însăși Constituția, care prevede dreptul neîngrădit de asociere.

Dacă nu are relevanță, ce caută această prevedere în Ordinul ANAF – numai ca să încarce pe toată lumea, de la contabili la administratori și asociați ?

Dacă Mark Zuckenberg s-ar decide mâine să încerce niște milioane în România, ce venituri din ultimele 12 luni ar trebui să declare și cine va verifica acuratețea acestor informații ? Mai ales că legea română îl pune, firesc, pe aceeași treaptă cu Gogu Paraschiv care ține un bitic în Mizil.

2-, Prevederea midle:

De ce trebuie administratorii unei companii să-și declare și studiile și veniturile nu doar la ANAF, ci la compania care depune formularul la ANAF ?

Această prevedere încalcă cel puțin 2 lucruri :

a- Directiva Ghișeului Unic – care prevede că o companie (actionari, administratori, sediu etc) depune într-un singur loc (la Registrul comertului) toate datele necesare, iar codul numeric personal îi ține pe harta fiscului.

B-dreptul la viață personală : e dreptul unui administrator sau acționar ca ceilalți din companie (care fac și depun formularul) să nu-i știe veniturile și sursele de venit pe care le face în alt loc decât compania la care lucrează cu mandat.

Este probabil că o atare prevedere a ANAF se referă la oamenii străzii care iau asupra lor companii purtătoare de TVA : însă pentru câteva sute de aurolaci buzunărești și chemi la raport întreg mediul de afaceri – cu tot ce înseamnă el ca administratori si asociați/acționari ?

3- Prevederea hard :

Nu e suficient să depui toate acestea la înregistrarea în scop de TVA :

Formularul trebuie refăcut ori de câte ori se schimbă chiar și sediile secundare ale companiei (de exemplu, punctele delucru) deși (chiar dacă) sediul fiscal al companiei rămâne neschimbat.

Lista situațiilor în care toate porcăriile de mai sus trebuie refăcute și redepuse e lungă, însă din toate acele prevederi, sar în ochi consecințele uneia :

Legea spune că dacă o companie atinge pragul cifrei de afaceri de 65.000 de euro, este obligată să se înregistreze în scop de TVA – în caz contrar i se reține TVA-ul chiar dacă nu l-a facturat. Ce se întâmplă în cazul că acea companie nu ”trece” testul ANAF la înregistrare ? Căci :

4- Varianta superhard :

Ordinul nu prevede punctajul (oare cum ar putea ?) după care datele personale privind veniturile și studiile asociaților și administratorilor (depuse și redepuse în cele mai inutile momente) primesc sau nu dreptul de TVA.

Mă tem, însă, că nici nu este asta ideea și nici nu se vor atinge obiectivele Ordinului :

Mai întâi, Ordinul pune presiune și complică lucrurile în companiile care acționează la vedere, Nu pe evazioniști :
probabil că până și Dl. Gelu Ștefan Diaconu are măcar bănuiala că pe evazionști îi doare-n cur și de formularul 088 al domniei sale și de domnia sa
.

În al doilea rând, …..

Ei, în al doilea rând e mai complicat :

… Și consecințele

E mai complicat pentru că ne doare pe noi, și Nu acolo unde-i doare pe evazioniști.
Pentru că experiența ultimilor ani ne-a dovedit că ANAF, la ordin politic și sub presiunea deciziilor foarte proaste luate de guvernul care l-a pus acolo, a folosit acest gen de Ordine și această manieră de control al unor situații absurde, pentru a scoate din mediul de afaceri și bani pe care companiile Nu îi datorează potrivit legii fiscale.

În cazul de față, chiar dacă o companie are plătite impozitele la zi (și numai ”privații” știu cât de greu se face acest lucru ! – și nu hătașii Dlui. Diaconu) poate să nu primească dreptul de TVA dacă nu-și depun oamenii sursele de venituri care nu au nicio legătură cu compania (și pe care si-au plătit și pe ele impozitele !) sau declarațiile de studii.

Ordinul de mai sus arată un recul al mentalității ANAF, o poziționare mai proastă față de mediul de afaceri transparent și o radicalizare între cele două entități care ar trebui să coopereze : mediul de afaceri și ANAF.

Cu 3 consecințe concrete – ca niște informații încă nedezbătute public :

1- Păstrarea arbitrariului în evaluarea de către ANAF a companiei. Arbitrariu în evaluare, arbitrariu în presiune – cu 3 exemple – iar ultimele 2 luni din anul 2015 au fost grele pentru multe companii transparente :

-, un om de afaceri (locuri de muncă, impozite adevărate, organizare țiplă, viziune, strategie, rezultat ) mi se plângea că în 2 săptămâni a avut câteva zeci de controale. Se apropia, firește, bilanțul la care ANAF trebuia să traporteze pe rețelele de socializare creșterea ratei de colectare.

-, un altul mi se plângea de revenirea, în luna noiembrie, a obiceiului ANAF (obicei din vremea când era ministru Daniel Chițoiu și raporta depășiri record la încasare numai ca să-l ia ALDE în barca părăsită de PNL) de a trimite somații pe sume duble la penalități. (Până la urmă acolo ajungem – sunt zguduiți mii de oameni deștepți și locuri de muncă pentru ca un singur prost să-și păstreze un scaun politic).

Iată, deci, o metodă de-a raporta creșteri a gradului de încasare la buget (8% ) – după ceea ce se cheamă la ANAF transparență.

2- Deci – Lipsa de transparența modului în care ANAF reglementează.

-, Nici acum nu e limpede – și nici acest nou Ordin nu limpezește nimic – cum se stabilește cine este admis sau respins pe codul de TVA – procedura este netransparentă și

-, Puțini știu că oamenii de afaceri pe care-i chestionează ANAF înainte de-a emite un Ordin sunt puși să semneze clauze de confidențialitate pe discuțiile care vor deveni literă de lege în economia reală.

Cam asta e dezbaterea publică la acest nivel la care o virgulă mai la dreapta sau mai la stânga rade chiar și companii nevinovate.

-, Sau: ANAF pune pe rețelele de socializare (acum comunicarea oficială s-a mutat acolo !, cu răsp(â)undaci dintre salariații Agenției) performanțele obținute așa cum știm, însă nu spune și procesele în justiție deschise împotriva ANAF și, mai ales, rata în care ANAF pierde aceste procese.

Desigur, banii pierduți în urma abuzurilor sunt plătiți de stat, de la bugete – căci angajații ANAF, asemenea colegilor din celelalte instituții ale statului, nu au cum să plătească. Pentru că :

3- Lipsa răspunderii asupra deciziilor – fie de la vârful ANAF, fie de la nivelul inspectorilor, la controlul banal.

Cu o atare lipsă a unei legi a răspunderii funcțioarului public (care acum se bucură deo imunitate de facto !), cum, deci, să nu-și permită oricine să experimenteze reglementări care dau peste cap, încurcă, vulnerabilizează și complică viața companiilor, și așa prinse în stufoasele legi – de orice fel ?

(Tangențial am scris despre ele AICI _ LINK)

Dacă discuți cu oricine despre aceste lucruri, ești întrebat : dar mediul de afaceri de ce nu vorbește ?

Mediul de afaceri comun are 2 probleme, când e vorba de fisc :

Prima – de obicei merg la ”discuții” cu autoritățile reprezentanți ai patronatelor care, în loc să vorbească în numele patronatelor, își trag spuza pe turta firmelor lor și nu le mai pasă absolut deloc de cei pe care-i reprezintă. Asta e o mare problemă și vom reveni asupra ei – cine ce vorbește în numele economiei reale.

A doua problemă e frica : frica ca de dracul tocmai de arbitrariul cu care instituțiile statului reglementează și apoi execută reglementările si firmele supuse lor. Această frică are, însă, tendința să dispară : deja se coace o masă critică a oamenilor de afaceri neascultați în niciun patronat, neprezenți la niciun fel de negocieri, nebăgați în seamă de nicio entitate oficială – dar care pur și simplu s-au săturat.

Căci acest ”banal” ordin pe formularul 088 conservă toate tarele unei instutuții care în următorii ani va deveni cheie în România, iar logica, mentalitatea și viziunea care l-a produs sunt cele care vor ”reforma” ANAF și codul de procedură pentru următorii foarte dificilii ani :

Cu un deficit la limita derapajului anul acesta și cu un an 2017 și mai riscant (atunci se vor deconta de-adevăratelea efectele relaxării fiscale – când se va fi consumat efectul de bază) , cu un PIB potențial compromis de lipsa cronică a investițiilor din ultimii 2 ani și cu un an 2018 mult prea dependent de necunoscutele care bântuie Europa, contează foarte mult cum va fi aplicată legea fiscală și cum se vor aduna bani de la buget :

O reformare din temelii a ANAF – adică de la mentalitate la abordare a mediului de afaceri transparent – va decide (sau nu) dacă economia reală o va lua înapoi, în zona gri, speriată de o prezumtivă fiscalitate compensatoare pentru acești ani.

Nu știu dacă ordinul, formularul (acesta, precum și celelalte care vor mai veni) sunt direct din capul Dlui. Gelu Ștefan Diaconu, sau sunt rodul unor consultări și al unui ”ajutor” în materie de tehnici legislative.
Această întoarcere înapoi cu 10 ani a procedurii ar trebui, însă, să-l pună pe gânduri – măcar tot atâta cât îi pune pe gânduri pe oamenii de afaceri care țin România pe hartă.

***
NOTĂ: Nu am vorbit în materialul de față despre prevederile de bun simț ale Ordinului menit să combată infracțiunile cu TVA. Tocmai pentru că ele sunt în logica misiunii ANAF – și Nu ele dau bătăi de cap mediului de afaceri cinstit.

Publicat la data de 10.1.2016 .

2 comentarii

  1. Caliman Eugen - analist dezvoltare economica
    12.1.2016, 12:16 pm

    1.Niciodata clasa politica nu va face ANAF-ul prietenos si “egal” antreprenorilor romani, din motive lesne de inteles.Intr-o tara lipsita de economie si industrie nationala, aflata in deriva dezindustrializarii (dupa lipsa de 8 ani a investitiilor industriale), nu poate fi asteptata o imblinzire a factorului de jupuire de bani cu orice pret si mijloace, pentru Buget.
    2.Lipsa unui proiect de “reconstuctie economica si industriala”, care sa permita o relaxare fiscala prin cresterea numarului contributorilor, va lipsi mereu guvernele de orice posibilitate de a nu nu obliga ANAF-ul la o colectare “extremista”, intimidanta, urmare a promovarii unei presiuni fiscale nelimitate.
    2.Fara un proiect national postaderare, care sa asigure o crestere economica reala, adica a numarului intreprinderilor romanesti, care pot contribui la buget cu impozite si taxe in continua crestere, guvernele se afla intr-o continua “teroare a deficitului bugetar”.
    Teroarea aceasta, zilnica, lunara, trimestriala, semestriala si anuala asupra guvernelor, se transmite in mod deliberat administratiei financiare, devenita lipsita de un angajament contractual stabil, dependent numai de targhetul de incasari.Pe masura ce situatia economica-industriala s-a deteriorat, urmare a dezintegrarii industriale, comportamentul abuziv-amenintator al ANAF a devenit firesc, explicabil.Situatia este la fel ca in cazul dictaturii politice, in care teroarea politieneasca si politica se amplifica pe masura ce creste spaima guvernantilor de esecul stapinirii situatiei.In cazul de fata, teroarea fiscala se amplifica pe masura ce se deterioreaza situatia economica, iar guvernantii traiesc spaima imposibilitatii incasarii sumelor planificate bugetului.
    3.Aceasta spaima se transfera automat de la un guvern la altul, incit abuzul fiscal nu se va atenua niciodata, ci din contra el se va amplifica – pina la o adevarata dictatura a disperarii guvernantilor incapabili de a imbunatatii colectarea prin proiecte de dezvoltare economica.

  2. alex2
    27.1.2016, 11:11 pm

    ANAF se dovedeste periculos pentru cei care isi platesc taxele – vin peste oameni si le cauta nod in papura.

    Ar trebui sa simplifice lucrurile pentru cei care sunt buni contribuabili si sa se ocupe de marii evazionisti.

    Sunt niste lucruri simple pentru a combate evaziunea: TVA la facturi incasate si platite ar trebui stins automat, insa TVA pe facturi neplatite/ neincasate nu ar trebui returnat decat dupa o analiza foarte serioasa. Said sau cum il chema pe tipul cu motoarele de la Resita exportate in Africa nu avea nicio sansa sa ii vireze careva 500 milioane de euro – astfel frauda lui imensa cu TVA nu ar fi reusit daca trebuia sa existe si o plata reala.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Taxa de solidaritate cu junta militară. Ruinătorul război al cetățenilor de rangul 1 cu armata NATO

Lucrurile stau așa: generația de militari care a împușcat oameni la revoluție are pensii (speciale, desigur) mai mari decât generația care-și lasă sudoarea și...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Atenție la cele 3 cupluri

Noaptea și vara pe caniculă. Atunci când oamenii nu muncesc ziua, sau atunci când nu muncesc în logica funcționării instituțiilor – ci mută totul...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Ce-i de făcut în câteva ore: Mai poate fi oprit ceva din guvernul ăsta ?

Câteva observații pe care le considerăm esențiale cu privire la guvernul Tudose – care urmează să fie votat peste câteva ore. Poate că în...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Atenție la Puterea a patra! Frăția celor 9 nazguli

Cu un picior în vacanță și cu unul în calculele consecințelor pe care le poate avea desemnarea – complicată și dubioasă – a noului...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Un Macron mai mic pentru 30 de luni: premierii celor 3 din România tuturor

Chiar ar trebui să avem emoții înainte de aflarea numelui viitorului premier – pentru că momentul nu e unul obișnuit. Ba chiar e atât...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Valentin Naumescu / Momentul ”exploziei” din Asia se apropie: Este posibilă schimbarea regimului din Coreea de Nord?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Problema nord-coreeană nu este, desigur, nouă. Amenințarea confruntării militare în Peninsula Coreeană persistă, cu fluctuațiile cunoscute de la un deceniu la altul,...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Justețe și Justiție. Erorile în care se bălăcește ministrul Toader și momentul de răscruce al clemenței față de corupție

Cristian Grosu

Dl. Tudorel Toader, ministrul Justiției, pare decis să schimbe din temelii Codurile. Pregătește terenul, citează latinește, strecoară ca pe niște aluzii principiile după care...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Un nou experiment fiscal: Contul defalcat de TVA – sau cum reinventăm roata

Gabriel Biris

După deja discutatele și uitatele subiecte fiscale (impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri și taxa de solidaritate) care au pus pe jar...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Dan Bădin

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Nord Stream 2: cât business, câtă geopolitică și câtă neîncredere istorică? Ce vor spune președinții la Varșovia?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Pentru încă două-trei generații de est-europeni de acum înainte, asta dacă nu se întâmplă nimic rău pe continent până atunci, orice proiect...Citeste mai departe »

Câteva explicaţii economice ale luptei politice

Marin Pana

Miza pilonului II al sistemului de pensii, cel al contribuţiilor obligatorii administrate privat o constituie suma strânsă de la lansarea acestui sistem. Sistem menit...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / România sovietică, ocultismul decizional și reforma clasei politice

Cristian Grosu

PSD a ratat încă odată; și intră în siajul stângii franceze – rămânând calat pe combinația de frică, pupulism și prostie întreținută instituțional. Da,...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Ordonanța, ANAF-ul și soldații bătăliei cu prețurile de transfer

Andreea Paul

O reglementare mai atentă asupra prețurilor de transfer este necesară, dar ordonanța de guvern dată vinerea trecută nu este suficientă fără voința acțiunilor ferme...Citeste mai departe »

Cristian Diaconescu / Patru mesaje certe transmise de întânirea Trump – Iohannis

Cristian Diaconescu

Prin vizita Presedintelui Iohannis la Washington si angajarea dialogului, la cel mai inalt nivel, s-a marcat un moment interesant dar in acelasi timp cat...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Pericolele discursului economic: de la simplificare la manipulare

Mircea Coşea

Ar trebui să ne bucure tendința tot mai evidentă a societății românești de a discuta economie , despre rolul și efectele dezvoltării acesteia asupra...Citeste mai departe »

Cât plătim în plus pentru veniturile mai mari/impozitele mai mici ?

Marin Pana

Oficial ne merge bine. Suntem aproape de 60% cu nivelul de trai faţă de media UE în termeni de putere de cumpărare, salariile au...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Agresiunea împotriva României, încurajată și de ei și de noi

Radu Crăciun

Recent, asistand la prelegerea pe teme de securitate a unui domn general in rezerva, am invatat un nou termen: agresiune acinetica. Probabil ca nici dumneavoastra nu...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cele 4 mari probleme ale salarizării ca mită electorală. Despre compromiterea unui instrument de ordine în economie și societate

Cristian Grosu

1), La prima mare problemă a legii salarizării unitare – muncită vârtos zilele acestea și vândută iresponsabil în ultimele 6-7 luni – o să...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Adevăr și democrație

Valentin Lazea

Rândurile de mai jos constituie reflecții prilejuite de prelegerea „Ştiinţă, adevăr, democraţie. O alianță problematică?” susţinută de dl. profesor universitar dr. Mircea Dumitru, rectorul...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / De-euroizarea și aderarea la zona euro: o contradicție?

Daniel Daianu

De ceva timp Banca Nationala a Romaniei publica minute ale sedintelor Consiliului de Administratie. Si in acestea se mentioneaza o tendinta de crestere a...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română