Cristian Grosu / Agenda: Remanierea lui Cioloș, Panama-ul de Rahova și investitorii străini fără aviz

Evenimentele se succed cu repeziciune ca într-o acțiune profesionist făcută de manipulare, astfel încât, ca de obicei, lapidara listă personală salvează aprecierea relevanței. Cum ar spune poetul – 4 puncte-n lista asta, care largă-i, care scurtă-i :

1-, ”Surse politice” au răspândit prin presa quality certitudinea că se așteaptă, de la premierul Dacian Cioloș, o remaniere scurtă după Paște : i s-ar zice ”reevaluarea unor miniștri”.

Printre cei vizați – afirmă aceleași ”surse politice”, s-ar număra ministrul Muncii și, surpriză, eficacele ministru al Transporturilor.

Lucrurile stau așa:

Presiunile politice asupra guvernului Cioloș sunt atât de primitive, entuziasmul electoral al oricărui ”VIP” din partide atât de jenant, și suma telefoanelor care bat până la palatul Victoria atât de mare, încât miniștrii au ajuns să lucreze cu o singură mână : pe cealaltă și-o țin lipită de cur.

Există în stufosul aparat guvernamental (conceput în ultimii 25 de ani ca un sistem de sinecuri, și nu un mecanism performant și de expertiză) o galerie de oameni de care, se zice, nici Dumnezeu nu se poate atinge până la Judecata de Apoi. Cum până atunci – se speră – ar mai fi ceva vreme, miniștrii lui Dacian Ciloș s-au gândit că n-ar strica să scape măcar de funționarii care sabotează, care nu-și cunosc fișa postului, care stau acolo ca un doctor în spitalul de stat ca să-și trimită pacienții la cabinetul său privat – sau pur și simplu deșcele bătrâne uitate de Ilie Verdeț în tranșee (există, la propriu, așa ceva). Ei bine, până și pe un astfel de sabotor e greu să-l dai afară dacă un partid sau altul dă un telefon foarte dedicat.

Pe lângă gestiunea unui astfel de capital uman, mai e nevoie de legislație, de sprijin parlamentar pentru cele mai de elementare măsuri, de voință politică pentru cele mai stringente priorități – alături de un strop de bun simț și de măcar puțină rațiune.

Or, echipa lui Cioloș e atât de dintr-un alt film decât cei care-i dau voie să administreze țara, încât, chiar și după ce va dispărea pericolul unei moțiuni care să treacă, tot va începe lupta de decredibilizare a cabinetului – din ambele părți ale parlamentului : de fapt, toată lumea, de la PSD până la PNL se consideră – nu-i așa ? – ”în opoziție”.

Revenind la miniștrii ”remaniabili” (după criteriile partidelor din Parlament) – două observații :

la Muncă nemulțumirea politicienilor pleacă de la lipsa de sensibilitate pentru salarii (salariile bugetarilor, să ne-nțelegem).

Iar în ce-l privește pe ministrul Costescu, de la Transporturi, un om cât se poate de la locul potrivit în acest guvern :

ar fi fost și imposibil ca, după ce-a intrat peste mafia strămoșească de la CNADR, să nu se aleagă măcar cu păduchi lați.

2-, Entuziasm mare după dezvăluirile privind conturile din Panama ale bogaților din țările lumii – adică și din România.

3 mici dezamăgiri anticipate aici:

-, pentru autorități : cum naibii să pui mâna pe banii din Panama ai grupului de la Monacco, câtă vreme nu reușești să-l execuți pe Dan Voiculescu pe bunurile poprite încă de la începutul anchetei ?

-, putem pune pariu că SRI, SIE și ANAF n-au știut nimic, în toți acești ani, de unde veneau tot felul de cotizații (mai multe chiar decât taxele legale care strivesc pe un antreprenor) ?

-, toate astea nu înseamnă că dezvăluirile din Panama nu folosesc la nimic : pe unii o să-i vedem la televizor curând. Selectiv, firește.

Și 3 mici PS-uri aici:

Declarația ministrului Agriculturii cu privire la cele 35 de miliarde de euro scoase din țară în în numai câțiva ani are o mică hibă : lipsește virgula. Păcat – lipsa ei compromite și celelalte lucruri absolut reale pe care le-a scos pe gură un om care chiar știe agricultură și care chiar cunoaște cum merge treaba cu piața agroalimentară.

Al doilea: Ioana Petrescu, domnișoara care a coborât din Facultate direct în postul de ministru al Finanțelor (ca să facă servicii concrete companiilor care dezechilibrează economia și un cod fiscal croit pentru grupurile marilor rechini) – ”fata cu MTO-ul” – deschide gura marți și se întreabă cu voce tare : ”De ce tace ministrul de finante în chestiunea Panama.”

”Afacerea Panama” nu a produs nici a zecea parte din prejudiciile pe care Dra. Petrescu le-a produs prin favorizările și distorsiunile care vor lucra în următorii 10 ani prin noul cod fiscal. Consultanții pe care-i incriminează acum fostul șef al ANAF știu de ce. Știu bine de ce.

Al treilea: S-a încălcat tabu-ul cu pucăria și cătușele. De la un fost premier la ultimii golani din teritoriu, lumea se plimbă pe la televiziuni cu haina în cap. Dar nu dăm la vaccin : nu încălcăm tabu-ul cu banii..

3-, Bucureștiul a dat lovitura. Statul a băgat 6.6 milioane de euro ajutor într-o firmă austriacă pentru ca aceasta să pornească afacerea compexului Therme: dacă tot ai printre cele mai mici impozite din Europa nu strică să mai iei ceva de la investitorii români săraci ca să dai la investitorii de afară bogați (că asta înțelegem noi, aici, prin economie de piață..).

Avem, în schimb, o problemă: Therme funcționează cu ajutor de la stat (că tot e capitalism …) dar, potrivit unui document pe care l-au obținut în urmă cu câteva zile colegii de la B1Tv, încă nu i s-a eliberat autorizația de mediu.

Bun, nu avem prea multe posibilități- sunt doar două :

-, Fie:  cum adică îi dai tu, stat, 6,6 milioane de euro unei firme care nu a obținut  autorizațiile tot de la tine, stat – dar care funcționează în condiții în care o firmă autohtonă ar fi închisă instantaneu și cu camerele de televiziune pe ele ?

-, Fie, cealaltă față a problemei : cum să nu-i dai autorizație tu, stat, din moment ce se presupune că, dându-i 6,6 milioane ajutor de stat, ai verificat o dată și se presupune că ai găsit totul în regulă ?

4-, Fostul premier (să mai spună cineva că nu există telepatie) : după ce fostul șef al ANAF a ieșit pe blogul personal ca să incrimineze presiunile pe care le-a făcut asupra sa capitalul străin și o ambasadă, Victor Ponta s-a repezit și a confirmat cu detalii : era vorba de ambasada Olandei.

Lucrul e mai serios decât ce scrie fostul premier pe facebook – și o să le luăm la rând :

a-, fenomenul e real și grav – cursdeguvernare.ro a scris despre presiunile capitalului extern (inclusiv prin ambasade) AICI_LINK.

Nu am dat nume pentru că sursele noastre nu au reușit să ne furnizeze dovezi : dovezile erau, o recunosc chiar ei astăzi, la fostul șef al ANAF și la fostul premier.

b-, companiile străine de consultanță pe care le acuză (sanchi!) astăzi fostul șef al ANAF erau tocmai cele îngrijorate în urmă cu câteva luni că Dl. Diaconu ar putea fi dat afară de la ANAF – cu care, de altfel, au făcut afaceri foarte profitabile: consultanța (pe bani publici) consta în promovarea intereselor clienților (pe alți bani) în fața ANAF.

c-, Singura entitate din România (o țară plină de viteji) care a cerut transprentizarea contractelor de consultanță ale ANAF a fost cursdeguvernare.ro (un link AICI). Ăsta era un subiect tabu de ani de zile, dar uite că până la urmă s-a întâmplat : dar a fost posibil numai după ce fostul șef al ANAF a fost dat afară.

d-, discriminarea capital extern/autohton există în continuare – dar ea nu se combate prin naționalismele ieftine cu care fostul șef al ANAF și fostul premier încearcă să abată atenția de la haosul și favoritismele lăsate la Fisc: noi nu ne-am ”ridicat împotriva” capitalului extern, ci doar împotriva discriminării pe care autoritățile românești o fac în încurajarea investițiilor și în tratamentul companiilor de către Fisc.

3-, ca exemplu: un raport al Curții de Conturi pe anul 2014 (ignorat de toată lumea – de la autorități la presă) atrage atenția că ANAF, sub comanda Dlui. Diaconu, a evitat cu obstinație companiile mari si pe cele cu prețuri de transfer (cele cu capital străin) și s-a concentrat pe contribuabilul vulnerabil, cel autohton – pentru care nu intervine nicio ambasadă.

O fi știind despre astea și fostul premier Ponta – altfel n-ar fi sărit așa de prompt din baie după autodenunțul fostului președinte al ANAF…

Și aici un PS: există aici o cheie pe care un guvern de oameni deștepți o poate folosi pentru a trece dincolo de zidul care izolează economia (și însăși societatea) românească de piața/viața coerentă europeană.

Dar despre asta, curând, într-un alt fel de articol…