Produsul Intern Brut (PIB) nu ai este demult o măsură relevantă pentru creșterea economică reală, sustenabilă și responsabilă pentru generațiiile următoare, potrivit mai multor studii găzduite de Credit Suisse Research Institute în raportul „Viitorul PIB”.
Indicatorul PIB este, totuși, una dintre cele mai relevante, deși a fost gândit în anii ’30 ai secolului trecut și, chiar dacă au fost puse la îndoială încă de pe atunci, în metodele de calcul se păstrează altgoritmi din anii ’40.
Rezultatele modelării creștereii economice nu iau în seamă efectele poluării, ale revoluției digitale și nici ale celei energetice, determinată de faptul că resursele nu sunt inepuizabile.
Acum 80-90 de ani, Omenirea ignora sau trata ca absurde atributele actuale dezvoltării, unele dintre ele încă prezente doar în arsenalul SF, potrivit autorilor studiilor din raportul citat.
„Evaluările PIB nu furnizează nici un indiciu despre distrugerea capitalului societății, de pildă prin lipsa de acces la educație, sau prin epuizarea resurselor naturale de dragul profitului imediat”, scrie Urs Rohner, președintele consiliului de administrație al credit Suisse.
Totodată, „inadecvarea statitisticilor la experiența reală ca urmare a inovării este motivul pentru care tehnicile de măsurare au ieșit î n evidență”, spune în studiul său Diane Coyle, profrsor la Universitatea Cambridge.
Statisticile intră în încurcătură când măsoară, de pildă, productivitatea ca valoarea a producție pe lucrător și oră. Creșterea productivitatății a scăzut constant în economiile avansate, deși acestea sunt cele mai digitalizate și mai robotizate, iar efectele pozitive ale acestora sunt evidente.
Calculul PIB ignoră timpul economisit prin utlizarea tehnologiei, dar și felul în care sunt incluse (sau nu) costurile viitoare și deseori și cele prezente ale poluării.
„Băncile centrale stabilesc politica monetară în acord cu diferența dintre PIB-ul curent și cel potențial – dar dacă nici una dintre aceste măsuri nu este sigură?” – se mai întreabă profesoara de la Cambridge.
Sistemul Conturilor Naționale și statisticile macroeconomice aferente (șomajul sau indicii prețurilor de consum) își au originile în Marea Criză din 1929 – 1933 și în cea a celui de –al doilea Război Mondial.
În ciuda tuturor ajustărilor de atunci încoace, metodologiile de măsurare a dezvoltării încă mai sunt criticate pentru deficiențe.
Indicatori care țin seama de dezvoltarea sustenabilă și responsabilă
Măsurarea dezvoltării economice ar trebui să dea seama despre impactul asupra mediului și despre sustenabilitatea creșterii.
Faptul că în PIB sunt incluse costurile de îndepărtare a efectelor poluării poate trece drept creștere economică. PIB are relevanță doar în conjunctură cu alți indicatori.
Una dintre cele mai populare abordări este cea a Venitului Național Sustenabil , care nu numai că ia în calcul sustenabilitatea în măsurarea venitului, dar poate fi utilizat și ca măsură a degradării mediului, prin diferența dintre venitul de fapt și cel potențial.
Indicatorul Genuine Progress Indicator (GPI, al progresului real / autentic) ia în considerare aspecte sociale și de mediu care sunt neglijate în calculul PIB. GPI începe cu datele de consum , ca și în calculul PIB.
Apoi este ajustat prin:
- deducerea inegalităților de venituri, a costurilor cu infracționalitatea și cu degradarea mediului, ca și prin
- adăugarea impactului unor servicii ca infrastructura publică, sau al voluntariatului și gospodăriilor.
Desigur, „Viitorul PIB” nu este prima culegere de studii privind relevanța PIB, ca măsură a dezvoltării, sau care încearcă să o completeze pe aceasta.
Printre cele mai recente, se numără rapoartele privind Dezvoltarea Umană ale Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, care iau în calcul, din 1990 încoace speranța de viață, accesul la educație , sănătate și informații, în căutarea unei expresii mai complete a societății.
Un grup de experți conduși de economistul Joseph Stiglitz a realizat în 2009 un raport privind integrarea costurile sociale și de mediu în PIB.
