Trei zile – aruncat, cu muciosul, în avion – să depanăm din mers niște probleme, în timp ce respirăm la suprafață, fără masca de oxigen.
Concertul a durat o oră și jumătate – la final am strigat eu însumi Bravo! și Bis!, cot la cot cu capitaliștii dracului care ne fură țara de sub șezut în timp ce aplaudă un român înșurubat acolo ca să rămână om, că aici ar fi fost un biet profesoraș de muzică, tras la fund de delirul vreunuia din bestiarul nostru de miniștri ai Educației:
De fapt, ca să fiu sigur că nu mint, trebuie să pun la socoteală și jumătatea de zi petrecută în Heidelberg – pe care nu-l mai văzusem de 25 de ani:
știam unde trebuia și de ce trebuia să mă întorc rapid:
Știam că trebuie să mă întorc să nu pierd și să iau sub lupă dansul LOR pe masă, pe care România trebuie să-l suporte de fiecare Crăciun: acum se fac ticăloșiile cele mari, când lumea e concentrată cu privirea spre frumos și spre viață. ”Dansul LOR” pe masă: dictatorul, căteții lui, argații, cârpele, oportuniștii, juveții, damele și popii lui:
Astfel că mi-am băgat degetul în urechea aia, și am ascultat cu cealaltă:
Apoi m-am aruncat în avion și m-am întors ca să nu ratez nimic.
Țara asta – cu adevărat frumoasă și cu adevărat bogată – merită altceva, cu totul altceva, decât să fie condusă prin procesarea a ceea ce e mai slab, mai urât, mai ignorant și mai subdezvoltat într-o inimă de om simplu:
țara asta merită să fie condusă invers – procesând ce e mai frumos, mai cald și mai de calitate într-un om:
Un Crăciun Fericit tuturor! –
iar în Anul Nou mult curaj pentru a spulbera diviziile de incompetență, rea credință, micime sufletească și malformații de caracter ale celor care o vor strâmbă și docilă; și de a pune în locul lor (locul LOR) lucrurile luminoase pe care țara asta chiar le merită!
