Camera Americană de Comerț în România (AmCham Romania – ACR) a dat publicității un raport în care definește drept prioritate absolută pentru România creșterea competitivității în contextul globalizării economiei mondiale. O competitivitate crescută este văzută drept calea pentru a crește PIB/locuitor și nivelul de trai al românilor, precum și pentru obținerea unei marje de profit mai ridicate.
În abordarea ACR, un mix între performanța marilor companii multinaționale și succesul dezvoltării IMM-urilor autohtone este de natură să asigure această competitivitate crescută și să ducă la consolidarea unei clase mijlocii capabile să absoarbă efectele inerente ale ciclurilor economice de creștere și recesiune care definesc societatea capitalistă.
Măsurile propuse de AmCham Romania sunt diverse dar se concentrează pe zona de fiscalitate. O trecere în revistă a acestor propuneri ar fi utilă la elaborarea politicilor publice și, de aceea, le prezentăm pe cele mai puțin tehnice.
Astfel, la nivelul taxării, recomandările ACR privesc, în primul rând, menținerea cotei unice de impozitare și eliminarea oricăror prevederi legale ce au ca efect distorsionarea acesteia. Pentru apariția de noi locuri de muncă și dezvoltarea investițiilor, cea mai bună cale ar fi reducerea contribuțiilor sociale pentru pensii și șomaj și plafonarea contribuțiilor pentru sănătate.
Potrivit ACR, reducerea ratei de TVA pentru alimente și produse destinate copiilor, după modelul european prevalent, este calea pentru a devolta producția și desfacerea pe acest segment de piață pentru încurajarea natalității, menită pe termen lung să atenueze dezechilibrul dintre contribuabili și asistați.
Un aspect asupra căruia insistă ACR și este mai puțin dezbătut la noi este asigurarea corelării dintre Codul Fiscal și normele sale de aplicare. În practică se întâlnesc numeroase situații în care normele metodologice exced sau chiar intră în contradicție cu prevederile din Codul Fiscal, ceea ce încalcă un principiu elementar de drept.
ACR atrage atenția că facilitățile pentru sectorul de cercetare-dezvoltare (R&D) sunt inoperabile în prezent din cauza procedurilor neclare și deducerilor insignifiante din baza taxabilă a companiilor. Este recomandată introducerea unor amendamente la Codul Fiscal care să permită dubla deducere pentru cheltuielile ce se califică drept R&D și să simplifice aplicarea în practică a facilităților.
În fine, dar nu în ultimul rând, pe domeniul social, companiile americane vin către statul român cu solicitarea de a permite deductibilitatea unor cheltuieli de sponsorizare necesare pentru implicarea în comunitatea locală în limita a 0,6% din cifra de afaceri anuală, fără limitări legate de profitabilitate. O asemenea prevedre ar spori numărul comapniilor care fac donații pentru îmbunătățirea calității serviciilor sociale și ar compensa finanțarea deficitară de la bugetele publice.
Oarecum paradoxal, oamenii de afaceri americani sunt cei care schițează prioritățile pentru România – cum am putea să păstrăm în țară competențele profesionale, cum să promovăm dezvoltarea unui sector-cheie pentru creșterea economică și prin cale putem îmbunătăți serviciie publice aflate în suferință. Sunt teme care, în viziunea AmCham ar trebui să intereseze mai întâi România, ca principală și potențial beneficiară, nu pe cei care pot obține profituri și din altă țară, mai deschisă la nou și mai atentă la temele de dezbatere publică realmente importante.
4 răspunsuri
Referitor la propunerile AmCham relatate in acest text am un comentariu: aproape toate sunt corecte. Mai putin propunerea privind reducerea contributiei la fondul de somaj.
In prezent, contributiile platite de angajat si angajator sunt de 0,5% din salariul brut angajatul si 0,5% angajatorul. Este mult prea putin pentru a finanta corespunzator politicile active pe piata muncii.
Bugetul ANOFM in 2012 este de doar 0,5 mld. euro adica 0,36% din PIB. Media europeana este de 2,1% din PIB, iar in tarile care au flexibilizat piata muncii de pana la 4% din PIB!!! Agentia lucreaza doar cu 2000 de oameni la nivel national. In aceste conditii este de inteles de ce nici somerii, nici firmele, nici absolventii nu primesc un sprijin profesionist in cautarea fie a unui loc de munca, fie a unor salariati competenti. Fondurile dedicate formarii profesionale a somerilor sunt total insuficiente pentru o pregatire de calitate. Firmele se plang ca nu reusesc sa gaseasca mana de lucru bine pregatita, dar numai 1,6% din totalul salariatilor primesc un program de formare profesionala oarecare intr-un an. Este mult, mult mai putin decat in oricare stat membru UE.
In realitate, daca dorim o forta de munca mai competenta si pregatita de munca este nevoie de cresterea bugetelor ANOFM si a efectivelor ei. Pentru comparatie, efectivele serviciilor publice de ocupare au crescut in Marea Britanie, Germania, Franta sau Danemarca in timpul crizei – cand este nevoie mai mare de ele! – nu au scazut, ca la noi, dupa mintea guvernului Boc. In acele state, la fiecare 10.000 someri exista intre 221 de specialisti angajati ai serviciului public de ocupare (Marea Britanie) si 425 (Germania). Cand specialistul are in portofoliul sau profesional sa se ocupe de 25-35 someri chiar poate sa faca ceva concret pentru ei, sa le gaseasca un angajament, un curs potrivit pentru a-si gasi un loc de munca. La noi, la aproape 700.000 someri BIM exista doar 2000 angajati ai ANOFM. Nimeni nu poate sa se ocupe de peste 300 de soemri cum se cuvine!
Nu, nu exista spatiu pentru scaderea contributiilor la fondul de somaj. Poate doar la pensii. Resursele ANOFM trebuie sa creasca daca dorim o politica eficienta si eficace de ocupare a fortei de munca. Mai putin decat acum ar insemna practic desfiintarea asigurarilor pentru somaj si abandonarea somerilor. Si nu este bine!
@casandra
Nu mai tin bine minte dar anumite fonduri pentru pregatirea profesionala a tinerilor absolventi , someri , etc se pot obtine de la UE . Inclusiv recalificarea anumitor angajati se poate finanta din fonduri nerambursabile UE . E mai eficient decit a trimite in pensie anticipata . 🙂
Din acest punct de vedere , problema Romaniei e ca nu atrage fondurile UE . Curios ca nu se gaseste niciodata un vinovat . 🙂
@Stefan A.
Da, ai dreptate, exista fondurile europene. Dar, pentru a le atrage si utiliza corespunzator, trebuie sa existe:
1. Cofinantare nationala
2. Capacitate institutionala a ANOFM (implicata in proces) de a evalua si controla proiectele. Cu doar 2000 de oameni care trebuie sa proceseze cererile somerilor, sa tina legatura cu firmele, sa implementeze cele 20 de programe „active” pe piata muncii, etc. nu prea mai sunt persoanele care sa se ocupe cum se cuvine si de proiectele europene in domeniu
3. un sistem bine coordonat de furnizori de formare profesionala. Consolidarea celor actuali (foarte firavi si chiar nepregatiti serios)nu poate fi un proces haotic. ANOFM ar trebui sa aiba resurse se implicare in orientarea dezvoltarii acestor furnizori in raport de prognozele privind ocupatiile necesare in viitor.
Banii europeni ar fi vitali, dar ANOFM este atat de „debila” in prezent incat a cazut sub pragul de minima functionare eficienta. Este o institutie muribunda.
mie ce mi s-a parut superinteresant in articole e
„solicitarea de a permite deductibilitatea unor cheltuieli de sponsorizare necesare pentru implicarea în comunitatea locală în limita a 0,6% din cifra de afaceri anuală, fără limitări legate de profitabilitate.”
au prevazut si procentul: nici 0,5 sau 0,75 sau macar 1%, ci fix 0,6%, iar acesta ar fi dedus din cifra de afaceri (nu din profitul net sau macar brut). Nu stiu pe ce si-au bazat o astfel de propunere (ma refer la calcule), dar vad ca preocuparea majora este imbunatatirea calitatii serviciilor sociale prin donatii. Din pacate, ceea ce se creioneaza aici nu este „compensarea finantarii deficitare de la bugetele publice”, ci o redistribuire pe care sa o faca aceste companii: deducerea amintita inseamna reducerea veniturilor la bugetul de stat si sporirea veniturilor „bugetelor publice” fix cu suma dedusa de companii si donata…care bugete in treacat fie amintit de la bugetul de stat se alimenteaza din gros, asta in cazul in care e vorba de bugetele locale. Iar asta in cazul in care nu exista prevedere legata de profitabilitatea firmei, pare a fi spalare de bani.