Modul în care se desfăşoară procesul de legiferarea ridică întrebarea dacă pentru România nu ar fi mai potrivit un parlament unicameral, spune Comisia de la Veneţia, în Opinia referitoare la proiectul final de revizuire a Constituţiei, opinie dată publicităţii luni.
Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) a dat publicităţii Opinia referitoare la proiectul final de revizuire a Constituţiei ce i-a fost trimis în februarie de Parlamentul României.
Potrivit concluziilor, încă mai sunt necesare multe modificări, pentru mai multă claritate şi coerenţă a legii fundamentale.
Comisia a luat act de faptul că CCR (Curtea Constituţională a României) a declarat neconstituţionale unele articole, şi recomandă la rândul său mai multe modificări, ţinând cont că, spun experţii Comisiei, încă există lucruri neclare, contradicţii între diferite prevederi şi aspecte ce nu ar trebui să apară într-o lege fundamentală şi care ţin mai degrabă de domeniul legilor organice, sau chiar ordinare.
Cele mai importante referiri şi observaţii privesc următoarele articole şi instituţii:
Parlamentul
- Se ridică întrebarea, spune Comisia vorbind despre complexitatea procedurilor parlamentare şi a atribuţiilor Camerei Deputaţilor şi ale Senatului, dacă în cazul României nu ar fi mai potrivit un Parlament unicameral.
- Comisia de la Veneţia apreciază că numărul deputaţilor este fix în noua Constituţie (de 300) şi se întreabă de ce nu se stabileşte prin legea fundamentală un număr fix şi pentru Senat.
- În ceea ce priveşte comisiile parlamentare de anchetă, ar trebui precizat clar că ele nu trebuie să împiedice anchetele aflate în derulare.
- A crescut numărul situaţiilor în care este nevoie de întrunirea plenului celor două camere, însă, din nefericire, numirea Avocatului Poporului nu se mai numără printre aceste cazuri, ci este doar responsabilitatea Senatului.
Avocatul Poporului
- Este regretabil şi îngrijorător că noul text reduce semnificativ sfera de acţiune a acestei instituţii, limitând drepturile cetăţenilor (nu persoane, ca în actuala Constituţie) în sfera relaţiilor dintre cetăţeni şi autorităţi publice.
- Acest fapt este deosebit de important, pentru că Avocatul Poporului este singura instituţie cu drept de a ataca la Curtea Cosntituţională ordonanţele de urgenţă.
Forma de guvernământ. Poziţia preşedintelui
- Comisia de la Veneţia consideră regretabil faptul că nu se precizează clar şi coerent forma de guvernământ care este încă un amestec între republica de tip parlamentar şi cea de tip prezidenţial, astfel încât forma de guevrnământ poate fi considerată atât parlamentară, cât şi semiprezidenţială.
- În continuare, poziţia şi rolul preşedintelui rămân neclare, şi rămâne problematică legătura acestei poziţii cu alegerea directă a preşedintelui.
- Nu alegerea directă este sursa problemei, ci coerenţa atribuţiilor prezidenţiale, pe de o parte, şi împărţirea puterii între cele mai importante ale statului, pe de altă parte.
- Comisia consideră că problemele rămân, chiar şi cu ultimele modificări referitoare la relaţia dintre Preşedinte, guvern şi Parlament.
- Unele prevederi par să introducă noi atribuţii pentru Preşedinte, cum ar fi faptul că el este cel care propune Senatului candidaţii pentru şefia SRI şi SIE.
- Există o suprapunere de atribuţii în ceea ce priveşte rolul pe care-l joacă Preşedintele şi Guvernul în domeniul apărării.
- Puterile Preşedintelui sunt limitate în cazul remanierii guvernamentale şi a vacantării postului de ministru. Preşedintele nu poate respinge propunerile şi este obligat să revoce sau să numească membrii Guvernului potrivit dorinţei premierului. Această relaţie este complet diferită de cea uzuală în cazul statelor cu formă de guvernământ prezidenţială.
- Suspendarea preeşdintelui este în continuare neclară şi păstrează contradicţia a două prevederi: preşedintele poate fi demis doar dacă a comis acte grave care încalcă Constituţia dar, pe de altă parte, el nu se află “la mâna” instanţei, ci a electorilor, care sunt chemaţi să se exprime prin referendum în privinţa suspendării.
- Trebuie clarificate atribuţiile Guvernului şi ale Preşedintelui, în domeniul politicii externe.
Alte observaţii
- nu s-a respectat până la capăt promisiunea ca procesul de revizuire să fie unul transparent. Comisia aminteşte că după vizita delegaţiei sale în România, în iulie 2013, nu a mai existat nicio dezbatere publică referitoare la acest subiect.
- includerea, la art. 1, a referirilor la rolul important jucat de Biserica Ortodoxă şi, în special, de Casa Regală, sunt considerate neobişnuite. Astfel de prevederi sunt specifice constituţiilor statelor care tocmai au trecut prin transformări majore, au trecut de la un sistem autoritarist la unul democratic. Referirea la Casa Regală este cea mai neobişnuită pentru legea fundamentală a unei republici în care se mai şi menţionează, de altfel, interzicerea oricărui amendări ce ar schimba caracterul statal
- art.3, care vorbeşte despre regionalizare, posibila recunoaştere a subdiviziunilor administrative regionale, este neclar, nu defineşte exact ce înseamnă “zone tradiţionale” şi despre ce subdiviziuni teritoriale este vorba
- drepturi şi libertăţi – ceea ce este important pentru România este să consolideze actualul catalog de drepturi şi libertăţi, prin clarificări şi noi precizări. Unele dintre aspectele noi nu necesită protecţie constituţională, ci este necesară reglementarea lor prin legi organice sau chiar ordinare (precizările sunt pe marginea prevederilor care vizează, printre altele, elemente de procedură penală – n. red.)
- în multe locuri se foloseşte termenul de “cetăţean”, dar corect este “oricine” sau “toată lumea”, fiindcă o constituţie se aplică tuturor persoanelor de pe teritoriul unui stat, nu doar cetăţenilor. Drepturile care se adresează exclusiv cetăţenilor sunt mult mai puţine, de exemplu, dreptul la vot. Chiar şi aici, în ceea ce priveşte alegerile europene, trebuie precizat că este vorba de “cetăţeni europeni”, deoarece pot vota în România persoane cu cetăţenie dintr-un alt stat membru.
- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a dovedit capacitatea de a judeca dosarele parlamentarilor, aşa încât Comisia de la Veneţia nu înţelege scoaterea lor de sub jurisdicţia acestei instituţii (parlamentarii au introdus această modificare după condamnările mult mai aspre pronunţate în ultimii ani de către ICCJ – n. red.)
- În ceea ce proveşte imposibilitatea folosirii probelor ilegale în favoarea acuzării, ci doar în apărarea acuzatului, Comisia de la Veneţia aminteşte că CCR (Comisia Constituţională din România) a declarat neconstituţional acest articol.
- În ceea ce priveşte interzicerea interceptărilor înaintea începerii urmării penale, Comisia spune că interceptările reprezintă un aspect esenţial al investigaţiilor penale moderne, fără de care în unele cazuri ar fi imposibilă identificarea şi acuzarea unor persoane, în cazul unor infracţiuni foarte grave.
- libertatea de asociere trebuie să se refere la toate persoanele, nu doar la cetăţenii României
- referirile la ordonanţele de urgenţă încă nu respectă toate recomandările.
(DESCĂRCAŢI AICI OPINIA COMISIEI DE LA VENEŢIA)
