M
odificările la Codul Penal care-i vizează pe magistrați vor instaura groaza în magistratură, acuză Forumul Judecătorilor.
Amendamentele propuse, explică asociația, „sunt o încercare surprinzătoare şi nemaiîntâlnită de a intimida judecătorii şi procurorii, prin transformarea unor abateri disciplinare cu grad de pericol social redus în infracţiuni cu pedepse având limite apropiate celor prevăzute pentru infracţiunea de omor”.
Textele aflate în dezbatere vor denatura scopul procesului penal și al politicii penale și schimbă radical paradigma, avertizează Forumul într-un comunicat – de la o justiție penală care protejează victimele infracțiunii, se intenționează trecerea la una care plasează inculpatul într-o poziție privilegiată.
Prezentăm integral comunicatul Forumului Judecătorilor din România
Zilele trecute, asociaţia remarca și faptul că există riscul ca textul iniţial prezentat să fie completat cu texte noi, necunoscute, care nu sunt prezentate corpului magistraților și față de care nu va exista o consultare reală.
Amendamentele depuse la proiectul de modificare a Codului penal confirmă pe deplin această temere, iar adoptarea lor riscă să transforme Codul penal într-un instrument de instaurare a groazei în magistratură.
Astfel, în rândul amendamentelor propuse se numără, între altele, și cele care privesc introducerea a două noi articole (art.2801 și 2802), având următorul cuprins:
Art.2801 Reaua credință. Fapta judecătorului sau procurorului care, cu intenție, încalcă normele de drept material ori procesual sau nu respectă deciziile Curţii Constituţionale, a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii ori a hotărârilor prealabile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a deciziilor Curţii Constituţionale, a Hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, a Hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, în măsura în care au fost invocate de către părţi, urmărind sau acceptând vătămarea sau, după caz, favorizarea intereselor unor persoane fizice sau juridice, se pedepsește cu închisoare de la 8 la 15 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
Art.2802 Grava neglijență. Fapta judecătorului sau procurorului care, din culpă, nesocoteşte, neîndoielnic, normele de drept material ori procesual sau deciziile Curţii Constituţionale, a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursurilor în interesul legii ori a hotărârilor prealabile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a deciziilor Curţii Constituţionale, a Hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, a Hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, în măsura în care au fost invocate de către părţi, iar prin aceasta se produce o vătămare sau favorizare, a intereselor unor persoane fizice sau juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.”
Textele nou propuse reprezintă o încercare surprinzătoare şi nemaiîntâlnită de a intimida judecătorii şi procurorii din România, prin transformarea unor abateri disciplinare cu grad de pericol social redus în infracţiuni cu pedepse având limite apropiate de cele prevăzute pentru infracţiunea de omor, mult mai mari decât cele adoptate de legiuitor, spre exemplu, pentru furtul calificat, uciderea din culpă, proxenetismul, tâlhăria şi pirateria, infracţiunile de corupţie etc.
Pe această cale, magistraţii judecători și procurori, cărora prezumția de bună credință în exercitarea funcției nu li se mai recunoaște, sunt consideraţi ab initio un fenomen infracţional extrem de periculos, fapt care nu poate fi compatibil cu standardele unui stat de drept, cu normele minimale acceptate de Consiliul Europei şi cu standardele Uniunii Europene.
Comisia de la Veneţia arată că imunitatea nu ar trebui să se extindă la actele de corupție sau cele frauduloase desfășurate de un judecător.[4] Totuşi, faptul că un judecător a ales, în mod conştient, să nu urmeze standardele stabilite jurisprudenţial nu ar trebui să devină în sine un motiv pentru tragerea la răspundere personală. Prin urmare, simpla interpretare a dreptului, stabilirea faptelor sau cântărirea probelor efectuate de judecători pentru a soluţiona cauzele repartizate lor nu ar trebui să conducă la tragerea la răspundere civilă, penală sau disciplinară, chiar şi în cazul unei neglijenţe obişnuite.[5] Judecătorii ar trebui traşi la răspundere doar în cazul unei „rezistenţe refractare împotriva unei practici stabilite care conduce la o răsturnare repetată a situaţiei în cauzele pentru care există o jurisprudenţă bine-stabilită şi clară”.
Pentru a nu corupe independenţa judecătorilor, răspunderea penală în exerciţiul unei funcţii judiciare ar trebui să fie rezervată doar pentru cele mai grave cazuri şi să nu fie aplicată în cazul erorilor lipsite de intenţie. Dacă judecătorii ar fi traşi la răspunderea penală pentru erorile lipsite de intenţie comise în exerciţiul funcţiei lor judiciare, acest fapt ar putea periclita atât imparţialitatea, cât şi independenţa lor. Imparţialitatea judecătorilor va fi pusă în pericol, de vreme ce ameninţarea aplicării sancţiunilor poate afecta, în mod involuntar, judecata. Independenţa judecătorilor va fi pusă în pericol, de vreme ce răspunderea penală pentru erorile comise fără intenţie va vulnerabiliza puterea judecătorească în faţa ingerinţei puterii executive.
Reglementările privind răspunderea judecătorilor pot fi utilizate abuziv pentru a exercita o presiune nepotrivită asupra judecătorilor, atunci când aceştia decid cauze şi subminează, astfel, independenţa şi imparţialitatea lor. De asemenea, funcţionarea doctrinei instrumentului viu a CEDO, care răspunde evoluţiilor societăţii, poate face dificilă prezicerea soluţiilor Curţii Europene a Drepturilor Omului de instanţele naţionale.
Astfel, în cele mai represive sisteme naţionale referitoare la răspunderea magistraţilor, astfel de fapte sunt încadrate cel mult în ilicitul disciplinar. Spre exemplu, în Spania, Legea organică a puterii judiciare nr. 6/1985 stabileşte, în art. 417, că reprezintă abateri disciplinare foarte grave neglijenţa sau întârzierea nejustificată şi repetată în soluţionarea cauzelor sau în oricare din competenţele sale, precum şi ignoranţa nescuzabilă în îndeplinirea funcţiilor judiciare. În Italia, Decretul legislativ nr. 109 din 23 februarie 2006 privind răspunderea magistraţilor califică în art. 3 drept abateri disciplinare grava încălcare a legii determinată de ignoranţă sau de o neglijenţă nescuzabilă, denaturarea faptelor determinată de neglijenţă nescuzabilă, pronunţarea unor hotărâri lipsite de orice bază procesuală sau care au la bază eroare macroscopică sau o neglijenţă gravă şi nescuzabilă.
Nicăieri în Uniunea Europeană, nerespectarea hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu reprezintă ab initio infracţiune. Dimpotrivă, sunt suficiente cazuri în care jurisprudenţa CJUE poate veni în coliziune cu jurisprudenţa CEDO,[9] în care jurisprudenţa tribunalului constituţional naţional poate ignora hotărârile CJUE sau CEDO, nemaivorbind de revirimentul jurisprudenţial care permite evoluţia dreptului, sistem de reguli care nu este ancorat în preistorie sau antichitate, ci evoluează odată cu societatea umană.
Raportul Comisiei Europene din cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare, dat publicităţii la 15 noiembrie 2017, confirmă faptul că „provocările la adresa independenţei sistemului judiciar din România reprezintă o serioasă sursă de îngrijorare pentru Uniunea Europeană”.
Soluțiile legislative promovate sunt cu atât mai periculoase, cu cât România se confruntă cu o profundă instabilitate legislativă, astfel încât incriminarea ca infracțiuni a unor conduite remarcate în procesul de aplicare și de interpretare a legii va atrage după sine riscul refuzului de soluționare a acelor cauze în care problemele dificile de drept sunt insuficient lămurite, generând dispute chiar în rândul profesioniștilor şi neconcordanţe jurisprudenţiale. În asemenea condiţii, riscul unor condamnări cu închisoarea de până la 15 ani pentru pronunţarea unei singure hotărâri judecătoreşti, inclusiv din culpă sau pe fond de surmenaj, va genera haos şi groază în magistratură.
Refuzul de asumare a responsabilității asupra soluției va fi generat, în acest fel, și de multitudinea instrumentelor legislative consacrate la nivel european, unele concurente, iar altele divergente, precum și de continua lor transformare, actualizare.
O consecință a acestor soluții legislative o va constitui și grevarea nejustificată a unor instanțe naționale și supranaționale cu diferite întrebări care să constituie în final sursa unor posibile răspunsuri la problemele de drept ridicate, aspect ce va influenţa termenul rezonabil de soluționare a cauzelor. Inutil de reamintit că, în contextul prefacerilor legislative foarte dinamice, există și posibilitatea ca, în absența unor norme juridice clare și previzibile, instanțele de judecată să apeleze la soluții de compromis, riscul rejudecărilor repetate în cauzele cu un grad însemnat de complexitate fiind real.
În actualul context, Asociația Forumul Judecătorilor din România solicită încă o dată cu fermitate Președintelui României, Președintelui Senatului și Președintelui Camerei Deputaților consultarea Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneția) asupra unor aspecte curente vizând modificarea în România a Codului penal, Codului de procedură penală și Codului de procedură civilă, precum și unele aspecte conexe.[10] De asemenea, este necesară suspendarea dezbaterilor Comisiei speciale comune până la data primirii Avizului Comisiei de la Veneţia.
Procesul de legiferare cu nesocotirea vădită a principiilor statului de drept, a statutului magistraturii și a regulilor de transparență ce trebuie să caracterizeze procesul de consultare publică nu reprezintă o dovadă a acelui echilibru necesar a fi găsit între independenţa şi responsabilitatea judecătorilor, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale în materie şi a angajamentelor pe care România şi le-a asumat prin tratatele la care este parte, ci un demers care riscă să compromită definitiv firava democraţie instaurată în România după evenimentele sângeroase din decembrie 1989.
