Reducerea TVA la pâine de la 24% la 9%, măsură care va fi introdusă cu caracter experimental în al doilea semestru a al anului, ar echivala în condiții ideale cu o creștere de 0,8% a puterii de cumpărare a salariilor și o diminuare de 0,8% a inflației. Ceea ce nu e puțin lucru în condițiile în care creșterea salariilor reale pentru acest an a fost estimată la 2,4% iar ținta de inflație este de 2,5%.
Concret, suma care rezultă din aplicarea ponderii de 6,73% aflate acum în dreptul grupei de produse ” Pâine, produse de franzelărie şi specialităţi” din coșul de consum se ridică la 104,18 lei pe lună. Asta fiind valabil deocamdată la un venit salarial mediu net pe economie de 1.548 lei consemnat pentru luna ianuarie 2013.
Dacă reducerea de TVA se va regăsi integral în diminuarea prețului la produsele de panificație, atunci cheltuiala lunară din salariu cu aceste produse ar trebui să se reducă la 91,58 lei. Diferența de 12,6 lei aplicată la salariu echivalează cu o majorare de 0,8% a puterii de cumpărare. Evident, însă, există multe incertitudini pe acest lanț de raționament, iar creșterea încasărilor prin fiscalizarea unei cantități mai mari de pâine vândută rămâne discutabilă.
În ceea ce privește păstrarea încasărilor din TVA aplicat la pâine, un calcul sumar arată că ar fi nevoie de o creștere de circa 2,7 ori a procentajului de pâine fiscalizată. Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin declara recent că 70% din producţia de pâine nu se fiscalizează. Or, pentru a compensa reducerea taxei, este nevoie ca partea fiscalizată să urce de la 30% la 80%, obiectiv ce se anunță deosebit de ambițios.
Pe partea puterii de cumpărare, ar fi necesară o campanie de informare puternică și o presiune din partea cererii pentru a nu permite relocarea în marja de adaos comercial a diferenței de taxare, cel puțin în cea mai mare parte a ei. De altfel, textul venit din partea ofertei cu majorarea prețurilor care trebuia făcută mai demult a și fost lansat.
Apoi, corespondența dintre structura de cheltuieli rezultată din ancheta desfășurată în gospodării și salariu nu este chiar atât de simplă. Venitul salarial nu este totuna cu banii încasați efectiv și, în plus, se anunță pentru firmele care au măcar patru angajați ( ceea ce înseamnă că datele INS sunt reprezentative numai pentru circa 90,4% din salariați).
Cu toate acestea, o creștere a puterii de cumpărare, la nivel de cifre, este foarte probabilă. Ceea ce rămâne de văzut este cât anume se va duce în beneficiul populației și dacă rezultatele financiare pe partea de colectare de taxe vor fi satisfăcătoare.
Finalitatea acestui experiment, acceptat cu caracter provizoriu de FMI, trece de simpla consfințire a pâinii mai ieftine și mai fiscalizate.
În cazul unui succes, există și alte produse alimentare care așteaptă să intre în același regim, cele mai importante fiind carnea și preparatele din carne (8,48% din coșul de consum), legumele și conservele de legume (3,73%) și fructele și conservele din fructe (2,35%), după cum a anunțat premierul Victor Ponta, care i-a cerut deja ministrului agriculturii să stabilească un parteneriat cu producătorii pentru reușita măsurii.
Cert este că o extindere a cotei reduse de TVA la produsele deja amintite oficial ar însemna peste jumătate din cheltuielile cu produse alimentare (56,5% mai exact) și peste o cincime din coșul de consum (21,29%). Ceea ce sporește considerabil miza, atât pentru guvernanți, cât și pentru producători, comercianți și cumpărători.
Efectul unei eventuale extinderi a cotei reduse de TVA pe aceste produse din 2014 va fi, însă, și mai greu de estimat. Motivele țin de ponderea părții nefiscalizate din producție și importurile care se comercializează ( un calcul simplu ne arată că dacă partea deja fiscalizată este mai mare de 37,6%, nu se pot obține aceleași venituri la buget nici dacă se obține performanța fiscalizării în proporție de 100%).
În plus, va interveni un efect semnificativ asupra indicelui prețurilor de consum, deoarece ponderile folosite la calculul lui sunt stabilite în urmă cu doi ani ( conform metodologiei europene). Nici proporția în care consumatorii ar beneficia de pe urma reducerii TVA, implicit a prețului de vânzare cu amănuntul, implicit a inflației generale nu e clar.
Mai mult, practica a arătat că efectul nu va fi nici simetric. Dacă la diminuarea TVA de la 24% la 9% nu e sigură scăderea corepunzătoare a prețului (atenție mare, din motive de matematică elementară, reducerea ar putea fi de maxim 12% și nu 15%, cum ar putea părea unora la prima vedere), la o revenire de la 9% la 24% scumpirea va fi certă, cu șanse de a merge spre maximumul posibil.
Una peste alta, vom lua parte la un experiment economic interesant, în care se va face primul pas pentru trecerea treptată către o cotă redusă la alimente. Sistem de taxare care complică lucurile, presupune o conformare voluntară mult sporită și controale mai riguroase, dar este deja prevalent în țările dezvoltate, din motive de protecție socială a categoriilor cu venituri mai reduse.
