Cheltuielile au fost prevăzute în bugetul de stat 2017 cu o creştere de aproape trei ori mai mare faţă de avansul economic avut în vedere la întocmirea bugetului (14,9% cert prin lege, faţă de o prognoză de 5,2% discutabilă), ceea ce nu poate fi de bun augur pentru şansele de transpunere în practică a prevederilor bugetului de stat.
Câteva repere de luat aminte
Rămâne destul de neclar cum se va putea asigura plata salariilor din bugetul de stat până la finalul anului 2017 din moment ce sumele alocate sunt cu doar 0,8% mai mari faţă de anul precedent iar salariile au fost deja majorate pe parcursului lui 2016 şi la începutul lui 2017 pentru largi categorii de personal, nemaivorbind de creşterea cu 16% a salariului minim pe economie.
De reţinut că pentru plata dobânzilor la datoria publică s-au prevăzut sume cu doar 0,7% mai mari faţă de anul anterior, în condiţiile în care evoluţia cotaţiilor pe pieţele de capital se anunţă a fi în creştere iar imaginea mai puţin bună a ţării se va traduce într-o creştere a marjei randamentelor la titlurile de stat ( dificultăţile la contractarea de noi credite la dobânzi relativ scăzute pentru a rostogoli datoria deja contractată sunt, deja, evidente).
Surprinde scăderea cu aproape 7 procente a banilor prevăzuţi drept transferuri către alte unităţi ale adimistraţiei publice, în traducere bani daţi în principal pentru susţinerea bugetelor de asigurări sociale ( pensii) şi sănătate, incapabile să se acopere din încasările dedicate lor pe baza contribuţiilor legale.
Mai în detaliu prezentate în cadrul bugetului, reducerea de fonduri către bugetul asigurărilor sociale de stat se ridică la -9,7% ( 14,08 miliarde lei faţă de 15,60 miliarde lei anul trecut) iar reducerea de fonduri către sănătate atinge -43,3% ( de la 1,20 miliarde lei la doar 0,68 miliarde lei), plus un devastator -85% (!) la programele de sănătate.
(Citiți și: ”Bugetul pe 2017: Bizareriile de pe partea de venituri”)
Atenţie mare şi la prevederea referitoare la transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale pentru finanţarea aparaturii medicale şi echipamentelor de comunicaţii în urgenţă în sănătate, aflată în scădere pe traiectoria 109,5 milioane lei în 2015, 74,5 milioane lei în 2016 şi doar 7,8 milioane lei ( 90% !) în 2017.
Alocarea majorată cu 5,6% pentru protecţia socială, deşi are meritul de a fi mai apropiată de creşterea economică estimată, nu ţine pasul cu creşterea generală a cheltuielilor. Fapt surprinzător faţă de orientarea politică şi impresia lăsată la momentul prezentării programului economic.
În treacăt fie spus, deşi a pare să fi strâns drastic cureaua faţă de aceste domenii, bugetul prevede o creştere a transferurilor pentru acoperirea contribuţiilor pensionarilor, recent scutite la plată, de 123,1% faţă de anul anterior, de la 0,80 miliarde lei la 1,78 miliarde lei.
Semnificativ, transferurile pentru finanţarea proiectului de investiţii la metrou, după ce s-au înjumătăţit în 2016 au devenit acum sublime, adică lipsesc cu desăvârşire iar programul naţional de dezvoltare locală, care primise un oarecare impuls anul trecut va ”beneficia” de o reducere de -46,4%, de la 4,23 miliarde lei până la 2,27 miliarde lei.
De reţinut, pe final
De reţinut pe final, pe partea de venituri, eventualele derapaje pe inflaţie ( prin încasări mai mari de impozite şi taxe) şi/sau de curs de schimb (pe filiera banilor veniţi de la UE) s-ar putea dovedi de ajutor în realizarea cifrelor de venituri planificate, pe partea de cheltuieli riscul este unul asimetric, singura posibilitate în raport cu prevederile din buget fiind depăşirea nivelurilor planificate. Or, marja de manevră este ca şi inexistentă şi suntem expuşi în condiţiile unor evenimente neprevăzute în mediul economic internaţional.
În esenţă, avem de-a face cu afectarea dezvoltării şi a perspectivei de a creşte veniturile viitoare pentru a forţa acordarea unor facilităţi populiste nesustenabile pe termen lung.
Adică un gen de socialism inversat, la nivelul capitalismului democraţiei pe interese înguste.
În care se amestecă viziunea de stânga, a beneficiilor sociale contra voturi, cu cea de dreapta, a stimulării afacerilor prin subfiscalizare, în lipsă de alte idei pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri.
6 răspunsuri
1.Autorul are dreptate, remarcind ca diminuarea investitiilor nationale (in favorea cresterii consumului) pot reduce cresterea economica viitoare.Pe de alta parte, majorarea consumului este politica economica-sociala necesara, pentru a atinge „jumatatea” mediei europene a nivelului de trai.
2.Succesul sau esecul guvernarii Dragnea – Grindeanu depinde de corectitudinea, fezabilitatea si viteza implementarii proiectului de reindustrializare (anuntat electoral), care ar putea creia acele noi locuri de munca si intreprinderi industriale, care sa faca sustenabile cheltuielile bugetare planificate.
3.In masura in care acest guvern se va dovedi capabil sa imbunatateasca (rapid) competitivitatea/functionalitatea economica nationala – cresterea economica preponderant industriala devine dependenta (mai ales) de investitorii straini (care vor veni in Romania) – si mai putin de investitiile facute de la Buget.
4.Pina acum insa, anuntata „reindustrializare” nu si-a expus proiectul, ea raminind inseilata in cele citeva rinduri generale din „programul electoral”. In „programul de guvernare” nu-i de gasit mare lucru despre aceasta necesara viziune si mult asteptatul „proiect de tara”: reindustrializarea Romaniei…
Pana acum ,din experienta guvernarilor pesediste reiese incapacitatea de a promova proiecte de anvergura nationala si cu impact general cum ar fi : autostrazi,spitale moderne,lucrari de indiguire sau de combaterea inundatiilor sau altor calamitati naturale ,viaducte sau poduri magistrale ,porturi – remodernizare
reforma agriculturii etc..
Nu am de ce sa cred ca in situatia precara financiara de azi,PSD ar putea sa inscrie in programul de guvernare obiective de interes national! Le va sugruma si pe cele incepute din foamea dupa banii necesari unei asistente sociale aberante ,fara forma,fara fond !
Capacitatea de promovare a unor astfel de proiecte există, ceea ce nu există este interesul – firme de genul TELDRUM nu au capacitatea de a acționa la acest nivel, deci interesul este investirea banilor în proiecte punctuale gen drumuri județene, monumente, flori și tufișuri, pentru că așa se obțin banii, din direcționări către firme căpușe.
Problema e ca majoritatea votantilor doresc acest model de subdezvoltare!
Prefera 60 de lei la salariu decat autostrazi si spitale. Prefera 50 de lei la pensie in locul opririi exodului tineretului cauzat de lipsa locurilor de munca.
Cum se explica asta? Lipsa de educatie, nostalgie comunista la populatia in varsta, egoism si interes ingust la o mare parte din bugetari (sa-mi fie mie bine acum, ma doare undeva de autostrazi si locuri de munca – ei avand locuri de munca pe viata)
Speranta schimbarii modelului de dezvoltare ar sta in noua clasa mijlocie – o parte o vedem protestand acum in strada. Deocamdata numarul mare de opozanti ai dezvoltarii, vorbim de bugetari+pensionari, este strivitor, cu perspective de inrautatire. O forta politica care ar incerca sa faca un pic de ordine in sectorul bugetar, ar fi maturata de pe scena politica, vezi PDL. Forta de munca va migra in continuare peste hotare, aici ramanand o bugetarii si pensionarii, bine organizati in sindicate.
Asa ca singura varianta este continuarea acestei politici falimentare pana ajungem cu caruta in sant, la incapacitate de plata, dupa modelul similar grecesc. De acolo, Dumnezeu cu mila.
cheltuielile la noi sunt jaf din bugetul statului. Investițiile făcute în ultimii 25 de ani au vizat deturnarea banilor către firmele de construcții care au grijă de cei care le-au dat contracte, plus clienții media puși să turuie inutil pe posturile TV
Asta am vrut la revolutie, asta avem.