Recolta de cereale anunţată pentru anul 2016 a depăşit de puţin nivelul maxim atins în 2011 şi a fost însoţită de un nou record înregistrat la plante uleioase.
Cu toate acestea, efectul contabilizat asupra creşterii economice a fost egal, literalmente, cu zero. Situaţie survenită pe fondul diminuării ponderii agriculturii în formarea PIB la mai puţin de patru procente.
Exemple – Rezultatele pe culturi
Producţia de grâu s-a situate la peste opt milioane de tone şi a urcat la cel mai nivel din acest deceniu. Producţia de porumb a revenit şi ea peste pragul de zece milioane de tone dar, pe fondul diminuării cu 107 mii hectare a suprafeţei cultivate, a rămas mult sub cea din anii 2011, 2013 şi 2014. Rezultatul mai bun înregistrat per total a fost obţinut cu aportul creşterilor consemnate la orz, orzoaică şi ovăz.
Plantele uleioase au marcat şi ele o producţie totală record, tot pe fondul unor evoluţii contradictorii, cu floarea-soarelui în revenire dar semnificativ sub nivelul maxim atins în 2014 dar cu un nivel foarte bun la rapiţă, cultură ce a înregistrat, practic, o dublare în ultimii şase ani, după o evoluţie destul de sinuoasă şi creşterea suprafeţei cultivate cu aproape 30% anul trecut (vezi tabelul).
Sfecla de zahăr a reeditat rezultatul de anul trecut şi a rămas cu circa 30% sub nivelul de producţie atins în 2014. Cartofii (+2%) şi legumele (-8%) s-au păstrat la valori apropiate de cele din 2015 dar mult sub potenţialul atins în 2011 (-34% la cartofi şi -20% la legume). Aceste neajunsuri ne-au lăsat în bună parte
la mâna importurilor și au influențat destul de mult indicele prețurilor de consum.
CASETA
România comparativ cu unele State Membre ale Uniunii Europene în anul 2016
- 1.La floarea soarelui locul unu atât la suprafaţa cultivată cât şi la producţia realizată
- 2.La porumb boabe locul unu la suprafaţa cultivată şi locul doi la producţia realizată, după Franţa
- 3.La grâu locul cinci la suprafaţa cultivată, după Franţa, Germania, Polonia, Spania şi la producţia
- realizată, după Franţa, Germania, Marea Britanie şi Polonia
- 4.La cartofi locul trei la suprafaţa cultivată după Polonia, Germania şi locul şapte la producţia realizată, după Germania, Polonia, Franţa, Olanda, Marea Britanie şi Belgia.
Poziționarea României în cadrul statelor membre UE la principalele culturi agricole arată că avem rezultate foarte bune acolo unde se lucrează cu tehnologii relativ moderne. Astfel, deţinem primul loc la floarea-soarelui, unde mari companii din domeniu au investit considerabil pentru obţinerea unor producţii la nivel mondial.
În schimb, avem de suferit la porumb, unde randamentul relativ redus la hectar ne penalizează prima poziție ocupată la nivelul suprafeței cultivate iar destructurarea sistemului de irigații, împreună cu modificările climatice au afectat rezultatele. Tendința acestora din urmă ar trebui să fie de natură a regândi modul de utilizare a suprafațelor agricole pe termen mediu și lung.
Oarecum suprinzătoare rămâne apetența ceva mai scăzută pentru cultivarea grâului, unde poziția a cincea e departe de potențial iar randamentele la hectar lasă loc unor îmbunătățiri destul de consistente, la fel ca și la cartofi. Grâul și cartoful mai au ceva în comun și anume posibilitatea de ameliorare nu doar a cantităților dar și a calității recoltei obținute.
Importanţa agriculturii pentru evoluţia PIB
Producţia vegetală, care deţine cam două treimi din valoarea adăugată în sectorul agricol ( restul ţine de zootehnie şi serviciile agricole), este factorul cu o puternică variabilitate, de care a depins creşterea economică.
Datele oferite de statistica oficială arată că influenţa agriculturii asupra creşterii PIB a fost mult mai mare în perioada 2011 – 2013 decât în ultimii trei ani.
Dacă în 2011 şi 2013, agricultura a amplificat considerabil rezultatele economiei în ansamblu, rezultatul din 2012 rămâne un reper important în ceea ce priveşte dependenţa de condiţiile meteo, în condiţiile în care producţia vegeatală a fost puternic afectată de secetă. Se poate observa cum variaţia puternică a recoltei a inversat decisiv rezultatul de avans al PIB între 2011 şi 2012.
Prin contrast, în perioada 2014 – 2016, contribuţia agriculturii la creşterea PIB s-a stabilizat atât de mult, până când a ajuns egală cu zero anul trecut. Ceea ce, după variaţiile masive anterioare, iarăşi nu e în regulă, mai ales având în vedere eternul potenţial natural autohton, nefolosit corespunzător. Semnal de avarie important, 2016 a adus o scădere a rezultatului agriculturii în PIB sub pragul de 4%. Ceea ce arată că importanţa acestui sector economic tradiţonal s-a diminuat cu circa 40% în ultimii şase ani.
