joi

28 martie, 2024

6 iunie, 2012

Orice discutie despre piata muncii ajunge inevitabil la concluzia ca nu exista o legatura intre ceea ce se invata in scoala si cerintele pietei muncii. A devenit aproape un cliseu, insa in ciuda faptului ca e un argument comun nu a reusit sa starneasca o analiza mai profunda. Discutia continua, de obicei, cu exemple din programa scolara sau de cursuri de formare profesionala pentru ocupatii care nu se cer in piata. Intreaga dezbatere este anecdotica si triviala si, din pacate, nici nu ar putea fi altfel pentru ca informatiile existente sunt prea putine si nu intotdeauna relevante.

Care sunt cerintele pe piata muncii? Din pacate, nu stim sa raspundem clar la aceasta intrebare. Nu stim suficient de bine dinamica pietei. Nu stim cate locuri de munca sunt nou create si cate dispar, ce fel de locuri de munca dispar si care au o dinamica buna.

Stim insa ca 43% din angajatori au dificultati sa recruteze persoane potrivite pentru posturile libere, dupa cum arata cel mai recent studiu Manpower. Acest nivel este unul dintre cele mai ridicate din Europa. Doar Bulgaria ne depaseste in timp ce, in Olanda, doar 7% din angajatori au dificultati sa recruteze talentul necesar.


Stim ca exista un deficit de personal calificat pentru profesiile tehnice, si aici ne referim la toate nivelurile de calificare – de la tehnicieni pana la ingineri si IT. Acelasi studiu ne arata ca, spre deosebire de tarile europene unde nu exista suficienti candidati calificati pentru posturile libere, in Romania, problema rezulta mai degraba din nivelul competentelor si al calificarilor, care nu este adecvat pentru posturile libere.

Din datele Institutului de Statistica, stim ca absolventii de invatamant superior reusesc mai bine pe piata muncii, dar si aici exista diferente. Un studiu realizat de Educatia 2000+ arata ca absolventii profilelor tehnice isi gasesc mai usor de lucru, comparativ cu absolventii de drept sau de jurnalism. Nu avem insa o imagine completa asupra traseului absolventilor diferitelor universitati/facultati/programe, dar unele universitati au pornit astfel de proiecte. Acelasi studiu arata ca angajatorii sunt mai multumiti de competentele de specialitate dobandite de absolventii facultatilor tehnice fata de absolventii celor umaniste.

Daca universitatile romanesti se pare ca reusesc sa asigure un nivel rezonabil pentru competentele de specialitate, nu acelasi lucru se poate spune despre asa numitele competente “soft” care tin mai degraba de administrarea unor procese (lucru in echipa, planificare, luarea deciziilor, rezolvarea problemelor), Un studiu european realizat de Gallup arata ca angajatorii din Romania sunt mai putin multumiti de nivelul acestor competente, comparativ cu angajatorii din restul Europei.

Aceste date sunt insa insuficiente pentru a intelege ce se intampla in piata si pentru a gasi o solutie la problema legaturii dintre educatie si piata muncii. In primul rand, sectorul de business ar putea sa vina cu o pozitie publica privind asteptarile pe care le au firmele in ce priveste competentele construite de scoala. Ce anume este important pentru piata romaneasca, ce anume este excelent sau macar satisfacator in educatia din momentul de fata din Romania si unde sunt marile probleme? Atat in Statele Unite, cat si in Australia, cand sistemul de educatie era in proces de reformare pentru a raspunde mai bine pietei (optand pentru un sistem bazat pe competente), sectorul de business a reactionat si a raspuns la aceste intrebari cheie.


Acest gen de colaborare intre educatie si mediul de afaceri este principalul mod prin care se poate regla sistemul. Universitatile au inceput astfel de colaborari, pe restructurari de programe sau cu profesori invitati din industrie, dar este un inceput timid.

Pentru invatamantul profesional si tehnic, inclusiv pentru programele de recalificare, este absolut necesar sa existe un astfel de dialog la nivel local, puternic descentralizat pentru ca diferentele de structura economica in Romania sunt foarte mari. Botosani si Ilfov sunt diferite si o abordare centralizata poate sa dea un raspuns total gresit, care nu se aplica nici in Ilfov, nici in Botosani.

Si la nivel central, la Ministerul Educatiei sunt destule lucruri in asteptare, unele extrem de importante precum descentralizarea si concentrarea pe competentele cheie. Mutarea accentului pe competenta a fost o miscare buna, inseamna deschidere catre ce nevoi sunt in piata, insa aceasta schimbare a fost insuficient explicata. Concentrarea pe competenta nu inseamna o subtiere a informatiei, cum s-a inteles de catre public. Poate sa implice si modificari de programa, dar mai degraba accentul se pune pe metoda, cum se preda si, mai ales, cum se invata. Aici este adevarata provocare a reformei. Insa acest lucru inseamna ca o mare parte din profesorii din Romania trebuie sa redescopere didactica, si nu este deloc usor.
*
Suzana Dobre este expert în politici sociale. A absolvit programul de master Politici Sociale Europene la London School of Economics.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

2 răspunsuri

  1. Da, aveti dreptate, nu stim mare lucru despre cerintele de pe piata muncii.
    Dar despre cei 43% angajatori care au dificultati de recrutare ar fi multe de spus. Despre asteptarile lor si despre responsabiltiatea lor pentru pregatirea fortei de munca.
    Am impresia ca angajatorii nostri au asteptari nerealiste nu numai in raport cu performantele scolii, ci si in comparatie cu confratii lor europeni. Angajatorii europeni nu au doar pretentii, ci-si asuma si responsabilitatile fata de formarea lucratorilor lor.
    Am citit despre o ancheta ref. la formarea profesionala in unele tari europene. Concluziile sunt dramatice pentru salariatii romani, nu pentru angajatorii din Romania!

    http://www.formation-professionnelle.fr/2012/04/09/la-formation-dans-6-pays-deurope-quelle-influence-du-cadre-legal/

    Angajatorii europeni chiar investesc in salariatii lor si de aceea au asteptari si rezultate.La noi, mai putin de 20% din salariati au acces la stagii de formare profesionala si mai putin de 30% din companii se preocupa de asa ceva, investesc in calitatea fortei de munca. In Cehia, 60% din salariati au acces la cursuri si 60% din angajatori platesc cursuri de formare profesionala. Cu atat mai mult sunt preocupati si investesc in forta de munca tanara!

    Cat cheltuiesc angajatorii pentru formarea profesionala a angajatilor?
    In Franta, ceva mai mult de 2% din costul total cu forta de munca. In Elvetia cam 1%. In Belgia chiar mai putin, cam 0,3%. In Luxemburg, cam 0,8%.
    Cat cheltuiesc angajatorii cu formarea profesionala in Romania? Cheltuiala totala cu forta de munca este de cam 40% din PIB. Putem spune ca este vorba de 48 miliarde euro. Are cineva impresia ca piata formarii profesionale din Romania este de 150 milioane euro?! Pentru a fi la nivelul Belgiei cel putin. Despre comparatia cu Franta sau Germania nu poate fi vorba.
    http://www.arbeitsagentur.de/nn_431656/FR/Navigation/zentral/Leistungen/Berufliche-Weiterbildung/Berufliche-Weiterbildung-Nav.html

    Daca nu stim cifrele de la noi, poate ca autoritatile ni le-ar putea da. Asa spune un regulament european.
    http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_social_policy/situation_in_europe/c10937_fr.htm

    Dupa ce o sa stim care este situatia investitiilor in formare profesionala ne vom putea face o idee corecta despre cerintele angajatorilor si justificarile lor.

  2. Revin cu noi informatii.
    Am gasit un mic studiu despre piata formarii profesionale. Din 2007, inainte de instalarea crizei la noi.
    http://www.leap.ro/Downloads/Formarea%20profesionala%20continua%20in%20procesul%20dezvoltarii%20tehnologice%20din%20economia%20romaneasca.pdf

    Un mic fragment este lamuritor:
    „Principalele motive pentru care circa două treimi (respectiv 66%) dintre
    firmele investigate, nu au organizat programe de formare profesională
    pentru proprii lor angajaţi sunt:
    • conducerea firmelor este mulţumită de nivelul de pregătire al angajaţilor…….48%
    • meseria se poate învăţa direct la locul de muncă………………………… …..26 %
    • resurse insuficiente………………………………………. ……………………12%
    • nu se putea renunţa la activitatea angajaţilor care ar fi trebuit să participe la
    cursuri……………………………………………………………………………7%
    • inexistenţa unor furnizori de formare profesională pe plan local ………………5%
    • alte motive …………………………………………………………………… 2%. ”

    In 2009 se viza o piata a formarii profesionale de 50 milioane de euro!!!
    http://ascendis.ro/piata-de-pregatire-profesionala-mizeaza-pe-banii-europeni-romania-libera-mariana-baciu-09-02-09.html
    In 2008, an „bun”, fusese de 40 milioane euro…

    In situatia actuala a pietii muncii nu exista inocenti. Sunt vinovati angajatorii, este vinovata scoala, este vinovat statul. si nici societatea, in ansamblul sau, nu este imaculata. Prea multi oameni privesc la palatul lui Becali si se intreaba adanc: „oare la ce foloseste scoala?”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

2 răspunsuri

  1. Da, aveti dreptate, nu stim mare lucru despre cerintele de pe piata muncii.
    Dar despre cei 43% angajatori care au dificultati de recrutare ar fi multe de spus. Despre asteptarile lor si despre responsabiltiatea lor pentru pregatirea fortei de munca.
    Am impresia ca angajatorii nostri au asteptari nerealiste nu numai in raport cu performantele scolii, ci si in comparatie cu confratii lor europeni. Angajatorii europeni nu au doar pretentii, ci-si asuma si responsabilitatile fata de formarea lucratorilor lor.
    Am citit despre o ancheta ref. la formarea profesionala in unele tari europene. Concluziile sunt dramatice pentru salariatii romani, nu pentru angajatorii din Romania!

    http://www.formation-professionnelle.fr/2012/04/09/la-formation-dans-6-pays-deurope-quelle-influence-du-cadre-legal/

    Angajatorii europeni chiar investesc in salariatii lor si de aceea au asteptari si rezultate.La noi, mai putin de 20% din salariati au acces la stagii de formare profesionala si mai putin de 30% din companii se preocupa de asa ceva, investesc in calitatea fortei de munca. In Cehia, 60% din salariati au acces la cursuri si 60% din angajatori platesc cursuri de formare profesionala. Cu atat mai mult sunt preocupati si investesc in forta de munca tanara!

    Cat cheltuiesc angajatorii pentru formarea profesionala a angajatilor?
    In Franta, ceva mai mult de 2% din costul total cu forta de munca. In Elvetia cam 1%. In Belgia chiar mai putin, cam 0,3%. In Luxemburg, cam 0,8%.
    Cat cheltuiesc angajatorii cu formarea profesionala in Romania? Cheltuiala totala cu forta de munca este de cam 40% din PIB. Putem spune ca este vorba de 48 miliarde euro. Are cineva impresia ca piata formarii profesionale din Romania este de 150 milioane euro?! Pentru a fi la nivelul Belgiei cel putin. Despre comparatia cu Franta sau Germania nu poate fi vorba.
    http://www.arbeitsagentur.de/nn_431656/FR/Navigation/zentral/Leistungen/Berufliche-Weiterbildung/Berufliche-Weiterbildung-Nav.html

    Daca nu stim cifrele de la noi, poate ca autoritatile ni le-ar putea da. Asa spune un regulament european.
    http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_social_policy/situation_in_europe/c10937_fr.htm

    Dupa ce o sa stim care este situatia investitiilor in formare profesionala ne vom putea face o idee corecta despre cerintele angajatorilor si justificarile lor.

  2. Revin cu noi informatii.
    Am gasit un mic studiu despre piata formarii profesionale. Din 2007, inainte de instalarea crizei la noi.
    http://www.leap.ro/Downloads/Formarea%20profesionala%20continua%20in%20procesul%20dezvoltarii%20tehnologice%20din%20economia%20romaneasca.pdf

    Un mic fragment este lamuritor:
    „Principalele motive pentru care circa două treimi (respectiv 66%) dintre
    firmele investigate, nu au organizat programe de formare profesională
    pentru proprii lor angajaţi sunt:
    • conducerea firmelor este mulţumită de nivelul de pregătire al angajaţilor…….48%
    • meseria se poate învăţa direct la locul de muncă………………………… …..26 %
    • resurse insuficiente………………………………………. ……………………12%
    • nu se putea renunţa la activitatea angajaţilor care ar fi trebuit să participe la
    cursuri……………………………………………………………………………7%
    • inexistenţa unor furnizori de formare profesională pe plan local ………………5%
    • alte motive …………………………………………………………………… 2%. ”

    In 2009 se viza o piata a formarii profesionale de 50 milioane de euro!!!
    http://ascendis.ro/piata-de-pregatire-profesionala-mizeaza-pe-banii-europeni-romania-libera-mariana-baciu-09-02-09.html
    In 2008, an „bun”, fusese de 40 milioane euro…

    In situatia actuala a pietii muncii nu exista inocenti. Sunt vinovati angajatorii, este vinovata scoala, este vinovat statul. si nici societatea, in ansamblul sau, nu este imaculata. Prea multi oameni privesc la palatul lui Becali si se intreaba adanc: „oare la ce foloseste scoala?”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: