Vasile Iuga și Radu Dudău au realizat un studiu independent al sectorul offshore românesc de țiței si gaze naturale, în care prezintă riscurile acestor întreprinderi, exemple de cum procedează alți riverani la Marea Neagră și ce anume influențează decizia de investiții în proiectele din Marea Neagră.
Una dintre concluzii este: ”Dat fiind nivelul ridicat de risc în regiunea Mării Negre, România trebuie să acționeze pentru mărirea atractivității și a competitivității sale ca destinație a capitalului, a tehnologiei și a know-how-ului în sectorul offshore, ținând în permanență seamă de cele mai bune practici în domeniu la nivel mondial, precum și de tendințele internaționale și regionale”.
Agenda publică este tot mai încărcată de dezbateri pe marginea investițiilor offshore din Marea Neagră, intensitatea și frecventa crescând în aceste zile în care legea se află în Parlamentul României.
Studiul, anunțat de Federația Patronală de Petrol și Gaze, reprezinta un important reper, util pentru analiză și înțelegerea complexității și implicațiilor acestor proiecte decisive pentru stabilitatea și securitatea energetică a României.
(Descărcați AICI studiul Riscuri, fiscalitate, decizii de investiții în sectorul offshore de țiței și gaze naturale. Marea Neagră și România)
Alte concluzii:
- Exploatările offshore de mare adâncime au un aport major la acoperirea cererii de ţiţei şi gaze naturale în viitor. Costurile şi riscurile asociate unor astfel de proiecte sunt ridicate iar investițiile se fac pe termen lung. În plus, viabilitatea acestora este afectată de volatilitatea preţului petrolului. Este un drum lung de la săparea unei sonde de explorare de succes până la comercializare, iar foarte puţine companii din lume dispun de tehnologia, forţa financiară şi capacitatea de management necesare pentru asemenea proiecte.
- Potenţialul Mării Negre, chiar dacă este semnificativ din punct de vedere teoretic, nu a fost confirmat în mod concludent, până în prezent. Exemplul Turciei arată că incertitudinea privind potenţialul resurselor nu este o vorbă goală, România, cu descoperirile din perimetrul Neptun, fiind mai degrabă o excepţie.
- De la proiectele riscante, inclusiv de la cele din Marea Neagră, investitorii aşteaptă o profitabilitate pe măsură. Dacă nu pot obţine profitabilitatea corespunzătoare riscului total, spectrul proiectelor offshore interesante pentru investitori se restrânge considerabil. În asemenea cazuri, pot să apară investitori care nu au ca obiectiv profitabilitatea proiectelor, ci interese geopolitice.
- Pentru a se ajunge la mult discutata situaţie win-win-win, din care să aibă de câştigat atât societatea, cât şi statul şi investitorii, este nevoie de înlănţuirea fericită a multor factori. Materializarea unui singur risc major poate rupe lanţul proiectului, pentru că tăria unui lanţ este dată de cea mai slabă verigă. De aceea, este nevoie de optimism rezonabil, dar şi de realism, în privinţa proiectelor offshore de mare adâncime din Marea Neagră.
- Guvernul României trebuie să dezvolte capacitate instituțională, administrativă și know-how pentru a putea gestiona în mod adecvat particularitățile sectorului petrolier offshore. Ar fi fost de dorit ca și în ultimii ani să fi fost constituită capacitatea instituțională și resursele umane specializate necesare definirii unui cadrul fiscal petrolier optim, în acord cu practicile cele mai bune și tendințele recente pe plan internațional.
- Dar fie și numai după anticipata demarare a lucrărilor de dezvoltare și producție în apele adânci ale Mării Negre, va fi necesară dezvoltarea unui cadru de reglementare inteligent și competitiv și crearea unui mediu instituțional apt să gestioneze dezvoltarea unui domeniu nou și amplu de activitate în sectorul energetic, aliniat la obiectivele strategice fundamentale ale țării.
