sâmbătă

16 martie, 2024

28 ianuarie, 2016

capcanaRomânia riscă să intre în așa numita ”capcană a venitului mediu”, o stagnare economică greu de depășit ca urmare a lipsei de productivitate, inovație și management modern – capabile să creeze o valoare adăugată aptă să suporte o creștere importantă a salariilor.

Această capcanaă este specifică statelor în curs de dezvoltare care au dificultăți să facă pasul următor și să devină economii dezvoltate. Ea constă în aceea că, odată ce veniturile populației ating un anumit nivel (între 8.000 și 12.000 de dolari pe an), apare o tendință de plafonare, spune teoria.

Istoria într-adevăr, sugerează că țările în curs de dezvoltare au dificultăți să se alăture clubului țărilor cu venituri ridicate și sunt chiar susceptibile de a instituționaliza stagnarea, rămânând permanent în rândul țărilor cu venituri medii”, explică economistul Mircea Coșea.


Cele mai reprezentative exemple ale acestui fenomen vin din Asia, unde mai multe economii, printre care și cea chineză, s-au bazat s-au bazat pe o forță de muncă abundentă și ieftină și pe creșterea exportulului, ”dar rezervorul de forță de muncă nu este niciodată și nicăieri inepuizabil”, spune Coșea. La un moment dat, ”bazinul” de forță de muncă ieftină se reduce semnificativ, creșteriile salariale se accelerează și exporturile își pierd competitivitatea ceea ce duce la o încetinire a creșterii.

Riscurile și evoluția lor

În general, ţările care ajung să cadă în “capcana venitului mediu” au economii dependente de activităţi cu valoare adăugată redusă.

În România, spre exemplu, aproape 30% din populația ocupată este în agricultură (slab dotată din punct de vedere tehnic și prea puțin competitivă). Totodată, industria are un grad scăzut de prelucrare, iar exporturile de produse cu tehnologii înalte, deși în creștere, au o pondere redusă în totalul exporturilor.

În economiile în curs de dezvoltare, activitățile cu valoare adăugată mică sunt primele care câştigă teren, odată cu urbanizarea şi atragerea de forţă de muncă ieftină.
În timp, producţia creşte, la fel şi salariile, ceea ce duce la erodarea avantajului competitiv în faţa regiunilor mai puţin dezvoltate, unde costul privind forţa de muncă este mai scăzut.


Pentru a compensa acest fenomen, statele trebuie să își creeze un nou avantaj competitiv, într-un sector economic cu o valoarea adăugată brută superioară. Acest lucru presupune investiţii în tehnologie şi personal.

Salariile cresc. Se produce acea convergență salarială care îți erodează avantajul competitiv bazat pe preț și după aceea practic nu mai reușești să îți reduci decalajele”, a explicat Dragos Pâslaru, consilier al premierului Dacian Cioloș, adăugând că România se îndreaptă către această capcană, iar argumentele sale sunt bazate pedeterminanţi obiecivi. Sunt cifre. Nu ne imaginăm”.

Situaţia României, contraexemplul Portugaliei

Economiile cad victime capcanei venitului mediu în momentul în care nu reuşesc să găsească acest avantaj competitiv, se arată în literatura de specialitate.

România prezintă la ora actuală riscuri (moderate sau chiar mari) la 6 dintre cele 8 criterii pe baza cărora se poate anticipa o stagnare de lungă durată.

România se află în zona de risc privind capcana venitului mediu. Din 8 criterii, la 6 prezintă situații nefavorabile”, nota prim-viceguvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), Florin Georgescu, într-o prezentare susținută la finele lunii noiembrie 2015.

Riscuri scăzute sunt asociate criteriilor legate de evoluţia creşterii economice şi a PIB-ului pe cap de locuitor.

Riscuri moderate sunt legate de nivelul scăzut de educaţie al populaţie şi de structura exporturilor.

Riscurile ridicate se referă la convergenţa la standardele de productivitate şi ale nivelului de trai din Uniunea Europeană, la acumularea scăzută de capital, la rata scăzută a ocupării forţei de muncă şi la calitatea scăzută a instituţiilor.

criterii
Sursă: prezentare Florin Georgescu, prim-viceguvernator BNR

 

”Se constată încetinirea productivității muncii. Se constată acumulare scăzută de capital, nivel scăzut al educaţiei populației. Stăm bine la puterea de cumpărare pe cap de locuitor și la creșterea economică, dar la cei calitativi nu stăm așa de bine și este un pericol ca încetinind performanțele, creșterea acestora să rămânem în această capcană”, a explicat Florin Georgescu, adăugând că România trebuie să evite situaţia Portugaliei care de 15 ani nu a reuşit să facă progrese semnificative în ceea ce priveşte convergenţa cu UE.

“Să nu ajungem din cauza lipsei unor reforme structurale și a unor investiții de tehnologie și cu valoare adaugată în economie în situația Portugaliei care, de la 79% grad de convergență, azi are 79 – la fel. De 15 ani stă pe loc. E adevărat, stă la căldură, dar nici așa. În lipsa unor investiții în ramuri cu valoare brută ridicată, industria portugheză a înghețat la 17% din PIB, iar modelul prin care comerțul și administrația publică sunt tracțiune a creșterii economice nu asigură niciun fel de convergență reală către Uniunea Europeană”, a comentat prim-viceguvernatorul BNR.

Criteriile cu risc

  • Convergenţa la standardele de productivitate şi ale nivelului de trai din Uniunea Europeană;

Convergenţa în termeni de productivitate a muncii a stagnat după anul 2008. România a rămas în jurul nivelului de 50% din media UE, în condițiile în care are de recuperat decalaje mai mari decât celelalte state din regiune, mai puțin Bulgaria. Dintre statele din Europa Centrală și de Est, Polonia este singura țară care a continuat procesul de convergență într-un ritm susținut.

convergenta
Sursă: prezentare Florin Georgescu, prim-viceguvernator BNR

 

  • Acumularea scăzută de capital;

Nivelul capitalului s-a multiplicat de 3,8 ori din anul 2000, ajungând la 118 mld. euro (+87 mld. euro) în anul 2014. Capitalul privat reprezintă componenta cea mai dinamică → a crescut de 7,3 ori, în timp ce capitalul public s-a majorat de numai 1,2 ori. Astfel ponderea capitalului privat în total capital a sporit cu cca. 40 p.p., ajungând la 83%, concomitent cu scăderea capitalului public (17%).

Firmele cu capital privat autohton au realizat profituri cu circa 23% mai ridicate decât cele cu capital străin (+1,3 miliarde de euro). Totodată, firmele cu capital străin au înregistrat pierderi mai mari cu 18% decât cele private autohtone (+0,7 miliarde de euro).

  • Calitatea scăzută a instituţiilor;

”Instituțiile determină performanța economică”, spunea laureatul premiului Nobel pentru economie, Douglass North. România nu a reușit să realizeze reforme semnificative pentru creșterea capacității instituționale, este de părere Adrian Mitroi, profesor de economie comportamentală la academia de studii economice din București.

Sondajele de opinie arată, de asemenea, o încredere redusă a cetățenilor în majoritatea instituțiilor naționale.

incredere 1
Sursă: INSCOP

 

incredere 2
Sursă: INSCOP

 

Printre slăbiciunile identificate chiar în strategiile naționale de eficientizare a administrației publice se numără politizarea excesivă, o piedică în calea bunei guvernări, cultura politică și organizațională care privește statul mai degrabă ca o sursă facilă de venituri pentru anumite persoane fizice sau juridice decât ca promotor al dezvoltării economice, absența unei viziuni strategice și coerente cu privire la viitorul României pe termen lung, insuficienta încredere în administrație precum și o implicare insuficientă a societății civile, a mediului academic și de afaceri.

Adrian Mitroi spune că deși societatea românească s-a emancipat și progresele au fost însemnate la nivelul indivizilor, reformele instituționale au avansat greu și au rămas în urmă. Acestea pot fi realizate doar în timp și doar pe baza unui ”proiect de țară” care să semene cu un plan de afaceri, este de părere Mitroi.
În opinia sa, România este surprinzător de bine poziționată și are la îndemână cel puțin patru ”resurse” pe baza cărora s-ar putea desena un ”plan de afaceri național”.
Este vorba despre avantajul cultural care este ”foarte important în dimanica economică”, două categorii demografice, tinerii și persoanele în vârstă, dar care nu doresc să rămână în câmpul muncii și care nu aduc la ora actuală suficientă valoare adăugată, societatea emancipată și modernă și costul redus al forței de muncă, chiar dacă acest avantaj a fost deja parțial transferat.

Din statisticile europene reiese că media anilor de viață lucrați este de numai 32,8 ani în România, față de 35,3 ani la nivelul Uniunii. Totodată, șomajul în rândul tinerilor a crescut în 2014 la 24%, față de 23,7% cu un an înainte și peste media europeană de 22,2%, reiese din datele Eurostat.

  • Nivel scăzut de educaţie a populaţiei;

Nivelul scăzut de educaţie a populaţie se traduce prin costuri suplimentare pentru angajatori în momentul în care absolevenţii intră pe piaţa muncii, este de părere Dragoş Păslaru.

Noi în acest moment, în ceea ce privește forța de muncă avem o problemă de calitate și o problemă de cantitate. Din păcate, educația din România este una dintre cele mai slabe, vorbesc în medie din Europa și asta nu ne ajută sub nicio formă. De fiecare dată când cineva angajează pe cineva din România există niște costuri îngropate de a-l recalifica, de a-l recalibra, de a-l reînvăța”, a explicat consilierul premierului, adăugând că acest minus de productivitate ”te poate scoate din piață”.

România s-a clasat pe locul 45 din 65 la cele mai recente teste PISA, din 2012. Rezultatele obținute de elevii români de 15 ani la cele trei domenii evaluate, matematică, citire/lectură și știință au fost sub media mondială. Scorul mediu al României a fost de 445 de puncte la matematică, 438 la citire/lectură şi 439 la ştiinţe. Comparativ, media ţărilor OECD este de 494 puncte la matematică, 496 la citire/lectură şi 501 la ştiinţe. La matematică doar 3,2% dintre elevii români au obținut punctaje de tot, în vreme ce 40,8% au demonstrat un nivel redus de cunoștințe.

Totodată, doar 25% dintre persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani au absolvit studii superioare, față de 37,9% media europeană, reiese din datele Eurostat.

  • Rata scăzută a ocupării forţei de muncă;

Rezultatelor slabe din învăţământ li se mai adaugă şi o evoluţia demografică nefavorabilă, generatoare de deficite pe piața forței de muncă. Sporul natural negativ a făcut ca România să piardă în jur de 200.000 de “viitori angajaţi”, spune Dragoș Păslaru.
Peste acest fenomen s-a suprapus, odată cu aderarea României la UE, fenomenul migrației. Dacă în primii ani de la aderarea României la UE, migraţia era concentrată în special în zona muncitorilor necalificaţi, cifrele încep să indice o plecare în număr tot mai ridicat a personalului înalt calificat, atrage atenția consilierului premierului pe teme economice. “Această imagine îți arată că vei avea în scurt timp o limitare legată de forța de muncă, deci unul din factorii de producție critici”, a explicat el.

În 2014, populația ocupată număra circa 8,3 milioane de persoane, dintre care 2,3 milioane în agricultură, 1,7 milioane în industrie, 1,2 milioane în comerț și 0,6 milioane în construcții, potrivit celor mai recente date ale Institutului Național de Statistică. Numărul angajaților din sectorul public era de circa 1,2 milioane de persoane.

În România, ponderea populaţiei ocupate în agricultură este de 30%, în timp ce în Polonia este 12,6%, în Ungaria 5,2%, iar în Slovacia 3,2%.

Dintre persoanele ocupate, 4,9 milioane erau salariați, 145.300 de mii patroni, 2,1 milioane lucrători pe cont propriu și 1,2 milioane lucrători familiali neremunerați.

Populația activă, indicator ce exprimă oferta potențială de forță de muncă și gradul de ocupare a populației (populația ocupată, plus șomerii înregistrați) era în 2014 de 8,9 milioane de persoane. Rata brută de activitate, respectiv raportul dintre populația activă și populația totală, era de 44,9%.

  • Exporturi cu grad scăzut de tehnologizare;

Maşinile şi echipamentele de transport au cea mai mare pondere în structura exporturilor româneşti. În primele 11 luni din 2015, acestea au reprezentat 44,5% din totalul exporturilor, de 50,6 miliarde de euro, reiese din cele mai recente date ale Institutului Naţional de Statistică (INS).

A doua cea mai semnificativă pondere este a altori tipuri de produse manufacturate (altele decât produse alimentare sau chimice, spre exemplu), cu 32,9% din totalul exporturilor. Livrările de alimente în alte state reprezintă 8,7% din total.

Structura exporturilor s-a îmbunătăţit în ultimii ani în favoarea exporturilor cu tehnologie mai ridicată care au o valoare adaugată mai mare. Ponderea exporturilor cu valoare adaugată mică a scăzut, însă, jucătorii de pe piaţa din România au o capacitate de ofertare redusă la export, conform cerinţelor pieţei, “ceea ce conduce la o rigiditate structurală a ofertei de exporturi cu valoare adaugată mare şi o captivitate a sa faţă de lanţurile productive dominante din ţările din prima linie a ierarhie exportatorilor (ţările mari exportatoare) care au tendinţa să externalizeze în România numai funcţia de producţie”, se arată în Strategia naţională de export 2014-2020.

În 2013, exporturile de produse cu tehnologii înalte au reprezentat 6% din exporturile de produse, respectiv echivalentul a 2,8 miliarde de dolari, potrivit celor mai recente date ale Băncii Mondiale. În 2011, acestea reprezentau 10%, respectiv 4,9 miliarde de dolari, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu.

”Exportul cu valoare adăugată ridicată, în cazul economiilor mici sau mijlocii şi deschise, este măsura cea mai sigură a competitivităţii. De aceea, capacitatea României de a dezvolta durabil exporturile este provocarea fundamentală pentru competitivitatea ţării”, se arată în strategia menționată mai sus.

Soluții

Dragoș Păslaru este de părere că pentru a putea concura cu celelalte state din regiune și din UE, România trebuie să se reinventeze, ”să găsim care este rolul pe care vrem să îl joace economia”. În opinia sa, soluții există și au fost dezbătute în repetate rânduri în spațiul public, însă e nevoie de ”avea consecvență și determinare în a așeza niște lucruri care se tot discută”. În acest sens, guvernul Cioloș lucrează la un ”proiect de țară”.

”Este vorba de a putea să realizăm o viziune coerentă pentru dezvoltare, având în vedere că Dacian Cioloș este în acest moment ferm convins că are nevoie de trei paliere de reforme: dezvoltare economică, reforma administrației publice și România în UE (politică internă)”, a explicat el, adăugând că dacă reforma administrației ține de executiv, pentru componenta de dezvoltare economică e nevoie de un ”pact social”, un acord la nivelul întregii societăți, acesta fiind de altfel modelul de succes aplicat de statele ce au reușit să scape de capcana venitului mediu.

”Precondiția este legată de pacea socială, pactul social de comunitate, de a avea o coeziune, de tipul să nu ne certăm capital străin cu autohton, să nu ne certăm academic cu nonacademic. Este o chestiune de evidență – în loc să încerci pe termen scurt să storci ceva trebuie să te pregătești pe termen mediu pentru a da o șansă unui nou tip de economie”, a explicat Pâslaru.

Al doilea element este legat, în opinia sa de educație și inovare, domenii cărora li se acordă importanță mai mult la nivel declarativ și mai puțin prin fapte.

”În România, în continuare a avea o chestiune de ciment și beton valorează mai mult decât o chestiune de educație și inovare. A putea să tai panglica concret la un pod, un drum îți aduce mai mult capital politic decât a arăta că ai în sistemul educațional niște valori și că reușești să crești ștacheta (…) Eu nu vreau să sugerez că ar trebui să fie o alegere între infrastructură și educație. Încerc doar să spun că din punct de vedere al constrângerilor directe, a avea mutația structurală în economie, aceste două ingrediente sunt sine qua non (fără de care nu se poate, n.r.)”, a explicat el, adăugând că o reinventare a economiei presupune totodată și un sacrificiu politic.

Florin Georgescu, prim-viceguvernator BNR, a oferit la rândul său câteva posibile soluții pentru evitarea acestei capcane.

Modelul economic de succes validat de ţările care au reușit în procesul de reducere a decalajelor față de statele dezvoltate (Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Singapore) a îmbinat acțiunea pieței cu a statului, investițiile străine cu cele autohtone și stimularea creșterii economice bazate pe diseminarea cunoștințelor și calificării la niveluri înalte. Pentru a putea oferi forță de muncă având cunoștințe și calificări înalte este nevoie, pe de o parte, de ridicarea calității sistemului educațional, dar, pe de altă parte, de cererea de resurse umane cu astfel de calificare înaltă”, se arată în prezentarea citată.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. Avand in vedere cele doua nume mentionate in articol – Mircea Cosea si Florin Georgescu, ambii suporteri si partizani PSD, esenta articolului este de fapt deturnata. Cauza principala a subdezvoltarii Romaniei este continuarea luptei anticapitaliste de catre PCR/FSN/PDSR/PSD si USL/USD, satelitii comunistilor, prin furt si risipirea capitalului. In cazul capitalului financiar prin excrocherii gen Caritas si extravagantele baronilor PSD(Vanghele, Oprisan si Mazare fiind cei mai emblematici) si risipirea capitalului uman prin politici de genul Mineriada(izgonirea intelectualilor majoritar anticomunisti) sau bac si facultate de forma, pentru toata lumea, practic o inflatie de diplome universitare si apoi si de doctorate – distrugerea formala a intelectualitatii si impunerea mediocritatii ca normalitate tocmai in mediul academic, elitist prin definitie.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Un răspuns

  1. Avand in vedere cele doua nume mentionate in articol – Mircea Cosea si Florin Georgescu, ambii suporteri si partizani PSD, esenta articolului este de fapt deturnata. Cauza principala a subdezvoltarii Romaniei este continuarea luptei anticapitaliste de catre PCR/FSN/PDSR/PSD si USL/USD, satelitii comunistilor, prin furt si risipirea capitalului. In cazul capitalului financiar prin excrocherii gen Caritas si extravagantele baronilor PSD(Vanghele, Oprisan si Mazare fiind cei mai emblematici) si risipirea capitalului uman prin politici de genul Mineriada(izgonirea intelectualilor majoritar anticomunisti) sau bac si facultate de forma, pentru toata lumea, practic o inflatie de diplome universitare si apoi si de doctorate – distrugerea formala a intelectualitatii si impunerea mediocritatii ca normalitate tocmai in mediul academic, elitist prin definitie.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Economia României a suferit în ultimul deceniu unele dintre cele

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: