Aproximativ 46% din contractele de muncă existente în România anul trecut, la 1 octombrie, erau încheiate pentru salarii în zona minimului pe economie -, adică sub 350 de euro/lună.
O situație unică în UE, unde în 2014 (cele mai recente date ale Eurostat) arată că România și Slovenia aveau cele mai mari ponderi ale salariaților plătiți în această zonă:
Cu mențiunea că, în 2014, salariul minim în Slovenia era de 784 de euro, în timp ce în România se cifra la doar 205 euro, ceea ce a făcut să avem cei mai mulți angajați în risc de sărăcie.
Din 2008 și ianuarie 2018, România a înregistrat cea mai mare medie anuală de creștere a salariului minim (11,4 %), ceea ce a făcut ca la 1 ianuarie 2018 să ajungă la 407 euro. În Slovenia a urcat mai modest, dar se menține la mai mult decât dublul celui românesc – 842,79 euro.
(Citiți și: ”Analiză / Cum bate România statele nordice la salarizare: Paradoxul – țara cu ”cele mai puține salarii mici” are salariile cele mai mici”)
Majorările salariului minim (prin decizii politice) nu au fost urmate însă de creșteri similare pentru calificați, ceea ce a dus la aplatizarea salarizării pe piața forței de muncă, cu aglomerare în zona de minim.
În cinci județe, ponderea angajațiilor plătiți anul trecut cu mai puțin de 350 de euro pe economie era de peste 60%:
O economie specializată pe sectoare de activitate cu productivitate și valoare adăugată scăzută
Conform Studiului privind dinamica pieței muncii la nivelul principalelor industrii angajatoare din România în perioada 2016 – 2017, realizat pentru Patronatul Investitorilor Autohtoni (PIAROM), situația salarizării forței de muncă din România reflectă probleme structurale de competitivitate și productivitate.
Principalele două industrii angajatoare – industria prelucrătoare și sectorul comercial – au niveluri scăzute de productivitate.
De exemplu, productivitatea în domeniul comercial este de 6.200 euro, ceea ce plasează România pe antepenultimul loc în UE, după Bulgaria (3.000 euro) și Lituania (5.800 euro).
Ca activitatea economică, cele mai multe Contracte Individuale de Muncă (CIM-uri) sunt înregistrate în Comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun. Este una dintre activitățile cel mai prost plătite din România, potrivit Studiului PIAROM.
Datele privind bonusurile, primele etc. nu se regăsesc în studiu, întrucât acesta conține exclusiv informații din REVISAL.
Profesorul universitar Mihai Cioc (foto), unul dintre autorii lucrării, a declarat pentru cursdeguvernare.ro că acestea au o pondere din ce în ce mai importantă, întrucât „departajarea între un salariat productiv și unul mai puțin productiv, amândoi având aceeași poziție, nu se mai face prin salariul de bază, ci prin intermediul acestor venituri suplimentare, în funcție de indicatorul de performanță„.
Diferență uriașă între ponderea necalificaților și ponderea celor cu salarii minime
De remarcat faptul că există mult mai multe salarii în jurul remunerației minime, comparativ cu numărul necalificaților din România.
Astfel, potrivit studiului, 15,20% din angajații români sunt necalificați, ceea ce înseamnă că mai sunt mulți în afara lor (30,80% din totalul salariaților) care au contracte pe sume mai mici de 350 de euro/lună.
„Este clar că totul ține nu neapărat de nivelul de calificare, cât de industrie. În industria textilă, servicii, sunt ponderi foarte mari de lucrători cu salariul minim”, a mai explicat profesorul Mihai Cioc.
Sectoarele cu cele mai multe salarii minime:
- activități de investigație și protecție (92,16% din Contractele Individuale de Muncă sunt încheiate pentru sume ce gravitează în jurul salariului minim)
- fabricarea articolelor de îmbrăcăminte (82,66% din CIM)
- restaurante și alte activități de servicii de alimentație (80,49% din CIM)
Principalul efect al aglomerării salariilor în zona de minim
„Cel mai important impact al creșterilor succesive ale salariului minim garantat pe economie s-a înregistrat în managementul firmelor, pentru că acestea s-au văzut în situația de a pune la punct noi sisteme de retribuție, pe bază de indicatori de performanță. Nu puteau majora toate salariile proporțional cu creșterile salariilor minime, întrucât costurile cu forța de muncă ar fi devenit prea mari. Atunci, au fost nevoite să vină cu noi sisteme de management al performanței. „, explică Mihai Cioc.
„Și, în anumite industrii, pe fondul acestor creșteri s-a ajuns la o scădere a locurilor de muncă, contrar trendului național. Munca a ajuns să coste destul de mult și, pe anumite domenii de activitate, lucrul acesta îți afectează foarte mult competitivitatea”, a declarat pentru cursdeguvernare.ro, Mihai Cioc.
