România s-a situat pe locul al treilea în semestrul al doilea din 2013 la scumpirea curentului electric pentru gospodăriile populației, cu 16,81%, după Estonia (+21,73%) și Grecia (+19,68%).

Pentru referință, trebuie amintit că media scumpirilor la nivelul UE a fost de 2,81% iar majoritatea statelor din regiunea noastră au redus prețul energiei electrice pentru populație ( Bulgaria, Ungaria, Polonia, Croația, Slovacia).

Cu toate acestea, ocupăm în continuare locul al doilea din UE 28 în topul celui mai ieftin curent electric pentru populație, după Bulgaria și înaintea Ungariei.

Deși avem cel mai mic preț de cost din întreaga Uniune, prețul plătit de consumatorii români ajung să fie mai mari cu 45% față de cei bulgari prin cheltuielile de transport relativ mari și, atenție, prin cele mai mari taxe și impozite din top 10 cu excepția Finlandei.

(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

Dacă se calculează ponderea în prețul final fără taxe și impozite, se poate observa cum ocupăm locul al treilea în UE 28, după Cehia și Danemarca la costul de transport.

Simplificat, la bulgari proporția 60% la 40% se aplică între producție și transport, la noi se aplică între transport și producție.

Dacă ne uităm la topul 10 de mai jos, din simpla enumerare a țărilor se poate vedea că nu prea facem parte din ”grupul nordic”, în care distribuția este mai scumpă decât producția.

(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

Din păcate, deși avem penultimul nivel de trai între statele UE, ne situăm în fruntea țărilor din regiune cu cu taxele aplicate la energia electrică livrată populației, chiar și fără a lua în calcul nivelul ridicat al TVA.

De remarcat impozitarea total disproporționată pe segmentul de alte taxe și impozite, plecată de la acordarea ”fără număr” a certficatelor verzi ( achitate pe factura populației), în condiții extrem de avantajoase pentru investitori.

(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

Pre’urile pentru consumatorii industriali

În ceea ce privește prețul electricității pentru consumatorii industriali, România se situează pe locul patru în rândul statelor cu cea mai ieftină resursă, după Bulgaria, Suedia și Finlanda.

Cu acestea din urmă, suntem la același nivel cu prețul de producție. Valoarea mai mare consemnată la noi este cauzată de costurile mai mari cu transportul, care sunt cu circa 80% mai mari față de cele din Finlanda și cu 30% peste cele din Suedia. Iar asta în pofida faptului că ei percep și taxe nerecuperabile pe electricitatea livrată firmelor iar noi nu.

Tot taxele de transport semnificativ mai mari (0,033 euro/kWh față de doar 0,018 euro/kWh ) fac mai scump curentul electric în România decât în Bulgaria, deși vecinii de la sud de Dunăre au un preț de cost mai mare decât al nostru. Practic, la ei transportul reprezintă o treime în raport cu costul de obținere al electricității iar la noi două treimi.

(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

Pentru referință, am prezentat topul 10 al celor mai mici prețuri la energia electrică pentru consumatorii industriali din UE.

Se poate observa că suntem foarte aproape de Franța, dar ne penalizează aceleași costuri de transport deși avem un relief similar și o întindere mai mică. În spatele nostru,

Polonia vine cu prețul de cost ”bulgăresc” și cu costuri de transport aproape ”românești”.

(cLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

Totuși, nu suntem singurii cu o situație bizară. Danemarca și Estonia, cele mai performante state la prețul de cost, sunt afectate de prețuri de transport comparabile și chiar mai mari față de cele de producție.

Per total, ne situăm pe locul șapte în UE ca pondere a costurilor de transport în prețul curentului electric pentru firme, fără a ține cont de taxe și impozite.

Una peste alte, producem la costuri reduse și suntem competitivi la nivel european. Dar, în pofida nivelului de trai scăzut și al necesităților de dezvoltare mai rapidă, taxăm curentul electric de parcă am fi o țară dezvoltată și practicăm tarife relativ ridicate la distribuție. Ceea ce nu ne permite să resimțim pe măsură avantajul comparativ pe care îl avem în producerea energiei nici la nivelul populației și nici la cel al activității productive.