Câștigul salarial mediu net pe 2017 a fost de 2.338 lei (echivalentul a 512 euro) pe lună, în creștere cu 14,3% față de anul precedent. Datele prezentate de INS arată și costul salarial aferent pentru a plata acestui salariu, respectiv 4.008 lei (877 euro) pe salariat, indicator care a crescut ceva mai mult, respectiv cu 14,7%.
Astfel, pentru fiecare 100 de lei achitați cu acte în regulă, un angajator a trebuit să aloce 171,43 lei pentru costurile salariale.
Numărul mediu al salariaților a fost anul trecut de 4.945,9 mii persoane, în creștere cu 3,9% față de 2016.
De remarcat că ritmul de creștere economică potrivit celor mai recente valori communicate oficial a fost de 6,9% în varianta provizorie.
Ceea ce ne trimite la o estimare de avans economic bazat cam în proporție de patru şeptimi în regim extensiv, prin creştere de activitate, şi doar trei şeptimi ca urmare a creşterii productivităţii muncii celor implicaţi în procesele de producţie.
În ceea ce privește raporturile dintre sumele cu care au fost plătite diferite activități din economia națională, situația este prezentată în tabelul de mai jos. Pe primul loc, cu un nivel ceva mai mare decât dublu faţă de media naţională (202%) se situează sectorul de informaţii şi comunicaţii, urmat de cel de intermedieri financiare şi asigurări (184%) şi de administrația publică (164%).
La coada clasamentului, se află sectorul de hoteluri și restaurante (61% din media la nivel national) şi cel de construcţii (72%), între care se intercalează serviciile care nu au fost cuprinse în categoriile clasice cele mai răspândite (66%).
Din păcate, industria prelucrătoare a continuat să rămână în preajma pragului de 90% din valoarea pe întreaga economie, ceea ce este semnificativ sub uzanţele din statele UE ( unde se situează, de regulă peste pragul de 100%). Sectoarele publice de sănătate şi asistenţă socială ( 114%) şi cel de învăţământ ( 101%) au mai urcat câteva poziţii şi s-au plasat peste referinţa naţională.
În structura pe regiuni de dezvoltare, se poate observa o diferențiere netă între regiunea capitalei, unde ponderea celor angajați în servicii comerciale a depăşit 62%, și toate celelalte zone ale țării, unde variază între 35% și 40%. Explicația vine de la nivelul mai scăzut al veniturilor din provincie, care nu permite o dezvoltare mai accentuată a sectorului serviciilor din lipsa cererii solvabile.
De remarcat și ponderea mult mai redusă a bugetarilor în zona capitalei (sub 16%) , față de valori apropiate de 20% în rest, cu trei excepții notabile și foarte edificatoare. Regiunea de Vest, cea mai dezvoltată după regiunea Bucureşti-Ilfov, s-a apropiat de practica din Capitală şi a mai consemnat doar 17% bugetari.
În schimb, în cele mai puţin dezvoltate regiuni ale României, unde statul este unul dintre principalii angajatori și formatori de preț pe piața muncii, atât ca număr de angajaţi dar şi ca raport între salariile de la stat şi cele de la privat, s-au înregistrat valori de 26,1% în Nord-Est şi de 23,7% în regiunea Sud-Vest Oltenia. Practic, diagonala sărăciei vine la pachet cu un număr relativ mare de angajaţi la stat.
În fine, ar mai trebui menționat că aproape patru cincimi dintre salariați au activat anul trecut în societăţi comerciale (79,4%, cu o creștere de 2,7% comparativ cu anul precedent). Ceea ce arată că sectorul privat a fost cel care a și determinat circa 70% din creșterea numărului de locuri de muncă dar şi o pondere de luat în seamă a contribuţiei pe segmentul bugetar).
