Gradul de utilizare a capacităților de producție din România „depășește media pe termen lung în majoritatea grupelor industriale”.
Totodată, exporturile de bunuri și servicii au crescut semnificativ în prima jumătate a anului, dar companiile româneşti investesc puţin, potrivit celui de-al doilea raport privind inflaţia al Băncii Naţionale a României (BNR), publicat marţi.
Capacitate de producţie, la limită
Cel mai mare grad de utilizare a capcității de producție îl au companiile care produc bunuri durabile, de peste patru ori mai mult decât media pe termen lung (T1 / 2005 – T1 / 2017), urmate de cele din domeniul bunurilor intermediare şi de cele din domeniul bunurilor de capital, aflate însă în declin începând din a doua jumătate a anului trecut.
În declin pronunţat este şi utilizarea capacităţii de producţie a companiilor de bunuri de uz curent.
„Plasarea sub media pe termen lung și mișcarea descendentă reflectă presiunea concurențială din partea importurilor”, ca efect al creştereii substanţiale a consumului, potrivit raportului BNR.
Creşterea utilizării capacităţilor de producţie se produce mai ales ca efect al creşterii comenzilor, inclusiv din afara ţării.
De altfel, un sondaj recent derulat de Banca Europeană de Investiții (BEI) relevă faptul că aproape două treimi dintre firmele din România au operat în 2016 la sau peste capacitatea maximă de producție în condiții normale, nivel superior mediei UE de circa 50%.
Exporturile
„Prima parte a anului 2017 a înregistrat o rată anuală de creștere semnificativă pentru exporturile de bunuri și servicii, iar perspectiva privind evoluția cererii externe rămâne încurajatoare, după cum sugerează cele mai recente prognoze privind creșterea economică a Zonei Euro în trimestrele II-III, consolidarea indicatorului de încredere la nivelul UE-28, dar și dinamizarea comenzilor pentru export adresate companiilor industriale autohtone”, spune raportul BNR.
Raportul remarcă „profilul robust al vânzărilor aferente sectoarelor integrate în lanțurile internaționale de valoare adăugată, precum producția mijloacelor de transport și ramurile conexe”.
Altfel spus, contează mult producţia auto și de echipamente şi piese pentru industria auto în general şi în mod special a Dacia Renault. Dinamica volumului cifrei de afaceri pe piața externă a depășit nivelul de 20%, iar deschiderea unor noi capacități de producție auto în state din regiune „va asigura în continuare un nivel ridicat al cererii pentru furnizorii de profil prezenți la nivel local.
Demararea unui nou model Ford la uzina de la Craiova, în toamna acestui an, ar urma să extindă perspectivele pozitive și dincolo de segmentul de piese și accesorii.
Investițiile
Companiile românești înregistrează tendințe divergente în domeniul investițiilor.
Pe de o parte, mai ales în industria auto și în cea a echipamentelor electrice, „se remarcă preocuparea tot mai puternică a companiilor în vederea automatizării procesului de producție, unde o serie de producători importanți realizează investiții în instalarea de roboți”.
Totodată, companiil se află în plin proces de recrutare a personalului specializat în controlul acestora, dar aici întâmpină greutăți, cum de altfel sunt întâlnite în toată economia, când vine vorba de personalul calificat.
Pe de altă parte, o mare parte din companiile românești par resemnate cu tehnologiile existente. Peste 70% din companii consideră suficient nivelul investițiilor realizate în ultimii trei ani, jumătate din fluxuri fiind destinate înlocuirii echipamentelor existente, „comportament care explică practic lipsa de dinamism a formării brute de capital fix pe ansamblul economiei”, remarcă raportul BNR.
„Achizițiile de echipamente au continuat să-și restrângă volumul în trimestrul I 2017, dar se remarcă o temperare a dinamicii negative (până la -6,5%, variație anuală). Deși cel mai recent sondaj INS/CE-DG ECFIN nu indică o îmbunătățire în perspectivă a fluxurilor de investiții cu această destinație, la nivelul anumitor ramuri industriale există preocupări tot mai vizibile privind derularea unor proiecte destinate extinderii capacităților de producție și creșterii conținutului de valoare adăugată a produselor, inclusiv pe seama automatizării liniilor tehnologice”, potrivit documentului citat.
Sunt menţionate din nou investițiile din ramurile producătoare de componente auto și produse conexe (echipamente electrice, cauciuc), „antrenate inclusiv de creșterea portofoliului de comenzi externe, survenită ca urmare a extinderii capacităților industriei auto din regiune – dar și cele din industria alimentară, de mașini și echipamente și din cea a materialelor de construcții, în cel din urmă caz sub impulsul cererii ascendente pe segmentul rezidențial”.
Finanţarea
Din perspectiva surselor de finanțare, acumulările de capital beneficiază în ansamblu de suportul tot mai consistent al investitorilor străini, în condițiile în care profitul reinvestit în economia românească a crescut pe parcursul anului 2016 și în primele 5 luni ale acestui an.
Altfel, creditarea companiilor avansează cu un ritm lent, de 2%, sub rata de creştere a economiei, care depăşeşte 5%.
„Creditele, din păcate, tot pe partea de consum merg vârtos înainte, şi cele pentru consum, şi cele pentru locuinţe, stimulate de dobânzile scăzute, de diminuarea aversiunii la risc. Spun din păcate pentru că împrumuturile destinate corporaţiilor merg mult mai încet, crescând cu mai puţin de 2%. Am dori să vedem mai mult curaj din partea băncilor în creditarea companiilor. Am vrea să fie mai rapidă creditarea firmelor decât este în prezent şi, credem noi, mai rapidă decât creditarea consumului“, a declarat guvernatorul BNR, Isărescu la prezentarea Raportului asupra inflaţiei.
Ritmul de creştere al soldului creditării private la nivelul întregului sistem bancar a rămas anemic în ultimii ani, de doar 1-3%, soldul oscilând în jurul a circa 220 mld. lei (50 mld. euro).
Productivitatea
Creşterile de productivitate din unele ramuri sunt, însă, depăşite de creşterea salariilor din altele.
„Avansul consemnat de productivitatea muncii în primele trei luni ale anului 2017 a fost devansat de accelerarea remunerării salariaților. În aceste condiții, dinamica anuală a costurilor unitare cu forța de muncă pe ansamblul economiei a urcat de la o medie de 5,2% în anul precedent la 8,3%, cele mai mari salturi fiind înregistrate în comerț și servicii publice. În industrie a avut loc o temperare a ritmului anual de creștere a costurilor salariale unitare (până la 4,5% în perioada aprilie-mai), preponderent ca urmare a câștigurilor de productivitate”, conform raportului BNR.
Dincolo de automatizarea şi robotizarea din anumite sectoare, „câștigurile de productivitate pot fi atribuite în continuare evoluțiilor ciclice, în condițiile în care există tot mai multe indicii de depășire a potențialului de creștere”. Altfel spus, evoluția economiei pe panta ascendentă a ciclului economic s-ar putea apropia de finalul acesteia.
Semne nefavorabile dă și rata angajarărilor, care tinde să se aplatizeze, mai degrabă, în ultimele șase trimestre.
Aşa cum se întâmplă şi la nivel global, cererea de personal cu pregătire superioară s-a amplificat în economia autohtonă, circa două treimi din locurile de muncă vacante create în anul 2016 solicitând astfel de competențe.
Totodată, o proporţie „covârșitoare de companii indică deficitul de personal cu calificare adecvată drept unul dintre cele mai importante obstacole în dezvoltarea activității”.
Structura angajaților pe categorii ocupaționale „relevă o modificare marginală a ponderii deținute de manageri, tehnicieni și alți specialiști (profesii care necesită aptitudini mai sofisticate), care a fluctuat în ultimii 10 ani în jurul nivelului de 30%, în vizibil contrast cu tendința europeană, unde acest procent s-a consolidat de la un an la altul, plasându-se în anul 2016 la 41%”, spune raportul BNR.
Oferta excedentară de forță de muncă este formată în proporție de 80% din șomeri neindemnizați, „categorie cu aptitudini în general reduse, date fiind nivelul relativ scăzut de educație (absolvenți de învățământ primar, gimnazial sau profesional)”, ca și perioada îndelungată petrecută în șomaj (cel puțin 1 an), cu efect negativ asupra competențelor.
