Locuitorii din Barcelona consideră pozitivă creșterea numărului de imigranți, nu însă și explozia numărului de turiști, scrie The Guardian.
La începutul acestui an, aproximativ 150.000 de locuitori ai Barcelonei au demonstrat cerând guvernului să accepte mai mulți refugiați în țară. La puțin timp, sloganuri precum “Turiști, mergeți acasă! Refugiații sunt bineveniți!” au început să apară pe ziduri, după care, la proteste s-au înmulțit pancartele gen “Barcelona nu este de vânzare” și “Nu vom fi alungați”.
Nu este singurul oraș european cuprins de turismofobie – Veneția, Roma, Amsterdam, Florența Berlin, Lisabona, Palma de Mallorca, sunt doar câteva importante destinații turistice care au declarat război turiștilor.
Un sondaj realizat anul trecut în rândul localnicilor arăta că principala problemă a orașului (cel mai vizitat din Spnaia și cu o populație de 1,6 milioane de persoane) este numărul mare de turiști.
Barcelona este însă singurul oraș care declară care-și dorește mai mulți din sud, nu turiști nordici. Nu refugiații amenință identitatea orașului, ci turiștii, susțin localnicii, în pofida celor peste 30 de miliarde de euro cheltuite de vizitatori (12% din PIB-ul Barcelonei), anul trecut.
Imigrația a schimbat orașul, în timp ce turismul l-a destabilizat – până și cei care lucrează în industrie sunt de părere că lucrurile nu mai pot contiua în acest fel.
În 1990, Barcelona primea 1,7 milioane de turiști; anul trecut numărul acestora a ajuns la 32 de milioane, adică de 20 de ori mai mare decât cel al populației rezidente. Valul acesta impresionant a crescut chiriile, i-a alungat pe rezidenți și a aglomerat spațiile publice.
Pentru comparație, România a avut în 2017 circa 2,7 milioane de turiști străini, din care peste 60% au venit pentru afaceri, participare la congrese, conferinţe, cursuri, târguri şi expoziţii. Banii cheltuiți de aceștia s-au cifrat la 1,3 miliarde euro, conform INS.
“Noi vedem imigrația ca pe un fenomen cu impact pozitiv – oamenii s-au integrat bine,” a declarat pentru The Guardian Natalia Martínez, consilier local în Ciutat Vella, perimetru vechi al Barcelonei, care este una dintre principalele zone vizate și de refugiați, și de turiști. “Au contribuit (imigranții – n. red.) mai mult decât au costat în termeni de identitate).”
Cartierul unde imigranții sunt mai vizibili este El Raval (în arabă, înseamnă suburbie), multă vreme sinonim cu prostituția și drogurile. Oscar Esteban, director al Fundació Tot Raval, un grup ce coordonează mai multe activități de voluntariat în zonă, spune că acest cartier are propria sa identitate și rezolvă în stil propriu problemele apărute.
Există și în Barcelona rasism, scrie The Guardian, dar autoritățile nu au permis extinderea acestuia – în 2010 a fost adoptată politica multiculturală, opusă asimilării, pentru recunoașterea și respectarea diferențelor culturale și religioase.
Imigranții nu au devenit țapi ispășitori nici măcar atunci când efectele crizei s-au adâncit.
Cu turiștii, altfel stau lucrurile, chiar dacă industria reprezintă 12% din PIB și multe joburi sunt dependente de această activitate.
Consiliul local ales în 2015 a decis în cele din urmă să pună nevoile rezidenților deasupra celor ale turiștilor – a impus un moratoriu privind noile hoteluri, a făcut eforturi să împiedice înmulțirea apartamentelor închiriate turiștilor (amenzi de 600.000 de euro pentru platformele de închiriere a imobilelor în scop turistic ce nu dețin licență) și a elaborat un plan urbanistic pentru Ciutat Vella, care prioritizează comerțul local, în defavoarea afacerilor care-i vizează pe turiști.
