Banca Asiatică de Investiţii în Infrastructură (AIIB) – instituţia financiară la care au aderat şi 14 state europene – va fi, cu capitalul său de pornire de 100 de miliarde de dolari, de două ori mai mare decât berd şi poate influenţa în amre măsură peisajul instituţiilor financiare multilaterale.
Un studiu al think-tank-ului Comisiei Europene, European Political Strategy Centre (EPSC) , arată că instituţia ar fi un instrument al Chinei nu doar pentru dezvoltare economică, ci şi pentru urmărirea obiectivelor sale strategice – ca de exemplu accelerarea resuscitării Drumului Mătăsii.
Statele UE, 14 dintre ele care au devenit membri, au făcut-o pe baze individuale şi nu coordonat, iar instituţiile europene nu sunt reprezentate, un mare minus din punctul de vedere al experţilor. Timpul nu este însă pierdut şi Comisia Europeană ar putea coordona reprezentarea UE.
Importanţa puterilor emergente
Crearea AIIB reflectă importanţa economică pe care o au pieţele emergente şi în special China. Sunt mai multe iniţiative de acest gen – New Development Bank (NDB), banca ţărilor BRICS, şi Contingent Reserve Arrangement (CRA) – care au un capital combiant de 250 de miliarde de dolari. Este o puternică concurenţă pentru Banca Mondială.
Astfel de iniţiative arată faptul că o putere economică precum China este nemulţumită de actualul cadru financiar multilateral, unde este subreprezentată, în condiţiile în care este cea de-a doua economie mondială şi este echivalentă cu întreaga economie a zonei euro.
Prin urmare, AIIB este doar în parte un vehicul economic şi poate fi un instrument de promovare a intereselor globale ale Beijingului. Nu întâmplător SUA şi Japonia refuză să participe în această iniţiativă.
Proiectul, iniţiat în 2013, va avea capital iniţial de 100 de milioane de dolari şi sediul central în Beijing. Secretarul general va fi Jin Liqun, fost adjunct al ministrului de Finanţe chinez. Din aprilie 2015 sunt 57 de membri fondatori, dintre care 14 ţări ale Uniunii Europene: Austria, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Marea Britanie, Polonia, Italia, Luxemburg, Spania, Suedia, Portugalia , Malta şi Olanda. Banca ar urma să devină total operaţională la finalul acestui an.
Geopolitica expansiunii economice a Chinei
Potrivit experţilor EPSC, acţiunile Chinei nu se limitează doar la economie şi finanţe, ci au o puternică componentă geostrategică. AIIB, alături de alte iniţiative, au drept scop creşterea influenţei mondiale şi a influenţei politice a Beijingului.
Această strategie poate fi văzută ca efect al repetatelor încercări de limitare a Chinei: de la refuzul de a reforma sistemul de vot în FMI la eforturile SUA de a descuraja statele să participe la AIIB.Analiştii Comisiei nu cred că scopul Chinei este de a înlocui actualele structuri financiare mondiale, ci a de completa arhitectura existentă cu instituţii în care China să joace un rol important.
Totuşi, aliaţii Europei – SUA şi Japonia – sunt neliniştite în această perspectivă şi se tem cănoile instituţii ar putea ignora standardele comune de guvernanţă financiară, dar şi pe cele de protecţie a mediului şi sociale.
China vrea ca acţionariatul majoritar să aparţină anţiunilor asiatice – o cotă de 70-75% pe care să o împartă între ele – în timp ce membrilor europeni să le revină restul.
Cazul AIIB arată lipsa de coerenţă europeană
Cazul AIIB ilustrează lipsa de coerenţă şi strategie comună a statelor UE, dar şi între UE şi aliaţii săi cei mai apropiaţi. Cum lansarea acestei iniţiative a fost anunţată în toamna anului 2013, răspunsul UE putea fi coordonat şi mai bine organizat, spun experţii think-tank-ului Comisiei.
Aşa că decizia de participare, care trebuia anunţată până în 31 martie 2015, a fost luată de fiecare ţară UE individual. Experţii sugerează nevoia unei participări a Comisiei Europene în numele statelor UE, aşa cum se întâmplă în cazul BERD.
De fapt, participarea instituţiilor UE la iniţiativa bancară asiatică ar putea fi conectată şi ar putea da UE un avantaj în alte iniţiative, precum negocierea participării Chinei la Fondul European de Investiţii Strategice (al planului Juncker) sau într-un acord de investiţii UE-China.
(Citiţi mai multe: Investițiile Chinei în Europa: Parteneriatul TTIP cu SUA determină gigantul asiatic să propună și el un acord de liber schimb)
Jocul Europei
AIIB este, fără îndoială, o manifestare a încercărilor Chinei, ajutată de forţa financiară, de a oferi finanţare pentru infsrastructură care ar ptuea-o pune în poziţii avantajoase pe pieţe.
Dar UE trebuie să fie vigilentă ca standardele de bună guvernnanţă să fie respectate. Nu ar trebui să ajute la o creştere a atractivităţii acestor iniţiative pentru ţările emergente, în nevoie doar pentru că standardele AIIB sunt mai laxe, pentru că standardele sociale şi economice impuse de instituţiile financiare multilaterale sunt mai puţin stricte.
Europa, spun experţii, trebuie să fie atentă la tendinţele geopolitice şi geostrategice, care sugerează că Beijingul şi-ar putea folosi puterea relevanţa economică şi financiară pentru a-şi urmări unilateral interesele politice şi de securitate.
În acest sens nu poate fi ignorată iniţiativa privind cele 7 industrii strategice, parte a politicii cincinale a Chinei, prin care sunt subvenţionate aceste industrii: energie şi protecţia mediului, noile tehnologii ale informaţiilor, biotehnologia, producţia de echipamente, noile energii, noile materiale. Companiile din aceste domenii au primit, în perioada 2010-2015, miliarde de dolari de la stat, ceea ce le dă un avantaj competitiv şi ar ptuea eroda industriile similare europene.
