Indicatorul de inflație cerut de încadrarea în criteriile de la Maastricht nu a fost îndeplinit decât în cinci luni pe parcursul anului trecut, iar în patru din cele cinci cazuri încadrarea s-a făcut la limită. În noiembrie și decembrie, România nu a îndeplinit acest criteriu iar singura lună în care a reușit să aibă o valoare a inflației mai mică decât cea de referință calculată la nivelul UE a fost luna august.
Valorile de inflație înregistrate pe parcursul anului trecut de țara noastră și prezentate în tabel sunt cele calculate în forma armonizată cerută de Eurostat pentru a asigura comparabilitatea între statele UE și nu cele stabilite pe baza metodologiei naționale. Adică, avem în tabel indicele de inflație IAPC, rezultat pe baza clasificării în 12 clase de produse și servicii, nu deja binecunoscutul IPC, rezultat din împărțirea pe produse alimentare, nealimentare și servicii.
Valoarea de referință pentru inflația cerută în prealabil a fi menținută pe parcursul a minim doi ani (în cadrul mecanismului ERM II, anticamera adoptării euro) este de 1,5% peste media inflației medii anuale ( pe ultimele 12 luni față de cele 12 luni anterioare lor) a celor trei state membre UE cu cele mai reduse valori ale creșterii prețurilor.
Dacă este vorba despre state care sunt „semnificativ sub” media Zonei Euro (în mod cert la 1,4% sub aceasta) și nivelul inflației este determinat de factori excepționali (reduceri severe ale salariilor, evoluții neașteptate pe zona de energie, alimente sau curs de schimb, precum și recesiune severă) atunci statele în cauză sunt excluse din calculul care duce la stabilirea nivelului de referință al inflației acceptate pentru încadrarea în cerințele stabilite la Maastricht.
Deocamdată nu este sigur cum vor aprecia Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană încadarea statelor care înregistrează valori ale inflației excepțional de reduse, îndeosebi în cazul plasării lor în intervalul 1,0% – 1,3% sub media Zonei Euro. Datele de referință prezentate sunt preluate de de wikipedia.org ca fiind utilizate de ministerul polonez de finanțe pentru anul trecut.
Pentru a exemplifica situația din a doua parte a anului trecut, atunci când ne consideram ca și rezolvați cu criteriul de inflație, în ultimul trimestru au fost excluse de fiecare dată din calculul referinței două state, Bulgaria și Grecia. Bulgaria a staționat la un nivel de -2,0% în raport cu creșterea prețurilor din Zona Euro în timp ce Grecia a trecut de la -2,1% în octombrie la -1,8% în noiembrie și decembrie.
Ideea este că țintele pe care România le urmărește pentru a putea adera la Zona Euro sunt în mișcare. Nici măcar la nivelul creșterii prețurilor, unde am ajuns în februarie la o inflație anuală (atenție, nu medie anuală !) record, lucrurile nu sunt foarte clare. Interpretarea datelor devine tot mai dificilă pe măsură ce trebuie avut în vedere un număr mai mare de state în situații net diferite de media europeană.
Cele mai reduse valori ale inflației la nivelul statelor din UE pe luna martie 2015 au fost înregistrate în Grecia (-1,9%), Cipru (-1,4%), Polonia (-1,2%), Bulgaria și Lituania (ambele cu -1,1%) față de o medie a Zonei Euro de -0,1%. IAPC a ajuns în România la +1,2% dar depinde cum încadrăm statele menționate mai sus ( dacă le excludem sau nu din calculul referinței).
Dacă nu se aplică excluderea pentru Bulgaria și Lituania, aflate la limita de un procent sub media Eurozonei, pur și simplu, din nou nu mai îndeplinim criteriul de inflație cerut la Maastricht. Așa încât mai avem serios de consolidat poziția, altminteri bună, pe care ne aflăm. Asta pentru a nu avea ”o lumină de avarie” care ba se aprinde, ba se stinge pe tabloul de bord al adoptării euro.
