Ministerul Finanţelor, Anca Dragu, a spus parlamentarilor din Comisiile de buget-finanțe că, imediat la începutul anului viitor, ar trebui inițiată o discuţie despre ”un program serios de aderare la Zona Euro”, construit pe termen mediu şi lung, care să acţioneze ca o ancoră în dezvoltarea economică a României.
„Despre Zona Euro, şi cu câţi ani amânăm aderarea la zona euro, aş vrea să spun că este cazul să ne aşezăm cu toţii la masă. Nu pe 3 ianuarie, dar pe 4 ianuarie, să discutăm despre un program serios de aderare la Zona Euro. Vreau să spun că România a avut un program credibil, acela de aderare la Uniunea Europeană”, a afirmat vineri ministrul Dragu la dezbaterea pe tema bugetului din cadrul comisiilor reunite de Buget-Finanţe din Parlament.
Ministrul Finanțelor a arătat că, după ştiinţa sa, programul de aderare la UE a fost cel mai de succes program al României pe termen mediu.
„Şi putem folosi acest prilej, acum, să avem un program pe termen mediu şi lung, o ancoră în dezvoltarea economică a României”, a mai spus ministrul Anca Dragu.
Ministrul a admis că pentru aderarea la Zona Euro şi pentru creşterea, în cele din urmă, a nivelului de trai, este vitală creşterea competitivităţii.
Precedentele termene ratate
Ideea ca România să adere la Zona Euro a fost emisă public în urmă cu 8 ani. După dezbateri, și controverse, tehnice, purtate în primul rînd în mediul financiar-bancar, dar și politic, ținta inițială de aderare a fost fixată oficial pentru anul 2015.
În 2013, România a informat însă Comisia Europeană că vrea să adere la Zona Euro la o dată ”la care va atinge criteriile de convergență”, renunțând astfel la un angajament ferm de aderare la zona euro în anul 2015.
Spre finalul guvernării Ponta, dezbaterea s-a relansat și a fost emis un nou termen de aderare- anul 2019, însă unele dintre reformele care ar fi trebuit să consolideze parcursul țării pe calea spre Zona Euro au fost amânate.
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, afirma în 2015 că ţinta de adoptare a monedei europene în 2019 nu mai este fezabilă, întrucât România ar trebui să intre în anticamera zonei euro cel târziu în iunie 2016 şi este necesară o foaie de parcurs agreată la nivel naţional, înainte de a stabili data aderării.
Susținătorii adoptării monedei unice
Nevoia conceperii și aplicării unei strategii în ceea ce privește adoptarea de către România a monedei unice europene a fost subliniată și de Guvernatorul BNR. ”Stabilirea unei date-țintă pentru intrarea în zona euro s-a dovedit ineficientă, de aceea ar trebui convenită o foaie de parcurs, care să conțină reformele structurale necesare”, spunea chiar în decembrie 2015 Mugur Isărescu.
În septembrie 2015, viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu spunea că România ar putea atinge un nivel rezonabil de convergenţă reală pentru aderarea la zona euro în 2022-2023, însă decizia cu privire la momentul aderării este una politică.
Argumente în favoarea grăbirii acestui proces a furnizat și consilierul prezidențial Leonard Orban, care a avertizat în urmă cu 5 zile că România trebuie să-și asume o decizie politică și să grăbească aderarea la zona euro pentru a intra în acea Uniune în care se vor lua principalele decizii, care vor afecta toate statele membre.
Ce e de făcut pe drumul către Zona Euro
România are nevoie de o convergenţă reală cu statele din zona euro înainte de aderare. Aceasta se poate realiza doar pe baza unor reforme structurale de natură să îndeplinească şi un alt deziderat: o creştere economică de 5% din PIB.
Totodată, România trebuie să conveargă la “valorile” europene care pot asigura o cheltuire mai eficientă a banilor publici. Pe lângă recuperarea decalajelor externe, e nevoie şi de o recuperare a decalajelor “interne”, în contextul în care obiectivul de a adera la zona euro, în ciuda dificultăţilor cu care se confruntă blocul monetar, poate asigura o dezvoltare sustenabilă pe termen lung.
În afara celor cinci criterii economice ce trebuie îndeplinite pentru a adera la Zona Euro ( inflație, datoria publică, deficit public, rata dobânzii pe termen lung și stabilitatea ratei de schimb), există și un criteriu juridic: legislația internă trebuie pusă în acord cu cea a UE, cel mai important aspect fiind cel al asigurării independenței băncii centrale.
Din declarațiile constante ale Guvernatorului BNR reiese că, deşi România stă bine în ceea ce priveşte criteriile nominale stabilite la Maastricht- poziţia fiscală, curba dobânzilor şi stabilitatea cursului- indicatorii reali sunt încă semnificativ sub media europeană.
