Securitatea globala este in pericol. Sistemul de reguli internationale care, de la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, i-a mentinut pe cetateni in siguranta si a pastrat prosperitatea societatilor noastre este atacat de state care nu respecta legislatia internationala. Amenintarea la adresa sistemului bazat pe reguli internationale nu este abstracta sau exagerata. Este prezenta aici, acum.
Armele chimice sunt barbare si ilegale. Marea Britanie a fost un actor-cheie in efortul global de a pune capat utilizarii lor, rezultatul fiind Conventia privind interzicerea armelor chimice, la care au aderat toate statele membre ONU, mai putin patru dintre ele.
In ultimii ani, am vazut ca acest tabu privind utilizarea de arme chimice este din ce in ce mai mult pus la incercare. Lumea a privit cu oroare folosirea repetata a armelor chimice in Siria, Irak, Malaezia si acum intr-un oras linistit din Marea Britanie.
In prezent, regimurile represive incearca sa normalizeze folosirea armelor chimice ca arma legitima de razboi. Nu trebuie sa lasam sa se intample acest lucru. In Siria, Organizatia pentru Interzicerea Armelor Chimice (OPCW) si organismul independent de investigatii al Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) au constatat ca regimul Assad a folosit arme chimice impotriva propriilor cetateni in cel putin, uimitor, patru ocazii. Si un important volum de informatii – inclusiv informatii secrete – indica faptul ca regimul sirian a ucis in aprilie pana la 75 de persoane intr-un atac cu arme chimice asupra localitatii Douma.
Comunitatea internationala a folosit toate mijloacele posibile pentru a descuraja utilizarea armelor chimice in Siria. Dar Rusia, membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, a blocat in mod constant eforturile de a cere Siriei sa-si asume responabilitatea.
Iar in 4 martie anul acesta, Rusia insasi a folosit o arma chimica pe teritoriul britanic, lasand o femeie nevinovata moarta, alte patru persoane luptandu-se pentru viata lor si punand in pericol nenumarate altele.
Se fac pasi inainte pentru a intari raspunsul la atacurile cu arme chimice. Uniunea Europeana a convenit recent sa puna in aplicare un regim de sanctiuni pentru cei care utilizeaza sau sunt implicati in utilizarea armelor chimice, iar OPCW a primit un mandat clar de a identifica cine este responsabil pentru atacurile cu arme chimice din Siria. Lucram acum la cresterea capacitatii OPCW de a atribui atacurile cu arme chimice dincolo de Siria, pentru sporirea capacitatii comunitatii internationale de a identifica autori si a face apoi dreptate pentru victime.
Dar armele chimice nu sunt singura amenintare cu care ne confruntam. Am observat, de asemenea, o crestere semnificativa a amplorii si gravitatii atacurilor cibernetice din intreaga lume. Ele au fost inconstiente si nediscriminatorii, afectand cetatenii unui numar mare de tari – inclusiv Rusia – si au costat economiile noastre milioane de lire sterline. Aceste atacuri sfideaza dreptul international. Nu putem si nu trebuie sa le permitem celor responsabili sa continue sa actioneze in afara legii – sau sa ramana nepedepsiti. Este in joc securitatea Uniunii Europene si rolul sau de campion al sistemului bazat pe reguli internationale. Avem o responsabilitate comuna de a actiona.
In ultimul an, hotararea internationala de a-i numi pe cei care sunt autorii atacurilor cibernetice nechibzuite a crescut. In decembrie 2017, Marii Britanii i s-au alaturat sase parteneri internationali in a atribui atacul WannaCry actorilor nord-coreeni. Acesta a fost unul dintre cele mai importante atacuri cibernetice care au lovit Marea Britanie, in ceea ce priveste amploarea si nivelul disruptiv. Aceasta a perturbat mai mult de o treime dintre trusturile Serviciului National de Sanatate din Anglia.
Mii de operatiuni au fost anulate, punand vieti in pericol. In februarie 2018, Marea Britanie, cu sprijinul a 11 parteneri internationali, a numit armata rusa drept responsabila pentru atacul NotPetya. Acest atac a provocat perturbari pe scara larga in sectoarele financiar, energetic si guvernamental din Ucraina. Iar in 4 octombrie, expunerea condusa de Marea Britanie a unui numar de actori cibernetici – cunoscuti pe scara larga ca fiind autorii unor atacuri cibernetice in intreaga lume – drept GRU, a fost sustinuta de 19 tari, UE si NATO. Aceste grupuri functionasera sub astfel de forme ca Fancy Bear, APT28, Sandworm sau Cyber Caliphate.
Numirea autorilor atacurilor cibernetice este un prim pas important, dar trebuie sa mergem mai departe. Evenimentele recente au aratat ca UE, impreuna cu Marea Britanie trebuie sa implementeze de urgenta un regim de sanctiuni care ii vizeaza pe cei care conduc atacuri cibernetice districtive fara a tine cont de legislatia internationala si de normele stabilite.
Nu mai putem permite ca societatile noastre sa fie in continuare atacate si subminate. Trebuie sa aratam costul actiunilor daunatoare indreptate impotriva noastra: vom cere si vom obtine un pret ridicat de la cei care ne fac rau.
***
Alan Duncan este secretar de stat pentru Europa și America în Ministerul britanic de externe
