Ministrul Justiției, Tudorel Toader, a lăsat să se înțeleagă săptămâna trecută că va fi elaborată o listă a procurorilor care au lucrat dosarele în care instanțele au pronunțat achitări definitive.
„Trebuie să vedem fenomenul”, a explicat ministrul, referindu-se în special la inculpații care au fost și arestați preventiv. „Credeţi că trei mii de euro acoperă suferinţa a trei ani de puşcărie nemeritată?”, a întrebat retoric ministrul Toader, calificând aceste cazuri exemple de represiune nedreaptă.
România nu are însă prea multe achitări, așa cum susține ministrul, ci puține, comparativ cu practica europeană.
Iar acest lucru poate însemna că procurorii nu-și asumă riscul ca dosarele lor să fie respinse de instanțe.
Situațiile de acest gen, avertiza Banca Mondială, în „Analiza Funcţională a Sectorului Justiţiei din România” (2013), reflectă, în general:
- fie aversitatea procurorilor față de risc (preferința pentru dosare cu probabilitate ridicată de succes în instanță)
- fie un grad mare de corupție și posibila încălcare a dreptului la un proces echitabil.
Media europeană a achitărilor este de peste 25%, ]n timp ce în România se situează la în jurul a 2%.
Anul trecut, au fost achitați definitiv, indiferent de perioada trimiterii în judecată, 1.036 inculpați, din care 995 inculpați persoane fizice (12 minori) și 41 inculpați persoane juridice. Astfel, ponderea achitaților definitiv în totalul inculpaților trimiși în judecată a fost de 1,7%.
Rata ar fi fost chiar mai mică, întrucât:
- pentru 123 de inculpați temeiul achitării a fost dezincriminarea faptei sau iresponsabilitatea făptuitorului
- dintre acești 123 inculpați achitați, 29 inculpaţi din cauza Deciziei CCR nr. 405/2016, portivit căreia este abuz în serviciu fapta care încalcă legislația primară (lege sau OUG)
Situația achitărilor la DNA, în 2017
Ponderea achitărilor, indiferent de temei, din totalul trimiterilor în judecată a fost de 12,24%, mult peste media națională, dar sub media europeană.
Din totalul celor 121 de inculpați achitați:
- un inculpat în baza art. 181 din vechiul Cod penal apreciindu-se de către instanţele de judecată gradul de pericol social al faptelor deduse judecăţii
- 29 inculpați în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016
- 91 inculpaţi pe alte temeiuri decât lipsa de pericol social și Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016 (majoritatea, în baza temeiurilor care examinează fondul cauzei)
Achitarea persoanelor împotriva cărora s-a luat măsura arestării preventive
„Credeţi că trei mii de euro acoperă suferinţa a trei ani de puşcărie nemeritată ? Categoric, nu. Şi atunci de ce îl punem la zid, a furat, e infractor, e cutare, e cutare, e grav, e foarte grav, dar ăla care a făcut represiunea asta nedreaptă nu trebuie să-l ştim şi pe ăla ? Poate va veni vremea când lucrurile se vor limpezi… Nu e nevoie de legiferare, e foarte simplu, statistic”, declara ministrul Tudorel Toader, săptămâna trecută.
Statistica arată că anul trecut, din totalul de 1.036 inculpați achitați (dintre care 41 erau persoane juridice), 63 fuseseră arestați preventiv pe diferite intervale din perioada de urmărire penală sau după începerea procesului. Aceasta înseamnă că 6,5% din persoanele achitate definitiv fuseseră arestate preventiv.
Aproape jumătate din acest total au fost persoane arestate la cererea DNA (10 persoane) sau DIICOT (20 persoane):
Dacă raportăm numărul arestaților achitați la totalul persoanelor arestate preventiv anul trecut(6.257 persoane), procentul este de numai 1%.
Problemă: 165 de persoane arestate preventiv, dar netrimise în judecată
Important de precizat este că, anul trecut, în totalul de 6.257 inculpați cercetați în stare de arest preventiv, au existat 165 de persoane față de care s-a dispus măsura netrimiterii în judecată.
Doar pentru 125 dintre aceștia au existat motive de netrimitere în judecată care nu au legătură cu modul în care au fost anchetate faptele:
- 16 inculpați n-au fost trimiși în judecată pentru că a fost dezincriminată fapta
- 109 persoane n-au mai ajuns la proces pentru că s-au împăcat cu partea vătămată (97 inculpați pentru furt calificat și 12 pentru înșelăciune)
O Teorie: rata mică a achitărilor înseamnă stat polițienesc?
Raportat la suta de mii de locuitori, România se afla în 2013 (cele mai recente date) pe locul doi, după Letonia, la achitări:
Indiferent cum se raportează achitările, România se află mult sub media europeană. Lucru ce nu ar trebui neapărat să bucure autoritățile. Rusia, de exemplu, a fost deseori criticată pentru rata ridicată a condamnărilor (99%), deoarece el poate ilustra un sistem represiv.
În ceea ce privește țara noastră, există o analiză din 2013, realizată de Banca Mondială, care critica faptul că procurorii sunt foarte „concentraţi pe o rată de condamnare aproape perfectă, încât nu iau în considerare cazurile pe care, după părerea lor, nu le pot câştiga sau aleg condamnarea mai mică pe care o pot aplica”.
Mențiunile BM referitoare la achitări:
- Această politică (a renunțării la dosare cu șanse mici de a fi câștigate – n. red.) ridică întrebări şi considerăm că, în linie cu alte practici, procurorii ar trebui să îşi asume mai multe riscuri şi să recunoască că orice depăşeşte 75 procente este acceptabil.
- Trebuie să punem în discutie și rata de condamnare extrem de mare din partea procurorilor (între 90 – 95 procente). Aceasta este rareori egalată în alte părți ale lumii şi, când acest lucru se întâmplă, ridică suspiciuni cu privire la una din cele două explicaţii negative — corupţie semnificativă sau o politică de evitare a riscurilor din partea procurorilor.
- Unele ţări Latino-americane au rate de condamnare similare pentru simplul motiv că oricine îşi poate plăti ieşirea din acţiunea penală face acest lucru cu mult înainte ca respectivul caz să ajungă în faţa instanţei, oferind mită poliţiei şi procurorilor. Astfel, instanțele rămân cu cei care sunt prea săraci pentru a oferi mită sau, probabil, pentru a-şi permite o reprezentare legală bună. Nu avem dovezi asupra acestui aspect în România, cel puţin nu la scară largă, iar astfel alegem a doua explicaţie, strategia de risc a parchetelor.
- Japonia are, în mod tradiţional, o rată şi mai ridicată, apropiată de 99 procente, iar aceasta (aversiunea faţă de risc) este explicaţia obişnuită, împreună cu unele posibile încălcări ale drepturilor la un proces echitabil.
Un exemplu foarte discutat în ultimii ani este cel al Rusiei, unde rata achitărilor în rândul inculpaților a fost în ultimii ani sub 1%, mai mică decât în vremea lui Iosif Stalin.
În 2016, doar 0.34% din inculpați au fost achitați. Celebru a devenit cazul judecătoarei Yekaterina Shoponyak, care a condamnat la închisoare toți inculpații pe care judecat în cei aproape 20 de ani de activitate.
