Dezvăluirile publicate joi de presa europeană referitor la aranjamentele fiscale între 340 de multinaţionale şi autorităţile luxemburgheze pentru plata unor impozite minime pe profit îl pun în mare dificultate pe preşedintele Comisiei Europene, luxemburghezul Jean-Claude Juncker (foto), la doar câteva zile de la începerea mandatului său:
facilitățile fiscale au fost acordate chiar pe când Juncker era premier al Luxembourgului.
***
Luxembourg este acum investigată de practici neconcurenţiale prin avantajele acordate companiilor internaţionale, practici care datează din perioada în care Jean-Claude Juncker era ministru al Finanţelor şi premier (1995-2013).
Actualul preşedinte al Comisiei Europene se află, de această dată, în situaţia de a conduce o instituţie care anchetează exact activitatea girată de guvernul său în Luxemburg. Iar această situaţie a atras imediat reacţia grupurilor politice din Parlamentul European: unele cer explicaţii noului şef al CE, alţii îi cer chiar demisia.
Însă Luxemburgul nu este singura ţară europeană care favorizează marile companii internaţionale şi le ajută să evite plata unor impozite mari, în concordanţă cu profiturile lor.
Curtea de Conturi a Olandei a publicat joi un raport în care arată că regimul de impozitare din Olanda este similar celui din Luxemburg.
Curtea de audit olandeză nu califică ţara un paradis fiscal, dar descrie practicile acestuia
Raportul publicat joi de Curtea de audit olandeză – la solicitarea unor parlamentari – arată că legislaţia privind impozitarea şi tratatele care au avut ca scop iniţial ca multinaţionalele să nu fie dublu impozitate au dus la un climat acum favorabil multinaţionalelor.
Fără a vorbi despre faptul că Olanda ar fi un paradis fiscal, documentul arată că regimul de impozitare al multinaţionalelor „nu diferă de altele din Europa, precum cele din Marea Britanie, Elveţia şi Luxemburg”. O comparaţie explozivă mai ales în contextul dezvăluirilor de joi despre modul în care Ducatul ajută companiile internaţionale să se eludeze plăţii taxelor sau să beneficieze de o serie de scutiri.
Autorităţile fiscale din Olanda, la fel ca şi cele omoloage din Luxemburg, dau multinaţionalelor posibilitatea de a afla în avans cum va fi tratată situaţia lor de către administraţia fiscală şi să obţină anumite garanţii juridice. În 2013, autorităţile olandeze au aprobat 669 de astfel de scrisori de confort şi au respins 25.
Paradisurile fiscale din UE
Toate aceste informaţii nu sunt însă noi. Toată lumea ştia, de ani de zile, că Luxemburgul, Olanda, Ciprul sau Irlanda încearcă să îşi reducă la 0 povara fiscală pentru a atrage companii.
Iar micul Ducat are o bună reputaţie în cercurile financiare de zeci de ani. Mii de companii de consultanţă şi contabilitate au sediu în Luxemburg, tocmai pentru a ajuta clienţii – multinaţionalele – să îşi desfăşoara afacerile de aşa natură încât taxele plătite să fie minime.
Statele UE concurează între ele pentru capitalul străin, iar faptul că nu există o politică de impozitare comunitară – un subiect fierbinte de care nimeni nu pare dispus cu adevărat să se atingă – le ajută să aibă legislaţie şi scheme de impozitare în favoarea maximizării atractivităţii lor.
Luxemburg, Olanda, Irlanda, Marea Britanie, Malta şi Cirpu sunt cunoscute ca paradisuri fiscale, iar LuxLeaks, cum li s-a spus documentelor publicate de jurnaliştii europeni, nu fac decât să clarifice practicile prin care aceste ţări reuşesc să fie atât de atractive.
O problemă ”de moralitate”, până să devină de legalitate
Ceea ce se întâmplă în Luxemburg nu este ilegal: nu este evaziune fiscală (tax evasion), ci este evitare de plată a unor taxe sau a unor niveluri mai mari de taxe (tax avoidance). Companiile internaţionale caută cel mai bun model şi profită de el şi de faptul că nu există, în plan mondial, uniformitate în regulile de impozitare.
Evaziunea fiscală se pedepseşte prin lege, evitarea plăţii taxelor, nu. Nu este însă moral şi, mai mult, denaturează concurenţa corectă pe piaţă – suspectează Comisia Europeană.
Tocmai de aceea Comisia a şi început, încă de anul trecut, investigaţii ale acestor metode de evitare a plăţii taxelor, începând cu Luxemburg, statul în care actualul preşedinte al executivului de la Bruxelles a fost premier aproape 20 de ani.
Numai că executivul comunitar nu are cum să se pronunţe şi sa sancţioneze regimul de impozitare din statele membre, ci cercetează dacă nu cumva acestea acordă ajutor de stat ilegal acestor multinaţionale, prin practicile lor.
Investigaţiile sunt în derulare : Luxemburgul este anchetat pentru astfel de ajutoare oferite Amazon şi Fiat, Olanda – pentru Starbucks, Irlanda – Apple.
Jean-Claude Juncker, de cealaltă parte a baricadei
Întrebarea care a început să se pună în Europa şi care îl pune în dificultate pe actualul preşedinte al Comisiei Europene – la nici o săptămână de la începerea efectivă a mandatului său – este în ce măsură Jean-Claude Juncker poate conduce instituţia care îi investighează ţara în care a fost premier şi practicile pe care le-a aprobat în această calitate.
Acesta a trecut acum de cealaltă parte a baricadei, dar fi credibil, poate să nu se implice şi să lase comisarul pentru concurenţă şi serviciile acestuia să deruleze investigaţia ? – este ceea ce vor să ştie politicienii şi publicul european.
Deocamdată, Jean-Claude Juncker a evitat să dea nişte răspunsuri clare. Purtătorul său de cuvânt a evitat să răspundă joi întrebărilor jurnaliştilor dacă preşedintele comisiei a fost implicat sau a ştiut de toae aceste practici. Răspunsul oficialului de la Bruxelles a fost că toate întrebările trebuie adresate autorităţilor luxemburgheze.
În schimb, a afirmat că Jean-Claude Juncker a primit „senin” informaţiile publicate de ziarele europene. Purtătorul său de cuvânt a mai afirmat că sunt „practici normale” ale statelor membre care încearcă să atragă investiţii, în orice domeniu – financiar, cinema sau industria chimică.
„Rolul Comisiei este de să verifice dacă legislaţia Uniunii Europene a fost încălcată, nu există toleranţă, nu există standarde duble”, a spus purtătorul de cuvânt al preşedintelui Comisiei.
Pe de altă parte, Juncker a vorbit pe această temă în urmă cu ceva timp, când a promis să “încerce să aducă ceva moralitate şi etică în perisajul impozitării din Europa”.
Totuşi, într-un interviu pentru o televiziune germană, el a afirmat: „Nimeni nu a reuşit să îmi argumenteze convingător şi detaliat în favoarea demonstraţiei că Luxemburgul este un paradis fiscal”.
Cu o zi înaintea publicării documentelor, adică miercuri, întrebat, dacă nu este în conflict de interese în acest moment, el a dat asigurări că nu va interfera cu ancheta CE şi cu activitatea comisarului pentru concurenţă, Margrethe Vestager.
“Nu aş face-o, pentru că nu ar fi decent. Am o opinie în acestă chestiune, dar o voi păstra pentru mine”, a afirmat preşedintele Comisiei.
Parlamentul European îi cere explicaţii, extremiştii îi cer demisia
O opinie pe care va fi probabil nevoit să o afirme în faţa eurodeputaţilor în perioada imediat următoare. Liderul ALDE, Guy Verhofstadt (foto), i-a cerut explicaţii în urma publicării informaţiilor de joi.
Comisia trebuie să vină imediat în faţa Parlamentului European să explice dacă înţelegerile secrete privind evitarea plăţii impozitelor între cele peste 300 de companii şi autorităţile din Luxemburg încalcă legislaţia europeană, a arătat liderul liberalilor din PE.
“Ni se pare inacceptabil că cetăţenii şi IMM-urile plătesc impozite mari în această perioadă de criză, în timp ce multe corporaţii itnernaţionale fac tot ce pot pentru a minimiza impozitele. Dacă documentele sunt autentice, înseamnă că, în multe cazuri, nu plătesc niciun impozit”, a spus Guy Verhofstadt.
Si socialiştii şi democraţii din PE cer Comisiei să vină în parlament săptămâna viitoare şi să ofere explicaţii.
PPE, familia politică a preşedintelui Juncker, a dat un comunicat în care se arată că susţine ancheta comisiei europene, dar consideră că “nu este o chestiune personală” a preşedintelui executivului european. În plus, popularii exprimă convingerea că, sub conducerea lui Jean-Claude Juncker, Comisia va face efoturi pentru combaterea evaziunii şi a fraudei fiscale.
Liderii verzilor şi ai Stângii Nordice – comuniştii – spun că LuxLeaks sunt o lovitură pentru credbilitatea lui Jean-Claude Juncker. Cei din urmă cer o moţiune de cenzură împotriva întregii Comisii Europene, iar politicianul de extremă dreapta francez şi lider al Frontului Naţional, Marine Le Pen, şi europarlamentarii UKip îi cer demisia.
