18 state europene și Canada doresc ca Belgia să găzduiască, în locul Turciei, summit-ul NATO din 2018, anunță miercuri publicația germană Die Welt.
Potrivit publicației germane, un grup de state europene membre ale Alianței, printre care se numără Germania, Franța, Olanda și Danemarca, se opun ”vehement” ca viitorul summit anual să fie găzduit de Turcia, țară care are relații din ce în ce mai proaste cu UE.
Președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a invitat statele membre NATO la Istambul pentru summit-ul din 2018 în timpul reuniunii din 2016 de la Varșovia, liderii acceptând, informal, la vremea respectivă invitația.
Alianța va decide în iunie 2017 locul de desfășurar al reuniunii din 2018.
”Nu dorim să oferim Turciei o asigurare internațională și vrem să evităm să dăm un semnal că NATO ar sprijini modul în care guvenul turc acționeză în plan intern”, a declarat pentru Die Welt un înalt diplomat NATO.
Tensiunile între Turcia și UE au escaladat la începutul anului după ce anumite state europene au refuzat oficialilor turci participarea la evenimente de campanie electorală, organizate în diaspora turcă pentru susținerea referendumului constituțional impus de Recep Erdogan.
Ca răspuns, președintele turc a reclamat ”practici naziste” și a amenințat că va rupe acordul pe migrație cu UE.
În ultima perioadă, Turcia a interzis, pentru a doua oară de la tentativa eșuată de lovitură de stat, accesul unei delegații parlamentare germane în baza militară de la Incirlik.
Un răspuns
Foarte corecta propunerea de a nu se desfasura summit-ul NATO din 2018 in Turcia tocmai pentru ce se sustine de un inalt diplomat NATO – Turcia nu trebuie cautionata pentru abaterile grave de la o guvernare democratica. Daca se cedeaza pentru interese de moment – de ex sustinerea luptei impotriva ISIS – credibilitatea occidentului in sinceritatea sustinerii statului de drept, serios zdruncinata dupa esecurile din Irak, Afganista, Siria, tarile nord-africane etc – va duce la instabilitate generala mai ales ca noul presedinte american este haotic in decizii si nu are in prim-planul politicii sale sustinerea drepturilor omului ci himera unei Americi puternice si prospere doar prin ea insasi.